Cinci urgente comune la reptile
- Editor: Dr Stefan Alexandru
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
Termenul de „urgenta” este evident ca inseamna un lucru diferit pentru fiecare om. Definitia pentru o urgenta este aceea ca este o problema ce necesita o interventie imediata pentru a preveni moartea, boala ireversibila/progresul leziunilor sau durerea. Insa, definitia unui client pentru termenul de urgenta include adesea: ei „tocmai au observat problema”, „acesta a fost momentul potrivit pentru a se prezenta”, ei „incep sa se simta vinovati cu privire la problema”, ei „au crezut ca se va duce de la sine si nu s-a dus” si, bineinteles, tot ce implica sangele. O alta posibilitate de luat in considerare este aparitia unui lucru normal pentru un individ care nu este constient ca asemenea lucruri sunt normale la o anumita specie. Incercarea de a sumariza toate urgentele care pot fi vazute, este peste posibilitatile unui singur articol insa vom discuta sumar cinci din cele mai frecvente aspecte pentru reptilele de companie, inclusiv diagnosticul diferential, stabilizarea, prognosticul si tratamentele pe termen lung.
In ceea ce priveste animalele exotice, problemele pot fi prezentate intr-un stadiu foarte avansat sau clientii nu au posibilitatile financiare sau dorinta de a plati pentru mai multe teste de diagnostic si terapii care pot fi asigurate raportat la ceea ce ei considera a fi un animal de unica folosinta. Prin urmare, medicul veterinar ar putea fi nevoit sa poarte discutia despre calitatea vietii mai devreme decat ne-am putea astepta. Desi doresc sa obtina cel mai inalt nivel de ingrijire, de multe ori cei care au adus un sarpe sau o soparla gecko la un medic veterinar se asteapta la un cost de ingrijire care sa fie proportional cu marimea animalului. In cazul tuturor animalelor, urgentele adesea il pun pe client intr-o stare foarte emotionala.
Ca si medici veterinari, primul nostru lucru de facut este sa avem grija de bunastarea pacientilor nostri, insa, noi trebuie de asemenea sa fim foarte atenti cu privire la comunicarea costurilor fiecarei interventii pentru ca este foarte posibil ca proprietarul sa nu isi permita costul serviciilor noastre. Odata stabilizat pacientul, clientilor ar trebui sa li se ofere o imagine pe termen scurt si un pronostic dar si o imagine pe termen lung pentru directia in care evolueaza lucrurile. O intrebare comuna pusa atat medicului veterinar, cat si tehnicianului sau asistentului este „daca ar fi al dumneavoastra...”. Eu prefer sa raspund intotdeauna cu sinceritate si adesea ofer doua tipuri de raspuns: „daca acest animal inseamna totul pentru mine (sau copilul meu)...” si „daca imi pasa de bunastarea animalului si nu vreau ca el sa sufere, dar sunt anumite limite pana unde vreau sa merg...”.
Din pacate, eutanasia ca optiune devine solutia evidenta, dar ar trebui discutata inca de la inceput, daca este o optiune viabila. In astfel de situatii, oferirea indrumarii pentru client in vederea stabilirii punctelor de plecare poate fi de ajutor, impreuna cu oferirea optiunilor de ingrijire la domiciliu contra celei spitalizate sau doar a eutanasiei. O ultima provocare in cazul multor animale exotice sunt proprietarii – si reactia acestora la prezentarea eutanasiei. De multe ori, injectia finala va fi realizata intracardiac, astfel incat pregatirea clientului pentru aceasta este decisiva. Este de la sine inteles ca injectia intracardiaca fara o prealabila anestezie generala, este considerata inumana la orice animal. Ca si mamiferele, reptilele pot prezenta dintr-o serie de motive, din pacate, boli cronice, incurabile, adesea acestea fiind cap de lista.
1. TRAUMATISMUL
Traumatismul poate sa apara de la celelalte animale din cusca, de la caini sau pisici, elementele alimentare daca sunt hranite cu animale vii (chiar si nevertebrate), de la oameni sau din cauza modelulului nepotrivit de cusca. Ranile provocate de muscaturi si corpii straini pot sa nu se manifeste decat in momentul in care apar mai multe pierderi. Traumatismele orale/faciale pot sa apara ca urmare a incercarilor repetate de a trece prin sticla si ar putea fi necesara plasarea unei bariere vizuale precum folosirea unei hartii negre de constructie in afara custii. Acestea pot produce malformatii permanente ale suprafetei maxilei/mandibulei si pot sa creeze abcese sterile. Pierderea degetelelor se manifesta, de obicei, la sau in timpul naparlirii (ecdysis). Unghiile rupte/scoase din teaca pot sa apara la soparlele de greutate mare prin atarnarea de custi din sarma cu cabluri orizontale ce permit catararea. Serpii prezinta adesea traumatisme sau raman agatati undeva in incercarile de evadare. Administrarea depinde de cauza si de severitate, dar poate include antibiotice si interventii chirurgicale. Managementul durerii ar trebui luat intotdeauna in considerare, dar dozajul si eficacitatea medicamentelor impotriva durerii la reptile sunt cu siguranta slab intelese. In etiologia fracturilor trebuie sa luam in considerare bolile metabolice osoase.
