Analiza de risc - istoric

Referindu-ne la primul aspect, este de remarcat ca, in fapt, conceptul de analiza de risc nu are o istorie relevanta, ca durata, impresionanta fiind evolutia conceptului intr-o perioada relativ scurta de timp. Istoria primordiala a conceptului de analiza de risc este corelata cu evolutiile din domeniul astronauticii, mai precis cu tentativele omului de a trimite in spatiu vehicule spatiale care sa exceada fortei gravitationale si sa patrunda in spatiul cosmic, in special in perioada in care se incerca trimiterea in spatiu, initial de animale, apoi, odata cu Iuri Gagarin, penetrarea spatiului cosmic de navete spatiale cu oameni la bord. Problema esentiala care trebuia solutionata era gasirea unei metodologii prin care sa se estimeze mentinerea sterilitatii cabinei spatiale si, in mod deosebit a hranei echipajului, precum si estimarea probabilitatii aducerii pe Pamant a unor contaminanti biotici necunoscuti. Starr publica pentru prima data, in anul 1969, in periodicul Science, un concept vizand rezolvarea acestor probleme, sub denumirea de"Analiza estimarii riscurilor misiunilor spatiale". Prin acel articol, Starr propunea conceptul de"estimare cantitativa a riscului" Faptul ca articolul lui Starr a aparut in 1969, ca o premiera de identificare si estimare a riscurilor, a fost receptat ca punctul de origine a unui nou domeniu ce avea sa cunoasca, intr-o perioada scurta de timp, o dezvoltare exponentiala, fiind preluat si aplicat extensiv, cu modificarile necesare fiecarui domeniu de aplicare.

Desi inceputurile medicinii veterinare pot fi documentate cu 2500 ani IC, iar serviciile veterinare, in organizarea lor primordiala si apoi din ce in ce mai bine structurate ca servicii publice nationale, au identificat riscuri privind sanatatea efectivelor de animale si au gestionat, prin procedee din ce in ce mai eficiente, aceste riscuri, inca din Evul Mediu, conceptul de analiza de risc, in sine, si apoi aplicabil domeniilor de competenta ale serviciilor veterinare si/sau pentru siguranta alimentelor s-a conturat destul de tarziu, in a doua parte a secolului al XX-lea. Initial, cantonat doar pentru solutionarea problemelor din domeniul astronautic, conceptul analizei de risc a fost extins de Lowrence, in 1980, la noua domenii de activitate, implicit pentru domeniul medical si medical veterinar, astfel: catastrofe naturale, perturbari sociopolitice, boli infectioase, boli degenerative, boli de stres, afectiuni cardiovasculare, importul de animale si psihopatii (sinucideri).

Inca din 1975, analiza de risc s-a impus ca o disciplina formala, de sine statatoare, instituindu-se si publicatia proprie"Risk Analysis" urmata de infiintarea Societatii Internationale pentru Analiza de Risc, in 1981. Se resimtea necesitatea ca noua disciplina, evaluata de multi specialisti in domeniu ca o noua stiinta, sa-si formuleze propriul vocabular si sa-si defineasca mai precis cadrul metodologic, separadu-se de epidemiolgie, din care s-a desprins. Definirea terminologiei si a structurii analizei de risc au fost imbunatatite prin contributia lui Kumming - 1981, in primul numar al editorialului"Risk Analysis", Hatway, in 1991. in lucrarea"The application of risk assessment methods in making veterinary public health and animal health decisions", secondat de Doyle, in acelasi an, prin lucrarea"The application of risk management in quarantine import assessmen", precum si de Darmid, in 1994 si 2000 si Ahl, in 1995 si 2002. in 1995, Ahl & co. defineste, pentru prima data intr-un sistem ordonat si coerent, standardizarea nomenclaturii pentru utilizarea analizei de risc in domeniul sanatatii animalelor, realizand in acelasi timp si prima structurare a acestui concept, pentru a fi utilizat in domeniul sanatatii animalelor, propunand ca etape principale ale analizei de risc: estimarea riscului, managementul riscului si comunicarea riscului. in anul 2000, Mac Darmid lanseaza, in cadrul Conferintei Internationale privind Aplicarea Analizei de Risc pentru Sanatatea Animalelor Acvatice, un concept mai elaborat privind structura analizei de risc, astfel: identificarea riscului, estimarea riscului, managementul si gestiunea riscului si comunicarea riscului.

