Bolile cardiace la dihori
- Editor: Dr. Nita Monica
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
1. Introducere
Boala cardiaca este frecventa la dihorii (Mustela putorius furo) de varsta medie si inaintata. Cardiomiopatia dilatativa este cea mai frecventa, insa cardiomiopatia hipertrofica si boala valvulara dobandita pot fi de asemenea problematice.
2. Tablou Clinic
Boala cardiaca este frecvent intalnita la dihorii cu varsta mai mare de patru ani. Unii dihori sunt asimptomatici, mai ales in stadiul incipient al bolii. Suflul cardiac sau tahiaritmiile pot reprezenta descoperiri intamplatoare in timpul examinarii clinice.
Dihorii ce prezinta probleme cardiace in stadiu avansat se prezinta cu anorexie si slabiciune generala care poate lua initial forma de slabiciune a membrelor posterioare sau ataxie. A nu se confunda slabiciunea generala sau letargia cu insulinomul inainte ca testele de diagnostic sa fie facute! Simptomele obisnuite de insuficienta cardiac congestive (ICC) mai pot include si dispnee sau tahipnee, in special daca sunt prezente efuziuni toracale.
Mucoasele palide sau cianotice ce prezinta timp de reumplere capilara marit pot fi de asemenea semnalate. Tusea este rara, dar poate aparea secundar edemului pulmonar, infestatiei cu viermi cardiaci sau compresiunii bronhiilor principale. Suflurile cardiace sunt obisnuite in cardiomiopatia dilatativa. Tahiaritmiile (peste 250 de batai pe minut) pot fi observate in orice forma de cardiomiopatie, totusi o aritmie sinusala accentuata este prezenta frecvent la dihorii sanatosi.
3. Diagnostic diferential
4. Cardiomiopatia dilalativa
Cardiomiopatia dilatativa (CMD) este cea mai frecvent intalnita afectiune cardiaca la dihorii in varsta. Cordul isi pierde forma normala, devenind mai mare si mai rotunjit (Fig. 1), iar miocardul devine mai slabit in mod progresiv, pana cand nu mai poate asigura nevoia de sange bine oxigenata organismului. Dihorii afectati pot sa nu prezinte semne clinice initial, dar pe masura ce edemul se accentueaza in plamani, respiratia devine din ce in ce mai dificila. Cu diagnosticul si tratamentul adecvat, dihorii afectati mai pot trai inca un an sau doi de la momentul diagnosticului initial.
5. Boala valvulara dobandita
Boala valvulara dobandita, cauzata de endocardioza, este a doua cea mai frecventa afectiune cardiaca intalnita la dihori. Murmurul cardiac este frecvent si poate fi holosistolic datorita regurgitarii valvulare. Suflurile stangi apicale sunt de obicei cauzate de catre deteriorarea valvei mitrale, iar suflurile parasternale de pe partea dreapta pot fi cauzate de insuficienta tricuspida.
6. Cardiomiopatia hipertrofica
Cardiomiopatia hipertrofica (CMH) apare ocazional la dihori. In timp ce cordul isi poate pastra forma normala, peretii cardiaci se ingroasa progresiv, pana cand camerele cardiace nu mai pot pompa sangele in mod eficient. Dihorii cu CMH nu prezinta frecvent simptome, decat in momentul in care incep sa se decompenseze si intra intr-o criza. Suflurile cardiace sunt relativ rare, desi tahiaritmii pot fi intalnite.
Dihorii ce sufera de CMH au parte de un prognostic grav, fiind posibila instalarea mortii subite, iar estimarea duratei de viata din momentul stabilirii diagnosticului este doar de cateva luni.
7. Boala viermilor cardiaci
Dihorii de orice varsta sunt susceptibili la boala viermilor cardiaci, cauzata de nematodele din specia Dirofilaria immitis. Desi incidenta este mica, chiar si un singur vierme sau doi pot declansa o boala cu potential fatal datorita dimensiunilor relativ mici ale cordului de dihor. Semnele clinice includ dispnee, tahipnee, anorexie, raluri pulmonare, tuse, suflu cardiac holosistolic, ascita, efuziuni pleurale si uneori moarte subita. Diagnosticul precoce este important din moment ce implicatiile clinice ale bolii evolueaza rapid.
Radiografiile releva efuziuni pleurale si vase sanguine pulmonare dilatate si sinuoase. Ecografia releva atriul drept si ventriculul drept marite in volum, cu regurgitare tricuspida. Eozinofilia este rara.