2. Pierderea cozii
Anumite specii de soparle se bazeaza pe autonomia cozii pentru a se lupta cu viata de zi cu zi in salbaticie. In captivitate, prinderea acelorasi specii de coada poate induce separarea acesteia de corp, o oarecare cantitate de sange si o isterie generala de la un proprietar necultivat (sau a medicului veterinar ghinionist). Pentru speciile care sufera in mod natural acest proces, este importanta presiunea unui bandaj pana la oprirea sangerarii. Pasii ulteriori includ de obicei refacerea tendinoasa. In cele mai multe cazuri, coada va creste la loc, cu cartilajul care inlocuieste osul, tipul ascutit de coada fiind inlocuit cu unul rotunjit, o tocire a spinilor dorsali daca este cazul si o uniformizare gri/maronie a culorii. Intr-un timp ce variaza de la specie la specie, coada va creste cu cea mai mare autonomie daca este ramasa mai mult de 25% din lungimea totala. Daca este mai putin decat atat, se recomanda, in general, inchiderea chirurgicala a locului, utilizand pregatirile si tehnicile specifice. De asemenea, inchiderea chirurgicala este recomandata in pierderea cozii la speciile care nu au autonomie caudala. Un aspect interesant de luat in considerare este faptul ca reptilele au maduva spinarii pe intreg parcursul cozii – aceasta nu creste din nou pe toata lungimea odata cu regenerarea cozii.
3. Arsuri piele
Arsurile de la pietrele incinse, tampoane de caldura pe sticla (in special pitonii regali), accesul la lampile de caldura. Un derivat mai recent descris, este reprezentat de arsurile produse la nivelul pielii si al corneei de radiatiile ultraviolete. Ca si in cazul altor traume, arsurile pot sa nu se manifeste decat in momentul in care are loc naparlirea si, adesea, nu sunt acute precum ar fi de asteptat. Arsurile pot patrunde cu usurinta in celom (cavitatea abdominala), fiind necesara o administrare mult mai agresiva. Antibioticele sistemice, administrarea durerii si administrarea repetata a ranilor sunt necesare, impreuna cu corectia cauzei principale. Crema Silvadene este adesea recomandata pentru tratamentul topic. Daca este necesar/recomandat un tratament secundar, clientul ar trebui prevenit de faptul ca in multe cazuri ar putea trece luni pana la ani pentru ca vindecarea sa fie completa. Contaminarea acestor plagi are loc in special daca animalele se tarasc prin propriile materii fecale sau stau intr-un „recipient de inmuiere” care este rar dezinfectat. Bandajarea prezinta anumite provocari, pentru suturile pielii pot fi incercate metode precum bandajarea ferma sau alte optiuni creative precum cazurile seringa sau chiar prezervative puse pe serpi.
4. CORPII STRAINI DE LA NIVELUL GASTROINTESTINAL
Asternutul poate fi o problema daca este ingerat ca si corp strain, inhalat ca si corp strain sau ca un topic iritant. Cedrul, pinul si alte specii de lemn aromatic pot produce substante chimice toxice. Pentru serpi, care nu sunt nascuti cu abilitatea de a-si indeparta ceva cu usurinta de la nivelul gurii, chiar si cu dintii lor curbati nu fac decat sa ajute un obiect nedorit din cavitatea bucala sa ajunga direct in stomac. Este recomandata hranirea serpilor intr-un areal in care nu exista asternut. O nota speciala trebuie facuta pentru gelul cricket folosit pentru a furniza apa (poate fi de asemenea gasit in sol ca asternut de plante). Acest material se extinde cand este adaugata apa si a fost documentat ca un obiect ce omoara amfibienii, reptilele si pasarile prin ruptura gastrointestinala.
5. Hrana reptilelor
Multora dintre clientii ce detin reptile, le place sa grabeasca hranirea reptilelor lor crezand ca hrana cu cat e mai mare cu atat e mai buna. Dar uneori, cu cat e mai mare cu cat e mai rau. Majoritatea reptilelor au abilitatea de a regurgita ceva ce nu poate fi inghitit pana la capat, dar o rea pozitionare sau alti factori pot incurca acest mecanism. Majoritatea reptilelor carnivore si insectivore nu isi mesteca hrana, adesea o inghit intreaga si uneori vie. Au fost cateva pareri precum ca larvele mai mari de gandaci precum viermii phoenix, super-viermii (viermii gigant) sau cei ai gandacilor de bucatarie isi pot gasi calea de iesire din stomac, aproape la fel ca in filmul „Extraterestrul”. Aceasta poate fi sau nu adevarat, dar in orice caz, sunt intalnite cazuri de impactari, obstructii si eventuala moarte de la larve mari precum acestea. Un alt lucru de notat este inclinatia si impactul asupra anumitor soparle, broaste testoase si a unor amfibieni de a ingera nisip/pietre din mediul lor inconjurator. Moartea a fost confirmata in multe cazuri de la un presupus nisip digerabil care este bazat pe calciu. Eu nu recomand utilizarea acestui produs. Nu stim de ce unele exemplare de reptile practica sindromul de pica, dar preventia este necesara pentru toate animalele. La fel ca si la mamifere, reptilele fara restrictii de mancare sunt supuse riscului de a manca lucruri de natura indezirabila. Intoxicatia cu metale grele poate sa apara adesea si ca urmare a ingerarii de monede, greutati de pescuit si coliere care trec neobservate. Iguanele par sa aprecieze mancatul parului/fibrelor din covor si sunt cazuri de iguane care aveau aceste lucruri infasurate in jurul glotei.
