„Suntem o revistă independentă, non-profit,
liberi să informăm și să inovăm fără compromisuri,
pasionați de medicii veterinari români și minunata lor profesie”
Autentificare
updated 2:21 PM UTC, Dec 10, 2018

Succes...un cumul de factori, care se vede in timp

Succes...un cumul de factori, care se vede in timp

Este primul medic veterinar din Romania care a deschis un laborator de radiologie veterinara. Intr-o perioada grea din punct de vedere economic, medicul Florin Grosu a ales sa urmeze pasiunea pe care a dezvoltat-o din timpul facultatii: imagistica veterinara. Despre cum este activitatea intr-un laborator de radiologie veterinara, intr-un laborator de RMN veterinar si care sunt provocarile carora trebuie sa le faca fata, cititi intr-un interviu marca ”Veterinarul”.

Cand ati inceput cariera de doctor medic veterinar si care au fost primele cazuri pe care le-ati avut de tratat ca si medic?

In 2006 am absolvit Facultatea de Medicina Veterinara aici in Bucuresti si nu pot sa spun ca am avut prea mult de a face cu medicina de tratament, ca atare nu pot sa imi amintesc ceva special. Insa am luat parte la managementul unui pacient. Ca si medic veterinar, am fost mai mult obligat sa fac tratamente in serviciul de garda la FMV, cat am fost doctorand acolo. Dupa terminarea facultatii am inceput un doctorat in cadrul FMV Bucuresti, pe rezonanta magnetica, aceasta se intampla in 2007. Ma consider mai mult un medic veterinar cu gandire de analiza, un medic veterinar axat pe partea de diagnostic, decat pe cea de tratament.

Cum a fost inceputul, cum v-ati dat seama ca doriti sa va axati pe aceasta specialitate a medicinii veterinare - radiologia?

Totul s-a declansat in timpul facultatii. Am avut un mare noroc, sa ma angajeze practic la disciplina Semiologie si Imagistica Medicala, m-a angajat ca tehnician veterinar in anul 5 de facultate. De acolo am inceput, practic. Este adevarat, este o disciplina care necesita o investitie destul de mare si exista o problema si cu legislatia, pe care dau vina foarte multi din cei care ar avea banii sa o faca. Nu exista o legislatie specifica pentru veterinari iar informatiile, noutatile pe care le afli, chiar si de pe la colegi, sunt oarecum eronate. Toti spun ca este dificil sau ca este foarte greu sa o faci, dar, in final, nu exista chiar asa de multe probleme, adica totul este rezolvabil. Ar trebui, cred, sa existe mai multii medici veterinari care practica radiologia, altfel, ceea ce facem, nu inseamna evolutie. La clinicile si facultatile din Europa, mai ales cele din vest, unde tehnologia este mai avansata, un mare, mare departament il reprezinta imagistica. Numai ca este foarte scumpa, pentru ca tine practic de deviceuri, tine de tehnologie care costa destul de mult. Pe medici insa ii intereseaza ce iese mai mult din mana lor, vorbim de terapeutica - impactul si vizual si sentimental pare a fi mai mare atunci cand tu esti cel care a salvat, sau stiu eu, esti cel care ai reparat, decat cel care a pus un diagnostic. Nu stiu, parerile sunt impartite. Majoritatea merg pe partea de terapeutica, aici a fost probabil si norocul meu. Insa, la mine, mai mult este pasiune decat o profesie strict care aduce bani.

Cate ore munciti pe saptamana si cum arata o zi tipica de lucru din viata dvoastra?