Dihorii infectati pe cale naturala nu prezinta microfilarii in sange. Folositi testul ELISA pe baza de anticorpi pentru diagnosticul bolii. Ecocardiografia poate indica nematode in interiorul ventriculului drept sau in vena cava, totusi acesta nu este un test de incredere. Testele de tip PCR sunt sensibile si specifice pentru materialul genetic al D. immitis din probele de sange si chiar si un singur vierme existent poate fi identificat astfel.
Tratamentul dirofilariozei la dihori este posibil, insa prezinta un prognostic rezervat. Tratamentul de succes depinde de diagnosticul precoce si de terapia antitrombotica cu prednison timp de pana la patru luni. Adulticidul pe baza de hidroclorura de melarsomina (Immiticide®) care poate provoca reactii adverse severe, inclusiv moarte, si ar trebui folosit cu precautie. O doza unica de moxidectina (ProHeart®, Fort Dodge), 0,1 ml subcutanat, la dihori, s-a mai folosit ca si agent adulticid, eficient si sigur.
Produsele destinate animalelor mici, ce contin ivermectina, selamectina, moxidectina si milbemicina, au fost folosite la dihori ca si medicatie pentru preventia bolii
viermilor cardiaci in zonele endemice. Ivermectina trebuie administrata in doza de 0,02 mg/kg per os sau subcutanat, lunar. Preparatul de concentratie 1%, pentru bovine, trebuie diluat cu propilen-glicol pana la obtinerea unei solutii de concentratie 0,1 mg/ml, care poate fi administrata pe cale orala. Suspensia ar trebui sa fie valabila atat cat permite si termenul de valabilitate al ivermectinei, daca este tinuta intr-un recipient inchis la culoare si protejata de lumina. Tableta orala de ivermectina de 68 μg poate fi dozata la un sfert de tableta pe cale orala, administrata lunar, insa aceste tablete nu mai pot fi refolosite in cazul in care au fost scoase din ambalajul lor original, iar ceea ce ramane din acestea trebuie aruncat.
8. Limfomul
Desi nu este o boala cardiaca, limfomul reprezinta un diagnostic diferential important la dihorii cu dispnee si tahipnee. Limfomul este cea mai frecventa tumora toracica observata la dihori. Masele mediastinale cu efuziuni pleurale sunt frecvente la dihorii tineri cu varste cuprinse intre 10 luni si 2 ani.
Radiografic, masele mediastinale pot fi greu de diferentiate de ICC, dar dihorii cu limfom sunt, de obicei, semnificativ mai tineri. Dihorii cu limfom prezinta adesea afectiuni hepatice si splinice secundare, cu organomegalie. Diagnosticarea limfomului se face prin ecocardiografie si / sau evaluarea citologica a lichidului pleural colectat prin toracocenteza. Prognosticul este grav in limfomul mediastinal.
Alte tumori toracice sunt rare, dar pot include neoplazie cardiaca primara,intracardiaca, pericardica si metastazica pulmonara.
9. DIAGNOSTIC
Un diagnostic initial al bolii cardiace se bazeaza pe ascultare atenta, electrocardiograma si radiografii de rutina. Se asculta cu atentie dihorul pentru tahiaritmii si/sau suflu cardiac. Ritmul cardiac normal al dihorului constient este de aproximativ 180-250 de batai pe minut, cu toate ca frica si durerea pot creste temporar ritmul cardiac.
Radiografiile toracice pot dezvalui o inima extinsa, globuloasa, cu contact sternal si diafragmatic crescut in ICC (figura 2 si figura 3). In CMH inima poate aparea normala in dimensiuni. Radiografiile pot dezvalui, de asemenea, o trahee elevata, grade variabile de edem pulmonar, congestie venoasa pulmonara si lichid pleural.
Ficatul si splina sunt de obicei marite datorita congestiei pasive. Ascita este rara. Se foloseste ecocardiografia pentru a ajunge la un diagnostic definitiv. Se foloseste o sonda de calibru mic si o frecventa intre 7 si 10 MHz.
Se efectueaza ca analiza o hemoleucograma completa si un profil biochimic, pentru a verifica pacientul pentru afectiuni comune care pot complica diagnosticul si tratamentul bolilor de inima, cum ar fi insulinomul, limfomul si afectiunile glandei suprarenale, in special la pacientii varstnici.
Se masoara tensiunea arteriala sistolica folosind ramura digitala a arterei tibiale, artera coccigiana, sau artera podala dorsala. Masurarea tensiunii arteriale la dihori
se face de obicei sub anestezie cu izofluran. Din pacate, cea mai mica dimensiune disponibila de manseta poate fi prea mare in cazul multor dihori, si prin urmare se poate subestima tensiunea arteriala. Valoarea sistolica normala directa a acesteia variaza de la 140 la 164 mm Hg, iar valorile diastolice variaza de la 110 la 125 mm Hg.
