Joi, Martie 28, 2024

Exclusiv pentru Medici Veterinari

Rezumat:

Din momentul in care a devenit student a medicina veterinara, a stiut ca vrea sa se specializeze pe cai si a concentrat intreaga energia pentru acumularea de cunostite solide pe medicina ecvina. Dr. Cristian Molnar a pus bazele la infiintarea primei asociatii veterinare ecvine din Romania si considera ca practicarea acestei specializari in Romania este in acest moment o adevarata provocare. Un interviu despre problemele medicinii veterinare romanesti cu dr. Cristian Molnar.

Cand ati inceput cariera de doctor medic veterinar si care au fost primele cazuri pe care le-ati avut de tratat ca si medic?

Cariera de medic veterinar a inceput imediat dupa absolvirea facultatii in anul 2003, desi primele cazuri, primele animale bolnave pe care le-am tratat si primele interventii chirurgicale le-am avut inca din anul 3 de studentie, cand dupa practica de vara pe care am inceput-o cu domnul dr. Petru Pojar din Cluj (pentru care am un respect deosebit si caruia ii datorez multe din experientele care au contribuit la initierea mea in chirurgie), am reusit sa practic primele mele interventii chirurgicale pe vierusi – castrarile, in satul bunicilor mei. Tot acolo am tratat si primii cai. in anul 2003 am inceput ca si doctorand cu frecventa in cadrul Disciplinei de Fiziopatologie de la Facultatea de Medicina Veterinara din Cluj-Napoca, apoi din anul 2007 am lucrat in cadrul Autoritatii Hipice Nationale pana cand s-a desfiintat. in anul 2004 mi-am infiintat o firma „CAPRIOLAVET“ specializata in servicii veterinare, insa nu pot sa spun ca sunt multumit de activitatea avuta in cadrul acesteia.

Cum a fost inceputul, va amintiti un caz greu cu care v-ati confruntat?

Inceputul a fost frumos, ca in orice activitate pe care o faci cu placere. Am devenit medic veterinar pentru ca imi plac caii si sunt crescator de cai. Imi amintesc cum intr-o noapte suturam pleoapa superioara a unei iepe din rasa Furioso-North Star la lumina unui led de la brelocul unei chei, cu un ac de sutura improvizat dintr-un ac hipodermic. Cei care ma ajutau dormeau efectiv in picioare, iar mie mi se parea extrem de interesant si provocator sa refac acea pleoapa distrusa. S-a vindecat foarte bine, in ciuda conditiilor postoperatorii. Ma consider foarte norocos pentru ca am avut ocazia sa vad cum se lucreaza in afara granitelor Romaniei, la inceput ca si student, beneficiind de o bursa Erasmus la Facultatea de Medicina Veterinara din Lisabona in anul 2002, apoi ca si absolvent, tot cu o bursa de studiu la Clinica de Animale Mari de la Ullo din cadrul Facultatii de Medicina Veterinara din Budapesta, in Ungaria in anul 2004. Mai apoi, fiind coordonatorul unui proiect pentru protectia cailor de munca din Romania, proiect sustinut de o organizatie din Marea Britanie care se numeste acum World Horse Welfare, in perioada 2005-2007, am avut de asemenea ocazia sa vad ce inseamna cu adevarat aceasta profesie si care sunt standardele la care trebuie sa ne ridicam.

Cate ore munciti pe saptamana si cum arata o zi tipica de lucru din viata dvoastra?

Pot doar sa va spun cat muncesc in Anglia pentru ca in Romania e total irelevant… Minim 40 de ore pe saptamana, nimic extraordinar, cat despre maxim - greu de spus, dar am avut saptamani in care ma multumeam cu 4 ore de somn pe noapte, si in rest cazuri peste cazuri. Nu pot sa fac un tipar al zilelor de munca, si cred ca asta imi place in munca mea. Nu ma plictisesc niciodata pentru ca fiecare zi e altfel. Sunt zile in care stau cu un cal si incerc sa aflu de ce schioapata, si asta imi ia chiar si 12 ore daca e ceva complicat, in alte zile nu fac altceva decat vaccinari si stomatologie ecvina sau in alte zile operatii diverse pe membre, ligamente etc. incerc sa imi diversific cat mai mult munca.