Muncesc mai bine de 12 ore pe zi, cinci zile pe saptamana, cam 70 de ore, sa zicem, pe saptamana. Daca mai am si RMN-uri, se duce la, nu stiu, sa zicem vreo 80 de ore. Programul mi-l fac relativ simplu. RMN-ul se face numai pe baza de programari, si atunci, ori sunt dupa-amiaza, ori sunt de dimineata, dar in primul rand este radiologia de baza. Daca sunt programari RMN, merg si acolo, ori le pun dupa ora 9 seara, daca nu am timp, sau este ceva important de facut, aici la laboratorul de radiologie. Cum este activitatea medicala veterinara intr-un laborator de radiologie veterinara si intr-un laborator de rmn veterinar? Practic cand vorbim de radiologie este mult mai simplu, cand vorbim de RMN, este mult mai greu. Acolo necesita timp, chiar o ora, o ora si jumatate doua. La radiologie e simplu - contentionezi animalul, ai declansat aparatul si gata - in 20 de minute, ai rezolvat. Interpretarea rezultatelor dureaza, la cazurile simple, intre 5 si 15 minute, la cele grele poate sa dureze si 24 sau 48 de ore. Mai discutam cu colegii din afara, luam legatura cu cabinetul sau cu medicul care l-a trimis la noi, pentru ca nu suntem in stare sa punem un diagnostic. Asteptam confirmari din afara. E o intreaga istorie. Dar acest lucru nu se intampla des, sunt cazuri izolate, 2- 3 pe zi, sa spunem, care ne cam depasesc. Avem ca si medie, cam 10 pacienti pe zi, poate 250- 300 de pacienti pe luna. Pe zi, cam doua cazuri necesita o atentie deosebita si o conlucrare intre noi si medicii care trimit, vorbim la telefon, cerem anamneze, cerem alte rezultate, ce au facut, teste de sange si in acelasi timp, daca nu ne descurcam, trimitem in afara, creem un fel de conferinta. Mai sunt cazuri din acestea pe care le rezolvam, dar sunt si cazuri la care, sincer, biologia aceasta isi cam face de cap, nimic nu se potriveste cu ce cunoastem noi. Nu cred ca putem acoperi 100% realitatea. Nu avem cum.. .

florin grosu 1

Sunteti unul din putinii medici veterinari din Romania care practica imagistica veterinara prin rezonanta magnetica. Cum vedeti aceasta activitate in domeniul veterinar in Romania, face ea parte din medicina viitorului?

Sincer, a facut parte, face parte si va face parte. Am intrat oarecum in randul lumii si in cazul acesta. Dar cu siguranta va face parte, fara nici un dubiu. Este testata de cativa zeci de ani, pe oameni, valoarea de diagnostic este net superioara, problema se pune practic in modul de acceptiune al nostru, al medicilor veterinari, de mentalitatea aceasta pe care o avem si bineinteles, desigur, de client, pentru ca este o practica relativ scumpa. Dar de multe ori se pare ca facem, sau suntem nevoiti sa fim si contabilii clientului, ceea ce nu cred ca este meseria noastra. Sa orientam un diagnostic dupa cerintele proprietarului. Cu siguranta clientul doreste ceva ieftin si bun, nu? Dar este posibil ca valoarea diagnosticului sa depinda de ceva scump, sa zicem in cazul nostru, dar chiar cu adevarat bun. Cu rezonanta magnetica descoperi sau ai diagnostice pe care nu stiu, sincer, in trecut cate s-au facut, despre care citeam numai in anumite carti, atlase sau in alte parti. Ei, acum avem aceste diagnostice. Problema se pune, iarasi ca o problema pentru medicii de tratament, ce ne facem? Sunt destule cazuri acum cu afectiuni cerebrale, ce ne facem? Cum operam, putem sa operam? Dar se vede si partea buna, pentru ca forteaza si pe ceilalti medici care vin dupa noi, adica cei care sunt mici, dar ajung la ei cazurile - neavand experienta inainte, logic ii forteaza mana, sa faca ceva pentru diagnosticul respectiv. Nu s-a mai intalnit cu diagnosticul respectiv, necesita, probabil, metode speciale de tratament si astfel ii forteaza pe ei sa mearga intr-o anumita directie, sa se specializeze pe o anumita zona, de exemplu, pe neurologie, sau de neurochirurgie - sa opereze coloana, de exemplu. Deci nu reprezinta o evolutie numai pentru medicina de diagnostic, ci reprezinta un pas destul de important de plecare si pentru medicina de tratament. Vrand nevrand, trebuie sa faci acel lucru. si automat si ei merg dupa noi. Deci este o metoda viabila, indiferent ca acum sunt mai putine cazuri sau cereri de rezonanta magnetica, dar in viitor nu vom avea incotro. Mai ales ca sunt multe cereri, mai ales telefonice, direct de la clienti, care spun ca au auzit ei ca se face RMN, sau au citit sau au avut in familie un caz cu probleme asemanatoare la om si le-au transpus in medicina veterinara.

florin grosu 2

Cat la suta din timpul dvoastra acordati pregatirii continue?

Ca o medie, cam 30% dintr-o zi, mi-l dedic studiului. Sa zicem ca intr-o zi sunt ocupat si nu am timp sa citesc, dar in medie 25 - 30% din zi mi-l aloc studiului. Sunt abonat la mai multe reviste de specialitate, mai fac parte din asociatii de specialitate internationale si atunci mai intri in contact, mai trebuie sa dai un raspuns, si automat trebuie sa fii la zi. Si, astfel esti obligat.

