Caii naravasi si Leadershipul ... domestic

Exista totusi alternative ...
Monty Roberts, un american care s-a hotarat sa reinventeze firescul, a participat in adolescenta la nenumarate expeditii de prindere a armasarilor in desertul Nevada. In urma acestor expeditii, Roberts a realizat un lucru foarte important si anume ca desi calul este un animal „de fuga“ ce va incerca sa alerge pentru a se indeparta de pericol, este in acelasi timp si un animal cu instinct „de grup“, caruia ii e teama de excludere. Roberts a mai invatat prin studiu si experimente ca exista un limbaj prin care caii comunica. Acest canal de comunicare poate fi adoptat si exersat de catre oameni, numai daca i se acorda suficienta atentie si vointa.

Folosind acest limbaj, Roberts poate castiga increderea unui cal si poate coopera cu acesta pentru a accepta saua si pe calaret, fara durere, dar mai ales fara frica. Intregul proces dureaza aproximativ 30 de minute. Da, pare a fi incredibil, dar simularea firescului este un proces desprins din natura.
Metoda de imblanzire este copiata din metoda de comportament naturala manifestata de iapa care conduce grupul de cai salbatici. Isi alege intotdeauna mediul cu mare grija; un tarc circular in care el „imblanzitorul“ poate sta in centru. Chiar daca armasarul se indeparteaza de el, Roberts il lasa sa fuga, ba chiar il incurajeaza nonsalant si il goneste prin miscarea bratelor in sensul indepartarii, calme dar constante. Calul manifesta sensibilitate fata de mesajele din cadrul relatiei si in foarte scurt timp isi da seama ca initiatorul se comporta aidoma unui parinte. Prin observatii de acuratete, Roberts a descoperit ca o ureche a calului indreptata spre el se traduce intotdeauna prin „ok; sunt gata sa incepem negocierile“. Mai mult, privirea calului indreptata strengareste spre initiator, aspectul umed al botului si miscarile de masticatie falsa ar putea insemna „am putea ajunge la o intelegere“. Urmeaza o etapa extrem de delicata in acest proces, in care calul transmite: „as fi gata sa ma supun demersurilor tale, dar numai daca incetezi sa ma mai urmaresti cu privirea“. Ca raspuns, Roberts se intoarce cu spatele, calm si asteapta cateva minute. Ce credeti ca se intampla? Calul se tine de promisiune si se apropie incet asemenea unui adolescent penitent, isi aseaza cu blandete botul pe umarul imblanzitorului, asa cum ar proceda si cu iapa conducatoare a grupului. Roberts a botezat acest procedeu: „alaturare“.

Etapa care urmeaza consta in transformarea unui armistitiu temporar intr-o relatie esentiala lider – discipol. Imblanzitorul incepe sa se indeparteze usor de cal, iar acesta din urma trebuie sa decida daca il urmeaza sau nu. Este momentul in care calul ar putea sa se intrebe: „unde se duce tipul asta?“, „merita sa merg si eu intr-acolo?“, „am suficienta incredere in el?“, „voi fi mai in siguranta alaturi de el sau e mai bine sa raman aici?“

Una dintre tainele succesului este modul in care merge imblanzitorul. Exista mult mai multe sanse ca un cal sa urmeze un imblanzitor cu un mers hotarat, care transmite siguranta si care pare sa stie foarte bine incotro se indreapta. In salbaticie, sansele de supravietuire ale calului, pe cont propriu, sunt relativ mici. In cazul in care nici iapa, care este conducatoarea de grup nu stie incotro se indreapta, viata in interiorul hergheliei va fi perceputa drept lipsita de siguranta, iar grupul ca atare lipsit de credibilitate. Asemenea oamenilor, caii evalueaza nivelul de incredere si de siguranta de sine al liderilor, folosind pe langa limbajul lor propriu si semiotica propriilor trupuri. In cazul in care calul are incredere in imblanzitor, va incepe sa il urmeze prin tarc, asa cum, orice discipol loial isi urmeaza liderul in care crede.

