Adenoviroza porumbeilor

Primul tip produce inbolnaviri la porumbeii tineri, si are caracter sezonier, in prima jumatate a anului. Epidemia atinge punctul culminant in iunie. Tipul I infecteaza enterocitele, producand diaree apoasa. Infectiile secundare cu E.coli sunt frecvente pe baza mucoasei lezate, iar recurgitarea, voma sunt simptome insotitoare. Gusa e saturata cu continut. Se vorbeste in acest caz de sindromul infectios Adeno-Coli.

Tipul II poate imbolnavi porumbeii indiferent de varsta si nu manifesta caracterul sezonier al primei. Virusul ataca hepatocitele, iar tractul intestinal ramane aparent sanatos. Ficatul este infectat masiv cu deteriorari intense, astfel si mortalitatea apare repede. Totusi simptomatologia este saraca, diareea galbena si voma sunt singurele simptome. Morfopatologic apare hepatomegalia, ficatul este deschis la culoare, galben, zonele necrozate si cele sanatoase alterneaza. Enterita apare in special pe portiunea anterioara a intestinului.
La prima forma diagnosticul diferentiat se face fata de paramixoviroza, la tipul doi fata de intoxicatii. Desigur, examenele serologice confirma diagnosticul (exista si test rapid pentru detectarea antigenului din secretii). Examenul histologic evidentiaza incluziuni celulare in enterocite si in hepatocite. Boala se diagnostica rar, dar in realitate produce inbolnaviri relativ frecvent. In practica de cele mai multe ori se confunda cu paramixoviroza (in multe cazuri paramixoviroza nu evolueaza cu simtomatologia cunoscuta – nervoasa).
Terapia: fiind vorba de viroza antibioticele nu au efect, in schimb putem preveni si trata suprainfectiile cu Escherichia coli (in special in cazul sindromului infectios Adeno I-Coli) iar un tratament bine ales reduce simtitor rata mortalitatii. Produsele pe baza de enrofloxacina, gentamicina, amoxicilina s-au dovedit a fi cele mai eficace. Ulterior este indicat probioticoterapia.

Vitaminoterapia, terapia cu usturoi, alimentatia cu seminte mici si variate respectiv combaterea celorlalte boli contribuie la sanogeneza.
La tipul 2 substantele hepatoprotectoare au un efect oarecare (produse pe baza de aminoacizi, in special metionina). Desigur evolutia bolii depinde foarte mult de statusul imunitar si o populatie supraefectiva constituie un factor de risc major.

Preventia: nu dispunem de vaccin (e in stadiul de experienta), dar regurile generale arhicunoscute privind prevenirea si combaterea bolilor infectioase sunt valabile.

Sursa foto: mercasystems.com