Biosecurizarea porcilor la ingrasat

Conceptul este corect pentru epizootii, ca pesta porcina sau febra aftoasa, nu si pentru enzootiile de origine virala sau bacteriana si unele parazitoze, ale caror agenti se afla deja in exploatatie, ramasi de la o serie anterioara cu toata dezinfectia, sau sunt adusi, incognito, odata cu purceii transferati la ingrasare. Acesti germeni isi pot declansa potentele dependent de conditii.
Tot ce se petrece in interiorul adapostului, in intreaga perioada de ingrasare, ramane insa neluat in seama de Norma 2008. In cap. II, articolul 4 cu 28 puncte (Reguli generale de biosecuritate), nu sunt prevazute nici un fel de masuri de biosecuritate in spatiile interioare, populate, facand abstractie de practicarea principiului „totul plin, totul gol“

Alte normative nationale sau ale C.E. detaliaza sau recomanda parametrii referitori la constructii, spatii, intretinere, microclimat, comportament sanitar veterinar etc. Sunt totusi omise o serie de caracteristici proprii unui mediu viciat, de mare densitate si varietate biologica, depasind cu mult limitele naturale, in care conditionarile reciproce sunt extreme. Analiza lor pune in evidenta un comportament si o abordare deficiente ale unei tehnologii de productie animala artificializata.

Biosecuritatea si antibioticele

Durata ingrasarii de aproximativ 120 de zile (+/- 20) incepe pentru porc cu un stres major indus de schimbarea habitatului, regruparea si ierarhizarea indivizilor intr-o noua comunitate, provenienta uneori heteroclita, totul pe un fond imunologic juvenil. In mod obisnuit izbucnesc sau se reacutizeaza in acest debut afectiunile, mai ales respiratorii, insotite de tuse cu tendinta de generalizare. Oricare insider, martor nemijlocit al procesului de productie, cunoaste si a trait aceste evenimente.

In aceasta situatie nu constituie o exceptie administrarea „preventiva“ a unor doze curative de antibiotice, administrate in furaje sau apa de baut, timp de mai multe zile (5 – 14), intregului efectiv in cauza.
Numarul purceilor dintr-un transfer in ingrasatorie se poate ridica, la unitatile mari, la sute de capete, pana se face „totul plin“. In aceasta imprejurare precizia dozarii individuale si estimarea efectului nu mai sunt controlabile, fiecare animal reactionand diferit la medicatie. Se produce o prima departajare larga in spectrul sanitar veterinar, din cauza ca masa de animale e abordata ca un individ unic.
Antibiorezistenta si antibioineficienta sunt programate. In mod cert si logic vor fi animale care nu consuma cantitatea necesara de medicamente pentru anihilarea completa a germenilor combatuti care apoi, in baza unui oportunism natural de adaptare, isi vor muta structura, devenind insensibili la antibiotic, dar nu isi vor pierde patogenitatea specifica.
Folosirea pe scara larga a antibioticelor in ingrasatorii duce la formarea unor tulpini microbiene mutate pe antibiorezistenta, care de aici ajung, fara probleme, in afara exploatatiei. Daca intrarea in incinta este strict supravegheata si „filtrata“, iesirea e lasata larg deschisa.

In medie, numai 30% din antibioticele consumate de animal sufera o transformare metabolica in organismul acestuia, aprox. 70% sunt eliminate prin dejectii si ajung sub forma de ingrasamant organic pe camp.
Aici intra in circuitul nutritiv al plantelor. Au fost decelate antibiotice in salata verde si chiar in paine, avand provenienta dovedita de pe soluri fertilizate cu dejectii din ingrasatorii.

Are loc, paradoxal, o inversare a situatiei in care exteriorul amenintator devine locul unei contaminari pe intinse suprafete agricole,

Un calcul teoretic al consumului de antibiotice pentru 1000 de porci cu greutatea medie de 70Kg, pentru un tratament de 5 zile, cu doza de 20 mg. /kgcorp/zi (5 zile = 7g/cap) este de 7 kg. si reda un minim minimorum din ce se petrece in practica.

Folosind pentru exemplificare aceeasi formula de calcul, aplicata efectivelor din Germania, in care acestea sunt asigurate statistic, de 11.500.000 cap. porci la ingrasat in anul 2009, unde biosecurizarea animalelor nu este cu mult diferita de ceea ce se intampla in Romania, rezulta un consum minim de 80.500 tone antibiotice pe an, numai pentru o singura aplicatie. Din acestea 55.000 tone ajung in sol unde influenteaza biologia acestuia.

Biosecuritatea ambiantei intime

Trebuie in mod decisiv constientizat faptul ca ambianta animalului, in totalitatea ei, constituie un mediu de germinatie si un depozit microbiologic asupra caruia nu se actioneaza, in intregul interval de ingrasare, in niciun fel, bactericid sau bacteriostatic. O flora din ce in ce mai agresiva si mai putin sensibila la antibiotice se inmulteste pana la saturatie, gasindu-si intrunite toate conditiile de dezvoltare exploziva.
Sfera imediata si exclusiva de respiratie a animalelor, viciata continuu si masiv, duce la infrangerea tuturor barierelor din dotarea tractusului respirator. Primele care cedeaza sunt exemplarele imunosupresive care apoi „tusesc“ aerosoli infectati si infectanti pentru restul populatiei.