Sunteti membru fondator intr-o organizatie constituita din medici veterinari dedicata sanatatii ecvinelor. Ce anume v-a determinat sa va alaturati intr-o astfel de organizatie si care credeti ca sunt principalele dezavantaje ale medicului veterinar roman care doreste sa se specializeze pe cai? Cum s-ar putea ele depasi?

In primul rand, aceasta organizatie era necesara pentru a putea avansa profesional ca si medici specializati pe cai, pentru a putea sa ne specializam pe diversele domenii ale medicinii ecvine si sa fim la nivelul asteptarilor proprietarilor de cai. Ma bucur foarte mult ca am reusit sa fondam Asociatia Veterinara Ecvina din Romania si speram ca vom continua astfel sa ridicam nivelul de pregatire al medicilor veterinari specializati pe cai, dar si al proprietarilor de cai din Romania. Dezavantaje putem enumera foarte multe, incepand de la lipsurile financiare ale proprietarilor de cai din Romania si pana la lipsa pe piata din Romania a medicamentelor de baza pentru cabaline, ca de altfel si pentru alte specii. Din discutiile avute cu colegii medici umani, tind sa cred ca situatia e similara si in medicina umana, insa cred ca de vina suntem si noi ca si medici veterinari, pentru simplul fapt ca ne complacem in aceasta situatie, fiind mult mai usor sa pretinzi ca poti sa faci un lucru insa nu ai cu ce, decat sa te descurci cu mijloacele deja existente. In ceea ce priveste caii in mod special, ne confruntam cu o lipsa a culturii ecvestre, a respectului pentru cal, si consecutiv o lipsa de interes in asigurarea bunastarii cailor in Romania. De nenumarate ori am fost solicitat sa consult cai care, vezi Doamne, erau atat de pretiosi pentru proprietari, care ar fi platit oricat sa ii vada ca sunt sanatosi, dar cand intri in grajd te loveste un miros de amoniac care iti intoarce stomacul pe dos, caii sunt in balega pana la genunchi, cu rani murdare si infectate, peste care proprietarul pune tot felul de prafuri, spray-uri si unguente, asa de la distanta, nu cumva sa se murdareasca… si te apuci si ii speli si ii tratezi si ii ingrijesti si fantastic caii se fac bine… dar parca tot e un pic cam scump in ochii proprietarilor, care au uitat cat au cheltuit inainte pe medicamentele fara nici un efect pentru simplul fapt ca lor le-a fost doar lene sa faca un lucru esential: sa le pese cu adevarat de soarta cailor! Ca sa depasim toate aceste dezavantaje trebuie sa ne informam noi ca si medici, sa ne autoeducam, si sa ii informam la randul nostru pe proprietari, sa ii educam, pentru ca altfel degeaba o sa fim noi in stare sa oferim servicii specializate daca nu o sa avem cui! Ati practicat medicina veterinara o perioada buna de timp in Anglia.

Cum difera medicina veterinara de acolo de cea din Romania?

Medicina e una singura indiferent de specie si locatie… sau asa ar trebui sa fie. Difera insa modul in care o privim noi ca si practicanti. Cand am ajuns in Anglia, prima impresie a fost ca eu am invatat alta medicina veterinara decat englezii… Cu timpul am realizat ca de fapt eu eram cel care vedea altfel lucrurile decat sunt ele in realitate. si totul porneste de la dragostea pentru animale. in Anglia acest lucru isi pune amprenta asupra calitatii serviciilor veterinare oferite, care sunt exploatate la maximum pentru a asigura sanatatea animalelor. Aparatura adecvata, interventii chirurgicale la standarde inalte, posibilitati de tratament nenumarate. In Romania aparatura este ca si inexistenta, cu exceptia facultatilor de medicina veterinara, unde din pacate se cam pune praful pe aparate si instrumentar, interventii chirurgicale realizate pe principiul: „Las’ ca-i bine si asa, ca oricum proprietarul nu are bani“, medicamente disponibile pentru cai – cat sa le numeri pe degete... si toate astea suprapuse peste inconstienta si nepasarea proprietarilor. Sa va dau un exemplu simplu: in 2009 cand am lucrat prima data in Anglia la o clinica in Lambourn, o regiune numita si „Valea Cailor de Curse“, am asistat la o operatie de colica pentru care proprietara a avut de platit cam 7000 de lire sterline, asta in conditiile in care calul avea 15 ani, si nu valora mai mult de 1000 de lire sterline, asta pentru ca tinea foarte mult la cal. in schimb in Romania, de multe ori am fost efectiv refuzat sa tratez cai pentru care proprietarul ar fi avut de platit 200 de lei, in conditiile in care calul valora 2000 de lei. Mai bine sa moara calul decat sa plateasca 10% din valoarea lui… „Manca-l-ar cainii!“ cam astea sunt raspunsurile pe care le primesti… si atunci te intrebi ce se intampla oare in Romania? Raspunsul meu este lipsa educatiei! Daca noi ca si medici veterinari de cai nu vom avea grija sa ne educam clientii, si asta se aplica nu numai la cei cu cai ci si la proprietarii de animale de ferma sau animale de companie, in scurt timp nu vom avea obiectul muncii! Sau cum spunea un prieten: „O sa ajungem sa ne vaccinam intre noi!“

