Afectiunile hepatice si abordarea nutritionala
- Editor:
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
Ficatul este un organ-cheie al organismului, fiind implicat in procese multiple care includ detoxifiere, digestie, metabolism, sinteza sau stocare. Organ voluminos, acesta reprezinta 3- 4% din greutatea corporala a animalului, avand o capacitate de regenerare extraordinara. Dupa cum stim deja, cainii si pisicile sunt diferiti; cainii mici nu sunt pisici! Exista diferente intre aceste doua specii, nu numai comportamental, ci si morfoanatomic.
Daca discutam despre caracteristici anatomice, exista diferenta in ceea ce priveste deschiderea canalelor biliar si pancreatic. La nivelul dodenului canin cele doua canale se deschid individual, separat, iar la pisica acestea se unesc avand o deschidere unica. Trecand in revista patologia ficatului , prin ci palele categorii de afectiuni pot aparea la nivelul parenchimului sau al canalului biliar. O a treia categorie importanta o reprezinta sunturile si respectiv encefalita hepatica, aparuta ca urmare a detoxifierii incomplete. Caracteristici diferite vor determina patologii diferite; la pisica se descrie o entitate patologica denumita triadita. Acest sindrom presupune inflamatia tuturor celor trei elemente implicate in producerea/eliminarea sucurilor digestive la nivelul duodenului: canalul biliar, pancreas/canalul pancreatic si duodenul.
Ca urmare a diverselor tulburari poate aparea fenomenul de autodigestie manifestat morfopatologic prin inflamatie. Astfel, la pisica apar concomitent colangita, pancreatita si boala inflamatorie intestinala. De asemenea, o incidenta ridicata o au hepatolipidoza si procesele neoplazice. La caine, mai frecvent apar hepatitele, ciroza si sunturile portosistemice. in abordarea terapeutica o importanta mare o are suportul nutritional. Astfel, ca obiective nutritionale discutam despre demersuri care sa combata si sa limiteze rezultatele afectarii hepatice. Corectarea malnutritiei, regenerare hepatocelulara, minimizarea leziunilor la nivelul parenchimului hepatic sunt efectele urmarite prin suport nutritional. Dupa cum spuneam si mai sus, cainii sunt diferiti de pisici si de aceea si abordarea acestor afectiuni este diferita. La ambele specii se recomanda o hrana cu un continut scazut de cupru si care sa contina antioxidanti; de asemenea, este foarte important ca hrana sa aduca un aport energetic crescut si sa fie foarte usor digestibila in asa fel incat sa raspunda nevoilor organismului. La pisica un factor foarte important este reprezentat de palatabilitate, pisicile fiind mai pretentioase. O sursa de proteina foarte digestibila fie de origine animala fie de origine vegetala este binevenita, astfel in cat sa se evite efortul digestiv si in acelasi timp asi milarea sa fie foarte buna. In afectiunile hepatice suportul nu tritional este in acest fel de mare ajutor medicului in managementul terapeutic al acestora; astfel calitatea viatii animalului este ameliorata si suferinta redusa. Afectiunile hepatice si abordarea nutritionala