Orice masura sanitar veterinara de prevenire sau combatere medicamentoasa intereseaza si se adreseaza exclusiv animalului si nu mediului, biologic poluat „en masse“, caruia porcul nu ii se poate sustrage.
Consecinta sigura e reizbucnirea imbolnavirilor (tusea) la un timp dupa incetarea interventiei medicamentoase anterioare. Fortuit, urmeaza o noua cura, de preferat cu un alt antibiotic. Aceasta alternare a episoadelor de tuse cu cele de tratament caracterizeaza parcursul ingrasarii pana in preajma abatorizarii.

Ultimul antibiotic folosit va avea perioada de carenta cea mai scurta.

Proba contrarie o livreaza porcii ingrasati ecologic, „antibiotic free“, in aer liber si in spatii mult mai largi. La acestia, microclimatul se identifica aproape cu macroclimatul, parametrii pentru temperatura si umiditate nu sunt controlati si dirijati, unde atmosfera este permanent inlocuita integral cu aer proaspat.

In adaposturile inchise, ventilatia activa turbioneaza si favorizeaza aerosolizarea murdariei fara sa reuseasca sa o evacueze.

Securizarea biosecuritatii

Daca, in virtutea unei rutine, se intervine simptomatic si de necesitate pe efectivele in situatii critice din punct de vedere sanitar-veterinar, iar sursa de infectie se potenteaza fara sa fie anihilata, se contureaza un esec al biosecuritatii si o amenintare a sanatatii in general. Porcii ajunsi intr-un fel la finalul ingrasarii lasa in urma tulpini antibiorezistente, sute de tone de dejectii incarcate de antibiotice, terenuri agricole contaminate antimicrobian, plante sau cereale cu antibiotice, carne cu reziduuri medicamentoase.

S-a evidentiat, in cele relatate, ca singurul element nestapanit din tehnologia ingrasarii, raspunzator de starea maladiva a productiei conventionale de carne de porc, este aerul respirat. Daca ceilalti factori ai ingrasarii, furajele, apa, temperatura, umiditatea, lumina etc. sunt verificati si condusi cu precizie, calitatea aerului (puritatea) scapa de sub acest control, cu toate ca echivaleaza, ca importanta, cu ceilalti termeni ai complexului habitual.

Epurarea atmosferei de particulele in suspensie, din spatiile in care sunt in acelasi timp produse, nu poate fi rezolvata de sistemele de ventilatie pentru ca praful evacuat este imediat inlocuit de altul, generat chiar si de curentii de aer ai ventilatoarelor.

Aceasta situatie se regaseste in marile aglomerari de animale, in care salubritatea aerului nu este rezolvata. Disfunctia, chiar si numai a unui component al biosistemului, indiferent care, deregleaza in egala masura eubioza. Nefiind o stare de forta majora, exista posibilitatea ameliorarii si chiar a remedierii.

Solutia sigura de limpezire a atmosferei este aspersarea abundenta in spatiu a unui lichid a carui stropi fixeaza si antreneaza, in cadere, particulele aerosolizate. Pana la 90% din acestea colabeaza obtinandu-se totodata, pentru un anumit timp, stingerea prafului depus si sigilarea surselor din care se ridica.

Una din metodele recomandate foloseste un amestec de apa cu ulei de rapita, dispersat de o instalatie automata, cu duza fixata deasupra fiecarei boxe. Stropirea se face timp de 5 – 20 sec., de 5 – 10 ori pe zi.

Consumul de ulei se ridica la 1L pe cap. in 100 zile (mare!).

Intr-un procedeu propriu, condus dupa acelasi principiu de sedimentare a prafului, s-a practicat pe parcursul a 12 ani aspersarea de apa, cu o pompa de inalta presiune (120 bar la gura duzei), o data pe zi, in intregul spatiu interior, incluzand si porcii. (Rezultatele de productie vezi in anexa).

In 100 zile se consuma pentru un porc 300 litri apa, 1,9 kW curent electric si 12 minute de lucru.

Anexa

Efectivul mediu ingrasat (hibrid LR x Pi) a fost de 170 cap. ingrasat in flux continuu, provenit in principal de la acelasi producator, la care purceii erau vaccinati impotriva micoplasmozelor si circovirozei.

S-au inregistrat urmatoarele:
De la o stare foarte rea a efectivului, cu mortalitatea de peste 6 % pe an si sporuri medii zilnice in jur de 600g/cap, si de la consumuri foarte mari de antibiotice s-a ajuns rapid, prin aplicarea acestei metode, la o redresare evidenta.

In tabelul de mai sus sunt redate rezultatele, inregistrate oficial, obtinute dupa introducerea aspersarii.
Numarul relativ mic de animale nu face imposibila extrapolarea actiunii, in consecinta si a rezultatelor, pe oricare alta dimensiune. Nu a fost necesara folosirea, in tot intervalul celor 12 ani, de medicamente si substante dezinfectante. Dezinfectiile s-au rezumat la decontaminarea boxelor prin spalarea lor radicala cu jet de apa sub presiune.

Prin productia realizata constant la un nivel inalt, prin reducerea mortalitatilor in conditiile eliminarii medicamentelor si substantelor chimice din arsenalul de interventie, s-a confirmat insemnatatea suprimarii caii aerogene de contaminare enzootica ca masura foarte importanta de biosecurizare a incintei exploatatiei de porci.