Bolile tumorale la porumbei
- Editor: Dr Szabo Zoltan
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
Nu tin minte sa fi invatat in facultate despre aceasta categorie de boli la porumbei, deci prin urmare nici in manualele din aceea vreme nu am gasit referiri la ele. Nefiind un medic veterinar teoretician, nu am reusit sa adun materiale stiintifice din acest domeniu si bineinteles, nu am nici cercetari proprii, a caror rezultate sa va prezint.
Totusi, in anumite tratate de specialitate columbofila editate de medici veterinari (ex. Dr. J.W.E. Stam: Das Heute und Morgen im taubensport), am citit despre aceasta categorie de boli. Nefiind vorba despre o carte scrisa pentru medicii veterinari, nu am gasit nici in aceste carti o descriere stiintifica. Dupa cum am mai scris, nici eu nu sunt in masura sa va ofer o asemenea descriere argumentata cu examene de laborator, totusi am sa va prezint cateva cazuri din cazuistica mea. In cartea sus amintita scrie, ca toate formele de tumorilor se intalnesc la porumbei, dar nu scrie mai amanuntit decat de o singura forma, denumita pa-pilom cu sange, sau papilom hemoragic (nu stiu care ar fi traducerea mai corecta si mai eleganta). Este o boala infecto - contagioasa de origine virala destul de frecvent intalnita la porumbei. Din propria experienta va pot spune ca in cei peste 30 de ani de columbofilie nu am intalnit decat 5 – 6 cazuri, deci nu pot confirma ca ar avea o frecventa prea mare, iar faptul ca am hotarat sa va impartasesc descrierea lor, este ca in decursul ultimului an parca a crescut frecventa acestor imbolnaviri, inregistrand patru cazuri de acest tip.
SIMPTOMATOLOGIE
Ca simptomatologie, este o boala destul de spectaculoasa. Formatiunile tumorale pot sa apara pe orice regiune a corpului si in scurt timp ating dimensiuni impresionante, ajungand chiar pana la marimea unei nuci, adica o dimensiune de pana la 1,5 cm. Au culoare rosu-negricioasa, la palpare sunt moi si au un continut sangvinolent. Suprafata este lucioasa cu mici crapaturi de unde scurge un lichid sangvinolent. Ca si forma, de obicei sunt rotunjite, mai inguste la baza, dar poate sa aiba si alte forma. De obicei nu afecteaza starea generala a porumbelului, exemplarul afectat ramanand vioi, insa aspectul si re- peziciunea cresterii, de obicei, ii sperie pe columbofili. Lezarea acestor papiloame sunt urmate de o hemoragie puternica, dar rareori fatala. In ultimul caz intalnit, pe care am avut ocazia sa-l observ mai indeaproape, fiind tocmai in crescatoria mea, de la dimensiunea initiala, de un bob de grau, intr-o saptamana a ajuns aproape la dimensiunea unei alune mai mici. Initial am observat numai un singur papilom, la extremitatea aripei, la baza penelor, iar mai tarziu, dupa sapte zile a aparut si al doilea in regiunea abdomenului. Era mai putin vizibil, fiind acoperit de pene, dar avea acelasi caracter ca si primul, inclusiv ritmul impresionant cu care crestea. In urma cu aproximativ zece ani, am intalnit un caz asemanator si mai spectaculos, cand dimensiunea papilomului era de aproape 2 cm. Formatiunea nu este dureroasa, porumbeii suportand bine examinarea prin palpare (porumbeii sunt destul de rezistenti la durere).
PROGNOSTICUL
Fiind o boala in majoritatea cazurilor benigna, prognosticul, de obicei, este favorabil.
TRATAMENTUL
In cazurile cand leziunea este localizata intr-o regiune corporala unde nu-l deranjeaza prea mult pe porumbel, nu este nevoie de nici un tratament, cu timpul papilomul se usuca si cade singur. Cand este localizat in regiuni corporale care incomodeaza animalul, este indicata inlaturarea lui. Cel mai simplu este ligaturarea cu o ata chirurgiala la baza formatiunii. Dupa smulgerea penelor din apropierea tumorii si dezinfectia pielii, se aplica o ligatura la baza. Initial, nodul nu trebuie strans prea tare, ca nu cumva sa sectioneze pielea, iar mai tarziu dupa 3–4 zile se va strange din nou nodul. in decurs de 10 – 12 zile papilomul se usuca si cade. Pentru favorizarea cicatrizarii este indicata aplicarea unui unguent cu antibiotic. Aceasta metoda se poate aplica numai in cazuri cand papilomul are gatul mai ingust. In celelalte cazuri trebuie indepartat chirurgical. Este de dorit ca actul chirurgical sa fie executat de un medic veterinar, fiind pericol de sangerare. in toate cazurile intalnite am putut recurge la ligaturare si pacientii s-au vindecat complet. Dupa cum am scris mai inainte, in cursul anului trecut am avut si alte asemenea cazuri. Erau in stadii de dezvoltare mai avansate, aveau aspect asemanator, dar erau deja uscati si culoarea mai deschisa maro spre galbuie. Mai tarziu, au cazut fara sa ramana urme pe locul vindecarii. Nu am constatat sa fie asa de contagios, precum scria in cartea sus amintita, neobservand imbolnaviri decat la cate un exemplar, desi cohabitau mai multi porumbei in acelasi spatiu. Un alt caz cu o tumora, sau nodul spectaculos am vazut in primavara cu ocazia vaccinarii porumbeilor. Cu ani in urma, am mai vazut un caz asemanator intr-o alta crescatorie, la un porumbel foarte batran. Este vorba de o formatiune tumorala total diferita de ceea descrisa mai sus. Avea consistenta dura, era nedureroasa la palpatie, neaderenta la tesuturile regiunii, localizata la nivelul capului, aproape de comisura anterioara a ochiului. Nici in acest caz, starea generala a porumbelului nu era afectata.
Anamneza
Din anamneza am aflat ca cel putin de jumatate de an este prezenta formatiunea respectiva, iar proprietarul nu mai tine minte sa fi avut vreo leziune in locul respectiv, inainte sa apara tumoarea.
Etiologie
Ca etiologie banuiesc ca este vorba de o leziune suprainfectata si inchistata de trichomonoza, sau de tuberculoza aviara. Am pus pe locul doi TBC-ul, fiindca desi produce simptome asemanatoare, dar mai mult la nivelul mucoasei si de dimensiune mai mica. De continutul nodulului nu va pot spune nimic, prorietarul nefiind de acord de inlaturarea pe cale chirurgicala si nici de alte interventii, in urma carora as fi avut posibilitatea sa-l examinez mai aprofundat.

Dr Szabo Zoltan
M-am născut la 30.XI.1959 în localitatea Cristuru Secuiesc. Copilăria am petrecut în oraşul Odorheiu Secuiesc. În anul 1985 am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, obţinând diploma de Dr. medic veterinar. Încă din copilărie sunt un crescător împătimit de porumbei, şi deoarece sper că sunt mulţi crescători de porumbei intersaţi de activitatea mea columbofilă, m-am gândit să vă împart cu ajutorul blogului: http://zoliszaboro.blogspot.ro