Cat la suta din timpul dvoastra acordati pregatirii continue?

Din pacate mult prea putin fata de cat as dori. Dar, cel putin, imi place sa cred ca in fiecare zi ma informez si daca nu invat ceva nou, macar imi reamintesc ce am uitat. Cel putin o data pe an merg la un curs in strainatate unde sa pot afla ultimele noutati in ceea ce priveste medicina ecvina. in rest, workshop-uri, simpozioane in functie de ce ma intereseaza mai mult, in principal chirurgie ecvina, dar nu pot sa spun cat timp anume. in UK am ocazia sa acumulez aproximativ 50 de ore de pregatire profesionala continua pe an.

Cum definiti succesul din perspectiva dvoastra?

La intrebarea aceasta o sa pot raspunde probabil peste 30 de ani. Cred insa ca succesul nu se refera la cantitati ci la calitati. Orice lucru bine facut e un succes.

Va considerati un medic veterinar de succes?

Inca e prea devreme ca sa pot spune lucrul acesta, insa pot sa spun ca am avut succes in ceea ce mi-am propus sa fac in ultimii 2 ani, ca si medic veterinar. Nu sunt total multumit de ceea ce am facut pana la ora actuala, insa eu sper ca voi reusi. Provocarea o reprezinta practicarea medicinii ecvine in Romania! in Anglia acest lucru e mult mai usor pentru ca au avut grija altii de asta in urma cu zeci de ani, sa puna bazele si sa fixeze standardele profesionale.

Daca ar fi sa o luati de la capat, ce ati face la fel? Ce ati schimba?

Depinde de la care capat... Poate ca in alte conditii mi-ar fi placut sa pilotez avioane, nu stiu insa ce parere ar fi avut controlorii de trafic aerian... Din momentul in care am devenit student la medicina veterinara am stiut ca vreau sa ma specializez pe cai si miam concentrat energia inspre a acumula cat mai multe cunostinte despre medicina ecvina, poate uneori in detrimentul celorlalte specii, insa nu imi pare rau. As proceda exact la fel… Ce as schimba? Multe! Daca acum as absolvi facultatea, as pleca cat mai repede din Romania si as investi mai mult si as munci chiar si pentru un mimim necesar, doar sa ma pot pregati mai bine ca si clinician. As munci mai mult pentru mine si mai putin pentru altii.

Care este primul lucru pe care ati dori sa il stie un medic veterinar proaspat iesit din facultate? Care ar fi cele 5 „reguli“ fundamentale pe care ar trebui sa le stie atunci cand se gandeste sa deschida un cabinet sau sa profeseze in afara granitelor Romaniei?

Buna intrebare! E greu sa le concentrezi in doar 5 reguli, dar fara a avea pretentia ca le stiu exact pe cele mai importante as putea sa le spun cateva din cele care m-au ajutat pe mine: 1. Sa munceasca din dragoste pentru profesia pe care si-au ales-o pentru ca altfel devine un chin. 2. Sa isi demonstreze abilitatile chiar daca va trebui sa o faca pe gratis, ulterior vor fi apreciati. 3. Sa se perfectioneze intr-un domeniu al medicinei veterinare si sa tinda sa devina experti in domeniul ales, doar asa vor reusi sa se mentina. 4. Sa colaboreze cu alti colegi pentru ca niciodata nu poti face totul singur. 5. Nu in ultimul rand, si poate una din cele mai importante reguli, sa nu renunte la visul initial care i-a indemnat sa devina medici veterinari. Sa fie optimisti!