10. TRATAMENT
Gestionarea eficienta a bolilor de inima la dihori urmeaza aceleasi principii terapeutice utilizate la animale mici. In functie de starea inimii individului, terapia poate include diuretice, cum ar fi furosemid, vasodilatatoare, cum ar fi nitroglicerina, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE-inhibitori), cum ar fi enalaprilul si medicamente cu actiune inotropa pozitiva, cum ar fi digoxina.
Studii farmacologice nu au fost efectuate pentru a evalua utilizarea medicamentelor cardiovasculare la dihori, cu toate acestea, dozele reduse, specifice pentru pisica, par sa functioneze bine din punct de vedere clinic.
Dihorii par a fi foarte sensibili la enalapril si pot deveni destul de letargici datorita hipotensiunii arteriale, in special cu compromis renal sau deshidratare. Se incepe cu o doza de enalapril de 0,5 mg/kg per os la interval de patruzeci si opt de ore initial, apoi se creste doza la administrare zilnica in cazul in care medicamentul este bine tolerat. Enalapril este disponibil numai sub forma de tablete, cu toate acestea o suspensie poate fi facuta printr-o preparare farmaceutica.
Utilizati furosemid initial in doze mari pentru dihori cu insuficienta cardiaca fulminanta (2-3 mg/kg, IM sau IV q8-12h), iar apoi utilizati o doza mai mica si frecventa pentru terapia de intretinere pe termen lung (1-2 mg / kg PO q 12 ore ).
Vasodilatatoarele sunt, de asemenea, o parte importanta a terapiei cardiace. In timpul primelor 24 de ore de gestionare a insuficientei cardiace, se aplica nitroglicerina unguent 2% in interiorul pavilionului auricular (intre 1/8 si 1/16 cm). Digoxina functioneaza bine la dihori cu cardiomiopatie dilatativa sau tahiaritmii supraventriculare. Se utilizeaza o doza initiala de 0,01 mg/kg la 24 de ore, apoi se creste treptat la doza dubla zilnica, daca este necesar. Concentratiile serice terapeutice raportate la animalele mici sunt de 1-2 ng/ml. Pimobendanul este un inotrop pozitiv si vasodilatator care a fost raportat ca fiind sigur si eficient in caz de cardiomiopatie dilatativa sau boala a valvei mitrale.
Se utilizeaza beta-blocante, cum ar fi atenololul, sau blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi diltiazemul . Pentru a incetini frecventa cardiaca sau sau pentru a dilata arterele coronare, respectiv, in cazurile de cardiomiopatie hipertrofica, imbunatatind astfel umplerea diastolica a ventriculelor. Se monitorizeaza pacientii pentru letargie si inapetenta.
Dihorii cu bradicardie severa supraadaugata la blocul cardiac de gradul doi sau trei pot fi tratati cu izoproterenol pe termen scurt sau prin implantare de stimulator cardiac (pacemaker).
11. PROGNOSTIC
Dihorii cu ICC netratate mor de multe ori in decurs de 1 pana la 2 luni. Prognosticul pe termen lung pentru dihorii cu boli cardiace este de la rezervat la grav, desi cu diagnosticul precoce, terapia adecvata si monitorizare regulata, multi dihori cu cardiomiopatie pot avea o buna calitate a vietii timp de mai multe luni.
12. CONCLUZIE
Boala cardiaca este frecventa la dihorii de varsta mijlocie si mai in varsta. Cardiomiopatia dilatativa este cea mai frecventa tulburare cardiaca la dihorii mai varstinici, cu toate acestea cardiomiopatia hipertrofica si probleme valvulare apar de asemenea la dihori.
Semnele clinice variaza de la boli asimptomatice la insuficienta cardiaca fulminanta cu complicatii de genul anorexiei, slabiciunii generale si dispneei. In cazurile in care lichidul pleural este prezent si atat de extins incat inima nu poate fi vizualizata radiologic, diagnosticul initial va fi doar banuit, deoarece poate exista o masa toracica imperceptibila.
Vizitele regulate la veterinar sunt utile pentru monitorizarea inimii si ajustarea dozelor de medicamente in functie de necesitate.
De asemenea, monitorizarea dihorilor se va face si pentru alte probleme specifice varstei inaintate, cum ar fi insulinomul si afectiunile glandei suprarenale, care pot complica diagnosticul si tratamentul bolilor de inima.
Dr. Nita Monica
Editor colaborator Revista Veterinarul