Un aport deosebit in dezvoltarea conceptului de analiza de risc l-a avut Vose, cel care a reusit, in premiera sa perfecteze un program informatic pentru realizarea analizei cantitative a riscului, realizare ce a scurtat considerabil timpul unei astfel de analize, toate calculele fiind modulate. scoala franceza de medicina veterinara de la Alfort, Franta si specialisti din cadrul fostei Agentii Franceze pentru Securitatea Sanitara a Alimentelor (AFSSA) au adus contributii remarcabile la dezvoltarea analizei de risc, prin dezvoltarea structurarii capitolului estimarii riscului, a calculului probabilitatilor in analiza cantitativa a riscului si introducerea principiului precautiei in analiza de risc. Grupul de specialisti ce activeaza in cadrul Institutului de Diagnostic si Sanatate Animala (prof. univ. dr. Gheorghe Otanu si drd. Clara Vasilescu) au adus contributii, prin lucrari sustinute la diferite congrese internationale (Teheran, Sydney, Bangkok, Salt Lake City-USA) si nationale, in principal la structurarea etapei de identificare a riscurilor si prin elaborarea, in premiera mondiala, a analizei de risc integrala privind laboratoarele medicale si implicit laboratoarele sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor. Istoricul analizei de risc trebuie tratat separat de istoricul riscului. Evolutia riscului are aceleasi origini ca si religia, inca la inceputurile organizarii sociale primordiale a omului erect - Homo erectus, devansand fazele de evolutie ale oamenilor pana la Homo sapiens.

In societatea primitiva si in sclavagism, riscul a cunoscut elemente individuale - corelate cu nevoia de integritate personala (nevoia de a-si asigura hrana in relatie cu vanatoarea animalelor salbatice si necesitatea de stabilire a ierarhiei de grup) protectia fata de factorii climaterici cu efect malefic, protectia fata de anumite imbolnaviri, protectia fata de elemente ale naturii care prezentau un risc, protectia fata de competitivitatea celorlalti oameni in stabilirea ierarhiilor de familie sau de grup ori de trib, precum si elemente de grup ce rezida din nevoia de procurare a hranei. in perioada preantica, postata inaintea lui Hristos, precum si in perioada antica, initial riscul a evoluat de la nivelul de grup la nivel de regiune teritoriala, dar care implica concurenta pentru materii prime, precum si initierea riscului la nivel national, odata cu procesul de formare a natiunilor care aveau deja un centru administrativ bine aparat, sub forma de cetati, fortarete sau orase fortarete. De asemenea, tot in aceasta perioada in care se cristalizau primele natiuni, a aparut si riscul de natura religioasa, concretizat initial prin contactul intre marile religii, dezvoltarea crestinismului si expansiunea acestei religii, odata cu dezvoltarea modalitatilor de deplasare si cu formarea esalonata a celor sase imperii: imperiul persan, imperiul babilonean, imperiul macedonian, imperiul roman, imperiul mongol si imperiul chinez, iar ulterior imperiul otoman. in perioada evului mediu mijlociu, odata cu dezvoltarea papalitatii si initierea inchizitiei, se dezvolta riscul corelat religios intern in relatie cu apartenenta sau manifestarea unei credinte sau chiar a unor opinii stiintifice despre lume si societate (vezi cazurile Copernic, Galileo Galilei, Ordinul Cavalerilor Templieri, etc). in perioada evului mediu de mijloc si tarziu si a initierii epocii moderne, riscul a capatat nivel masal, odata cu dezvoltarea armelor de foc si al celor conventionale (vezi razboiul de 100 de ani, razboiul de 30 de ani, razboaiele maurice, razboaiele franco-engleze, razboaiele franco-prusace, expansiunea otomana, caderea imperiului Roman de Apus si apoi a celui de rasarit).

Dupa anul 1900, riscul a capatat alte niveluri, luand caracteristica de risc de sistem, odata cu formarea celor doua lagare: socialist si capitalist, de risc economic si risc politic, odata cu formarea societatilor precapitaliste si capitaliste si a aparitiei si manifestarile primelor crize economice si sociale si de risc global, in special dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu dezvoltarea armelor de distrugere in masa si a armelor atomice, ori de manifestarile concrete ale efectelor poluarii, ale reducerii biodiversitatii, a superindustrializarii si a dezvoltarii societatilor tehnologice si informationale. In mileniul al treilea, riscul a cunoscut alte valente, de risc cosmic, dezvoltat dupa pasirea omului in cosmos si cercetarile astronomice intra si extragalactice si de asemenea, risc extramaterial ca risc energetic, dupa descoperirile pericolelor exploziilor solare, ale centurii fotonice si ale coliziunii potentiale cu un asteroid ori cu modificarea frecventei galactice si a Pamantului si ulterior de risc spiritual, urmare a identificarii unor alte dimensiuni ale existentei si in special ale descoperirilor la nivelul sistemului nervos, exprimate prin abordarea noua a psihologiei, psihiatriei, parapsihologiei, metempsihozei, telepatiei si psihotronicii. Acestea sunt asociate cu riscul hiperindustrializarii si a dominatei sistemelor bancare, cu riscul ecologic, cu riscurile globalizarii sau riscurile alimentare.

Autori:

Prof. univ. dr. Gheorghe Ontanu - Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala, membru al Societatii Mondiale de Analiza de risc
Drd. Clara Vasilescu - Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala; responsabil pentru analiza de risc pentru laboratoarele medicale