Columbofilia si ce trebuie sa stie un veterinar practician
- Editor: Dr. Szabo Zoltan
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
Din punct de vedere a speciei de porumbei tinute de columbofili putem vorbi de: columbofili de ornament si de sport. Cel de sport iar se impart in cei de voiajori si cei care cresc porumbei pt. zburatori de inaltime.
Materia prima cu care se lucreaza este una singura: porumbelul, insa cerintele diferite sunt asa de mari, incat marea majoritate a crescatorilor de porumbei sunt specializati pe o anumita ramura. Din punct de vedere medical insa, nu sunt diferente de la o categorie la alta.
Fiind crescator de porumbei voiajori de sport doresc sa va povestesc despre aceasta categorie de porumbei si crescatorii lor. Fata de celelalte categorii aici sunt cerintele de sanatate cele mai mari, implicit si rolul medicului veterinar aici este cel mai mare.
Cum se concureaza cu porumbei?
Inainte de toate trebuie stiut ca la scurt timp dupa eclozionare, circa 7-9 zile, puii de porumbei sunt individualizati. Puiul de porumbel crescut normal dupa o luna de la eclozionare iese din adapost si incepe sa traiasca pe cont propriu, independent de parintii lui.
In urmatoarele 1-2 luni invata sa zboare cu stolul si recunoaste imprejurimile locatiei sale. Inainte de a se lansa la concursuri sunt antrenati de catre crescator, ducandu-i progresiv la distante diferite si lansandu-i de acolo, urmand sa se intoarca singuri acasa. Aceste antrenamente sunt facute de la 10-15 km, iar concursurile propriu-zise incep de la 100 km.
Cu ocazia concursului, fiecare porumbel se mai ineleaza cu un inel de concurs detasabil, sau mai nou au microcipuri permanente. Inainte de imbarcare se intocmeste o fisa, pe care sunt scrise seriile inelului matricol si cel de concurs, sau se tiparesc din ceasul de concurs in cazul celor cu microcip.
Dupa aceea, porumbeii sunt dusi cu masini speciale de transport in localitatea de lansare si lansati deodata. La intoarcerea acasa inelul de concurs este luat de pe piciorul porumbelului si este introdus intr-un ceas, care inregistreaza data, ora, minutul si secunda introducerii.
Dupa terminarea concursurilor se noteaza durata zborului si se calculeaza viteza cu care s-a intors fiecare porumbel in parte, iar pe baza acestei viteze se intocmeste clasamentul concursului. Se inregistreaza viteze medii de 70-73 km pe ora, ajungand acasa in ziua lansarii de la distante de 900 km (de la Praga , Berlin, Varsovia).
Astfel de concursuri sunt organizate de obicei o data pe saptamana iar pe baza rezultatului concursurilor, campionate judetene, national, iar din doi in doi ani si olimpiade columbofile.
Valoarea unui porumbel voiajor de fapt este in functie de locul pe care ocupa in aceste campionate si de categorie. Puiul de porumbel se vinde cu 100-500 RON, in functie de rezultatul crescatorului si a parintilor, iar un porumbel campion valoreaza de la cateva sute pana la 2.000-5.000 de euro. In tarile Europei occidentale unde acest hobby are o traditie mai mare, se vand mult mai scump, pretul record ajungand peste 1.000.000 de euro (un singur porumbel), dar nici la noi nu sunt rare vanzarile cu 10.000 de euro.
In Romania, cresterea porumbeilor voiajori este in ascensiune. Momentan sunt aproximativ 15.000 de crescatori legitimati in cele trei federatii, iar anual acest numar este tot mai mare.
Am tinut aceasta prezentare fiindca sunt convins ca marea majoritate a medicilor veterinari nu cunosc, iar fara sa cunosti conditiile de pe piata nu poti sti la ce sa te astepti.
Fiind expus saptamanal la eforturi deosebite, pentru a ajunge la performante bune, un porumbel trebuie sa fie in primul rand perfect sanatos. Columbofilii cheltuiesc anual sume frumoase cu intretinerea sanatatii porumbeilor. In marea majoritate a cazurilor insa aceste vitamine si mai rar medicamente sunt luate de la comercianti care nu au mai nimic cu medicina veterinara. Vina insa nu este a lor, ci mai mult a medicilor veterinari, care nu se implica in aceasta treaba, iar putini care totusi se ocupa, cer preturi mult prea mari, nefiind competitiv in asa fel.
In afara de medicamente, vaccinuri si vitamine, anual se mai consuma si furaje. Toate aceste cheltuieli ajung pe an la 1200-1500 lei pentru un efectiv de 80-100 de porumbei, dar sunt destul de multi crescatorii cu peste 200 de porumbei, iar si cheltuielile sunt proportional mai mari.
Crescatorii sunt destul de exigenti si informati in cea ce priveste porumbeii lor, inclusiv din punct de vedere medical veterinar, insa au cunostinte superficiale mai mult practice decat teoretice. Stiu asftel sa administreze singuri medicamentele si nu recurg la ajutorul de specialitate decat in cazuri mai rare.
Deci practic ce are de facut un medic veterinar in sprijinul columbofiliei?
Sunt destul de des cautat de diferiti columbofili pentru sfaturi legate de sanatatea porumbeilor. Crescatorii mai pretentiosi si mai bogati anual solicita consultatii a intregului efectiv in mod preventiv, recurgand uneori si la serviciile medicilor veterinari si a laboratoarelor din Germania, Belgia si Olanda.
Anual se fac vaccinari pentru paramixoviroza porumbeilor de doua ori.
Cu ocazia zborurilor inevitabil mai apar imbolnaviri de diferite gravitate, iar punerea unui diagnostic necesita cunostinte medicale-veterinare si nu odata si examene de laborator.
In tarile occidentale sunt cabinete veterinare specializate cu clientela destul de insemnata. Nu am cunostinte de veniturile acestor cabinete, dar sunt convins ca intr-un oras mare, nu neaparat de marimea Bucurestului, asistenta sanitar-veterinara si comercializarea produselor necesare pentru intretinerea porumbeilor ar putea sa aduca un venit destul de bun in bugetul unui cabinet sanitar-veterinar.
Dr. Szabo Zoltan
