Aspecte radiologice in displazia de cot la caine

FCMP este cea mai intalnita afectiune din complexul displaziei de cot, afecteaza in special rasele de talei medie si mare si are o incidenta mare la masculi.

Semnele clinice pot debuta de la 4-6 luni. De cele mai multe ori procesul coronoid detasat nu este vizibil radiografic din cauza suprapunerii pe radius, suprapunerii peste procesele degenerative secundare ori din cauza nepenetrarii razelor X direct pe planul anatomic in expunerea laterala. La aceasta mai concura si structura cartilaginoasa a procesului coronoid dar si posibilitatea de a fi atasat partial de olecran. Ca atare, de cele mai multe ori diagnosticul se pune pe seama modificarilor secundare evolutive. Semnul radiografic incipient ale acestei afectiuni este reprezentat de un contur neregulat sau o definire slaba a marginii craniale ale procesului coronoid medial in expunerea mediolaterala (Fig. 2).

Secundar apar osteofite pe marginea proximala a procesului anconat (ceea ce reprezinta un inceput al suferintei degenerative articulare) si scleroza subcondrala. De asemenea, formarea de os nou poate aparea si pe suprafata caudala a epicondilului lateral. Aceste aspecte pot fi mai bine vizualizate in expunerea mediolaterala. in formele cronice apar osteofite mari atat la nivelul procesului coronoid cat si periarticular (Fig. 3).

Neuniunea procesului anconat (UAP) La rasele mari de caini procesul anconat al ulnei este un centru separat de osificare. Zona de crestere asociata centrului de osificare anconat este vizibila la cainii imaturi pana la varsta de 20-22 de saptamani. Dupa aceasta varsta daca ramane vizibila, se considera neunita. Incidenta cea mai buna pentru diagnostic este cea mediolaterala in flexie, evitandu-se astfel suprapunerea zonei de crestere a epicondilului medial humeral si cea a procesului anconat al ulnei, ce ar putea duce la un diagnostic eronat (Fig. 4, A si B).

Semnul radiografic pozitiv este reprezentat de o linie radiotransparenta ce separa procesul anconat de olecran la cainii peste aproximativ 150 de zile (Fig 5A). Aceasta este linie cu margini fine sau neregulate si latime variabila. La cainii cu afectare cronica (de peste 18-24 luni) este practic imposibil a se delimita cu exactitate linia de separare din cauza formarii abundente de os nou periarticular - osteoartroza cotului (Fig. 5B).

Totusi sunt si exceptii ca exemplul unui caine din rasa Schnautzer Urias de 3 ani, mascul, la care evolutia procesului degenerativ osteoarticular a fost mult incetinita (Fig. 6).

Osteocondrita disecanta (OCD) OCD este un defect de crestere al cartilajului articular. Se caracterizeaza ca o radiotransparenta sau ca un defect sub condral exclusiv pe suprafata condilului medial humeral distal. De cele mai multe ori este insotita de scleroza subcondrala ce inconjoara leziunea. Se poate diagnostica in expunerile laterala, craniocaudala dar cel mai bine in incidenta oblic craniala 15^o caudomediala (Fig. 7).

Cainii de talie mare si de sex masculin sunt afectati in proportie mai mare, exprimandu-se prin schiopatura incepand de la varsta de 4-10 luni. Incongruenta articulara Prin incongruenta articulara a cotului se intelege un defect de aliniament al cartilajelor articulare ale cotului, exprimata radiologic prin aparitia unei distante intre radius si ulna consecutiva cresterii inegale a acestora (radius scurt sau ulna scurta), iar in alte situatii prin aspectul eliptic al crestei trocleare ulnare. Cateva studii sugereaza ca ambele forme produc o crestere a presiunii intraarticulare ceea ce duce la distrugeri ale cartilajului articular sau la pierderea de fragmente osoase si aparitia celorlalte patologii primare din complexul displaziei de cot (UAP, FCMP, OCD). Diagnosticul nu este intotdeauna simplu mai ales in cazurile cu diferenta de crestere mai mica de 2-3 mm. Obligatoriu trebuie realizate doua expuneri ale regiunii antebratului si cotului, respectiv mediolateral si craniocaudal.

In Fig. 8 este prezentat un caz diagnosticat la care se observa o scurtare a ulnei membrului drept dar si o forma eliptica a suprafetei articulare ulnare, fapt ce a determinat incongruenta articulara, dar si o rotire spre lateral a membrului anterior

Concluzii

Complexul displaziei de cot reprezinta un grup de afectiuni cu caracter progresiv si ireversibil degenerativ articular. Este foarte important ca diagnosticul corect sa fie facut la o varsta cat mai tanara, permitand instituirea metodelor curative specifice fiecarei afectiuni in parte, pentru a preintampina si/sau incetinii boala degenerativa articulara (osteoartroza). Dupa aparitia bolii degenerative articulare cu productie mare de os nou (osteofite, entezofite) este practic imposibil a se determina care dintre afectiunile complexului displaziei de cot sta la baza.