6. SEMNELE NEUROLOGICE
Convulsiile, tremurul muscular sau slabiciunea pot indica semne ale toxicitatii, bolii metabolice osoase etc. Multe dintre acestea se datoreaza fie hiperparatiroidismului nutritional secundar la animalele tinere, fie hiperparatiroidismului secundar renal la animalele batrane. Ar trebui abordate probleme de baza precum cresterea incorecta si dieta. Manifestarile anterioare au fost descrise ca fiind extrem de dureroase la mamifere, astfel incat management-ul durerii ar trebui luat in considerare. Evaluarea calciului total, calciului ionizat si a nivelului de fosfor, poate fi esentiala in stabilirea tabloului, alaturi de efectuarea radiografiilor. Manangement-ul general necesita previzionari pe termen lung, pentru obtinerea unui pronostic favorabil. Eutanasia nu este o recomandare absurda in majoritatea cazurilor sau in cazul in care angajamentul clientului lasa de dorit. Intotdeauna presupuneti ca o reptila este femela pana se dovedeste a fi altfel, intrucat complicatiile reproductive pot fi o componenta de baza. Pentru evaluarea severitatii/stadiului de reproductie ar putea fi necesara parerea unui specialist.
Toxinele pot fi ingerate, prin contact sau, pentru speciile acvatice, prin apa. Reptilele par sa aiba un raspuns slab la aceste produse, astfel, datorita perioadei de timp, adesea clientul nu este constient de expunere. Multi dintre proprietarii de reptile trateaza singuri problemele medicale aparute prin folosirea unor produse periculoase sau prin folosirea incorecta a acestora. Un exemplu bine cunoscut este sensibilitatea testoaselor la ivermectina, asemanator mecanismului la cainii din rasa Collie. Amfibienii sunt mult mai sensibili la o asemenea expunere si ar trebui luati in considerare aproape ca si in cazul pestilor in ceea ce priveste evaluarea calitatii apei.
7. SEMNELE RESPIRATORII
Insuficienta respiratorie poate fi secundara unor probleme grave. Semnele clinice includ: respiratia cu gura deschisa (serpii care „casca” frecvent), secretii la nivelul narilor, o crestere a umiditatii la nivelul gurii, iar testoasele raman in afara apei. Este important sa ne amintim faptul ca reptilelor le lipseste diafragma, astfel incat o problema abdominala poate afecta sever respiratia. De asemenea, nefamiliarizarea cu comportamentul specific al speciei poate conduce la prezentarea de urgenta, care nu este indicat sa apara.
Reptilele de exterior, in timpul primaverii sau al toamnei sau care sunt lasate sa manance liber in casa, pot fi supuse la temperaturi mai scazute. Incalzirea graduala a reptilei este recomandata. Acestea pot fi motivele de baza pentru o boala cronica, in special pentru una respiratorie. Reptilele care hiberneaza incorect, adesea fac infectii respiratorii.
Testoasele pot avea rani la nivelul carapacei provenite de la muscatura de caine, de la utilajele cositoare sau prin lovirea de catre o masina si, acestea ar putea avea si leziuni interne. Curatati zona din jurul leziunii cu un bactericid si clatiti cu apa calda. Aplicati o crema pe baza de sulfadiazina de argint si sunati un specialist. Tratati plaga ca o rana deschisa contaminata cu posibile fracturi, nu etansati pana cand infectia nu este sub control. Este recomandata inchiderea plagii cu ajutorul tampoanelor sterile si a vidarii asistate. Traumatismele de la nivelul carapacei pot conduce la probleme respiratorii datorita expunerii pulmonare. De asemenea, acestea respira prin miscarea membrelor, deci problemele de la acest nivel pot compromite sistemul respirator.
8. PREZENTARILE REPRODUCTIVE
Retentia oului/distocia este o prezentare comuna. Reptilele pot depune oua nefertile. Deci chiar si reptilele solitare pot fi afectate. Identificarea gresita a sexului este foarte comuna. Semnele clinice pot include depresie, anorexie, tremor muscular sau prolaps cloacal. Radiografiile, ultrasunetele si analizele la sange pot ajuta la stabilirea diagnosticului, cu toate acestea, unele cazuri pot necesita chirurgie exploratorie pentru un diagnostic corect. Provocarea in evaluarea acestor situatii consta in a stabili daca progresul este normal sau anormal, din moment ce timpul de incepere al ciclului este adesea necunoscut.
Dr. Stefan Alexandru
Editor colaborator Revista Veterinarul