Cum combinati activitatea de management, activitatea administrativa, cu cea de medic?

O combin foarte rau. Pentru ca nu sunt un manager, dar trebuie sa fiu, din inertie. Norocul meu este ca nu vand decat un singur produs, si nu o mie, cum fac cabinetele si automat, totul devine mai simplu. Dar nu sunt manager, nu stiu sa fiu, nu stiu sa vand produse. Din cate am vazut la cursurile de ma- nagement, am citit si am auzit la alti colegi, timpul inseamna bani, intr-un cabinet veterinar, totul inseamna bani, totul se plateste. La mine, sa spunem ca fac doua radiografii, doua expuneri. Proprietarul nu ar avea bani decat de doua, dar eu as mai avea nevoie de inca doua. Pe mine nu ma intereseaza, pot sa mai fac si zece, mie imi trebuie diagnostic, nu imi trebuie bani. Sunt medic in cabinet, nu sunt manager, manageriatul vine de la sine.

Cum definiti succesul din perspectiva dvoastra?

O definitie a succesului, nu stiu daca exista. Sau poate exista una, care tot timpul se actualizeaza. Eu cred ca succesul este o suma de factori, destul de complex, ar include aici, descoperirea pasiunii tale. Sa stii ca exista. Sa stii de ce te agati, efectiv. Apoi trebuie sa fii practic, sa te dedici, in proportie de 99% din timp. Trebuie sa ai o gandire pozitiva, undeva la 99% din timp, toate sa se intrepatrunda cu increderea in sine. Succesul cred ca se rezuma la cuvantul bine. Adica toata energia trebuie coordonata in sensul binelui comun, cred eu. Succesul este un cumul de factori, care se vede in timp, este pe timp mediu si lung.

Daca ar fi sa o luati de la capat, ce ati face la fel? Ce ati schimba?

Ce as schimba, cred ca as schimba politica mentala, probabil, dar nu a mea. Nu cred ca a mea. Daca as avea inelul lui Arabella pe mana asta as face, as invarti o data si as schimba mentalitatea generala, colectiva. Daca as schimba ceva din ce am facut, sau ceva la mine? N-as schimba nimic. Cred ca ce s-a intamplat a fost foarte bine si n-as schimba nimic.

Care este primul lucru pe care ati dori sa il stie un medic veterinar proaspat iesit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui sa le stie atunci cand se gandeste sa deschida un cabinet?

Studentul ar trebui sa stie, adica sa nu uite, faptul ca, daca si-a luat licenta si a devenit medic veterinar, sa nu uite ca trebuie sa invete in continuare, strict. Aceasta este regula de baza: sa nu uite sa invete. Daca nu a invatat in acei ani, sa isi aduca aminte, de la clasa a IX-a, sau din clasa a XII-a ca trebuie sa invete. Un alt lucru, in cazul in care se angajeaza undeva, telefonul trebuie sa ii fie deschis 24 din 24. Sa nu fie selectiv in preluarea apelurilor. Acestea cele doua reguli pe care trebuie sa le stie. Cu privire la cei care se gandesc sa isi deschida un cabinet, la sfaturile pentru acestia, imi vine in minte o intrebare retorica: De ce fiecare student ar trebui sa isi deschida un cabinet? De ce fiecare absolvent ar trebui sa isi deschida un cabinet? Eu cred ca ar trebui sa se rutineze inainte de a-si deschide un ca- binet. Exista in afara si in multe locuri, posibilitatea si obligatia chiar, de a incheia o anumita perioada de stagiatura. Este cazul profesiilor liberale: a notarilor de exemplu. Cred ca aceasta perioada ar fi practic o pregatire. Nu stiu daca un medic, un student absolvent are posibilitatea mentala, este un profesionist demn sau compatibil cu piata actuala. Nu cred ca poate sustine un cabinet sau poate sa creeze o concurenta viabila. Mult mai sanatos este sa te angajezi intr-un cabinet, macar cateva luni, un an - doi de zile, chiar plimbandu-te din cabinet in cabinet, daca nu iti gasesti locul, experimentand practic diverse, conceptii despre medicina, despre management, despre oportunitati. Este foarte greu sa spun cele 5 reguli de aur pentru ca nu cred ca un student ar trebui sa isi deschida un cabinet veterinar imediat dupa terminarea facultatii. Este greu, este foarte greu. Mai degraba ii sfatuiesc sa experimenteze experienta altora. 

Iulia Cretu

Director executiv Revista Veterinarul

Login pentru a posta comentarii