Imblanzirea cailor si leadershipul
Abordarea lui Monty Roberts privind initierea cailor tineri contrasteaza violent cu metodele traditionale.
Daca am vedea cele doua paliere ale invatarii evolutive intr-un mod comparativ si deductibil comportamental, am fi in masura sa desprindem cateva invataminte practice.
In primul rand, initierea cailor incepe cu un sentiment puternic al valorilor proprii si o aliniere intre convingeri si comportamente. Roberts evidentiaza un incredibil sentiment al telului; asa cum se exprima el insusi: „Am o misiune – aceea de a face ca aceasta lume sa devina un loc mai bun pentru cai“. Fiecare actiune pe care o intreprinde este in totalitate in armonie cu misiunea sa centrala si cu toate convingerile sale esentiale. Aceasta aliniere profunda confera incredere si abilitatea de a merge inainte – ca si cum ai sti cu mare siguranta incotro te indrepti. Aceste subtilitati determina calul sa isi urmeze imblanzitorul.
Alinierea indusa volitiv impune metoda Roberts drept alternativa novatoare si o diferentiaza categoric de metodele imblanzitorilor traditionali.

Al doilea principiu cheie este sa se opteze pentru o aplicare „nemijlocita“ a competentelor, insotita de mentinerea curiozitatii si a dorintei de a invata.

Kelly Marks, o colaboratoare foarte apropiata a lui Roberts si singura persoana acreditata sa livreze mai departe metodele acestuia, reprezinta ilustrarea clara a functionarii acestui principiu. Ea continua sa fie un practicant nemijlocit, petrecand multe ore alaturi de studenti, pentru a le demonstra pe viu aceste tehnici de initiere. Kelly are o capacitate remarcabila de a controla abilitatile si comportamentele intr-un mod fantastic, de a pasi fara pic de teama intr-un tarc mic, alaturi de un cal naravas, de cateva zeci de ori mai greu decat ea. Manifesta o dorinta arzatoare de a invata pe altii si poate ca tocmai de aceea, ea si naravasul din tarc demonstreaza celorlalti ca negocierile sunt intotdeauna de tip win-win. Foarte multe dintre realizarile acestor metode au fost acceptate de catre Manchester Business School ca si principii esentiale ale alinierii la practicile de management si leadership organizational, ale colectivitatilor profesionale.

In al treilea rand este esential sa fii capabil sa vezi lumea si prin ochii altuia, fie el cal sau om.
Interactiunea cu ceilalti incepe intotdeauna din punctul lor de vedere, nu al tau. Trebuie mentionat faptul ca Roberts a inceput prin a observa, invata si exersa limbajul cailor, in loc sa insiste ca acestia sa il adopte pe al lui. Daca animalul se indeparteaza rapid, abordarea traditionala impune legarea unei franghii, cu nod de oprire la baza gatului, pentru priponirea calului, contrar vointei lui. Abordarea novatoare a lui Roberts este uimitoare, deoarece ea procedeaza exact asa cum isi doreste calul si nu permite actiuni potrivnice. Prin aceasta tehnica, imblanzitorul transmite calului un mesaj pozitiv, de genul: „Vrei sa pleci? Atunci pleaca! Nu o sa ma opun. Pleaca si nu te opri pana nu simti ca esti pregatit sa te intorci la mine. Eu voi fi aici si te voi astepta”!

Cate analogii exista intre comportamentele „imblanzitorilor“ traditionali si cei adaptati transformarilor relationale?
Dar „naravasii si imblanzitii“? Se aseamana modul lor de a se comporta cu ceea ce se petrece in colectivitatile umane? Oare cat traditionalism si cata avangarda manifesta scoala veterinara superioara din Romania! Hmm! ...

Din respect pentru liderii adevarati,
cu simpatie pentru liderii in formare,
Daniel Padurean, medic veterinar,
deocamdata atat!