„Suntem o revistă independentă, non-profit,
liberi să informăm și să inovăm fără compromisuri,
pasionați de medicii veterinari români și minunata lor profesie”
Autentificare
updated 7:16 PM UTC, Aug 29, 2018

Succes...suma tuturor realizarilor profesionale

A capatat respectul proprietarilor de animale si al celor care apara drepturile cainilor fara stapan. Este extrem de populara in mediile de socializare, sute de oameni interactionand cu postarile pentru care isi face timp zilnic. Livioara Rotariu este un medic veterinar de succes, care, fara indoiala stapaneste arta comunicarii cu oamenii care o inconjoara. Un interviu despre cariera medicului Livioara Rotariu, despre provocarile pe care le-a intalnit de-a lungul timpului si despre ce inseamna succesul in medicina veterinara.

Cand ati inceput cariera de doctor medic veterinar si care au fost primele cazuri pe care le-ati avut de tratat ca si medic?

Am inceput sa practic cu adevarat profesia de medic veterinar in anul 2004, cand m-am angajat la S.C Salubris Iasi , ca medic pentru adapostul de stat, aflat pe vremea aceea la Miroslava. Pana atunci, desi absolvisem facultatea inca din anul 1992 nu avusesem ocazia sa lucrez in domeniu, desi mi-am dorit mereu acest lucru. Locurile de munca avute anterior (respectiv in invatamant, apoi intr-o farmacie veterinara cu cabinet), chiar daca nu m-au facut sa ma simt implinita din punct de vedere profesional, au reprezentat totusi o etapa importanta din viata mea, dezvoltandu-mi abilitatile de a relationa cu oamenii, acele abilitati legate de psihicul uman, de latura pedagogica, pentru care am descoperit ca am o reala inclinatie. Toate acestea mi-au fost de folos mai tarziu, cand, lucrand intr-un adapost de caini, de stat, a trebuit sa lucrez cu publicul sa fac fata numeroaselor provocari, sa incerc sa multumesc pe cat posibil pe toata lumea, sa lupt cu prejudecati si mai ales sa incerc sa schimb mentalitati. Misiunea mea ca medic veterinar in adapostul de stat, in momentul angajarii, trebuia sa se limiteze strict la operatiile de sterilizare/castrare, act medical care avea ca scop primordial, reducerea treptata a numarului de caini fara stapan de pe strazile Iasiului. Provocarile (medicale) insa, n-au intarziat sa apara. Astfel, intr-o dimineata, la nici o luna de la demararea proiectului initiat de autoritati, de sterilizare in masa a cainilor, m-am confruntat cu primul caz dramatic care m-a marcat pozitiv, m-a determinat sa-mi depasesc limitele si totodata mi-a intarit increderea in aptitudinile mele profesionale. Este vorba despre o catelusa care la cateva zile de la sterilizare, in timpul noptii si-a scos firele de la operatie provocandu-si eventratie si, ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, s-a automutilat, mancandu-si o portiune de cca 50 cm din intestinul subtire. Nu stiu de unde mi-a venit puterea, inspiratia, stapanirea de sine, cert este ca toate simturile mele s-au mobilizat spre un singur tel, acela de a salva acea fiinta care se uita in ochii mei cu o privire pentru care nu exista cuvinte in a o descrie. A fost prima si ultima operatie de enteroanastomoza pe care am facut-o, reusind sa salvez catelusa aceea. Nu mai facusem asta niciodata, dar in astfel de situatii, nimeni nu te poate ajuta mai mult decat flerul, intuitia proprie, dar fara indoiala si cunostintele teoretice, care in situatii de criza ies parca la suprafata din strafundurile memoriei, unde erau bine "conservate"! Au urmat multe si variate alte provocari, cazuri inedite, care rand pe rand au contribuit la cumularea unei experiente medicale veterinare, la care acum 10-12 ani nici nu indrazneam sa visez macar.

Cate ore munciti pe saptamana si cum arata o zi tipica de lucru din viata dvoastra?

Teoretic, regimul saptamanal de lucru conform CCM, este de 40 de ore. Practic, o zi din viata mea arata cam asa: trezirea la ora 4:30 iesirea din casa la 6, sedinta operativa cu directorii (la care participam toti sefii de servicii din Salubris un fel de raport de activitate din ziua anterioara), la 7, la sediul Salubris (birouri) cu referate, facturi si alte treburi administrative, la cel tarziu ora 9 ajung la adapost unde raman pana la sfarsitul programului teoretic pana la ora 15, pentru ca practic, de multe ori ma prinde ora 16-17 la padoc. In acest rastimp lucrurile se succed cu o viteza ametitoarefac de toate, de la coordonarea angajatilor, operatii, dialog cu zeci de persoane, telefonic sau direct cu vizitatorii, pana la munca de jos, de hranire, sters, strans dupa caini. Ajunsa acasa, prima mea grija este sa descarc si sa distribui in retelele de socializare, pozele facute peste zi, pentru promovarea la adoptie a cateilor, pentru informare, sau pentru prezentarea celor mai deosebite cazuri medicale, apoi pregatirea pentru ziua urmatoare la ora 19 legatura telefonica la padoc cu medicul de serviciu, pentru raport, intocmirea la calculator a diverselor situatii, referate, necesaruri etc. De cele mai multe ori ma prinde ora 23 in fata monitorului. Timpul alocat somnului 5 ore din 24. Sunteti cunoscuta ca fiind un adevarat avocat al animalelor.

De cat timp lucrati in cadrul Salubris Iasi si care au fost cele mai mari provocari carora a trebuit sa le fa- ceti fata in cadrul serviciului?

medic veterinar livioara rotariu

Cum am specificat inca de la inceput, lucrez la S.C Salubris din anul 2004, moment la care s-a dat in folosinta Adapostul public cu locatia in comuna Miroslava, unde ne-am desfasurat activitatea timp de noua ani. Pana in martie 2014, cand ne-am mutat (impreuna cu 250 de caini) din vechea locatie, in noul si mai modernul Adapost municipal, pus la dispozitie de Primaria Iasi, situat la intrarea in Tomesti. in cei 9 ani petrecuti la Miroslava m-am confruntat cu multe situatii dificile atat de natura medicala cat si de natura administrativa. Eu personal reprezint institutia Salubris, ca sef de adapost doar din anul 2009, pana la acel moment adapostul fiind coordonat de alti doi colegi de breasla care intre timp s-au orientat spre alte domenii. Ca institutie care deserveste populatia, a trebuit mereu sa cautam si sa gasim o cale care sa ”impace" cumva pe toata lumea. Am fost pe rand blamati de unii si laudati de altii, asta deoarece problema gestionarii cainilor fara stapan este una foarte delicata, iar diplomatia a fost si va fi mereu singurul nostru aliat. Aprecierile pozitive la adresa mea ca medic, sunt fara indoiala rezultatul, cum va spuneam mai inainte, a zeci de ore pe saptamana, mii de ore pe an, din timpul meu liber, alocate informarii populatiei despre ceea ce inseamna Adapostul public al municipiului Iasi. Am incercat si in mare, am reusit zic eu, sa demonstrez ca se poate si altfel, ca poti fi medic veterinar devotat profesiei chiar si atunci cand pacientii tai nu sunt doar animalute cu pedigree, crescute in puf si alintate, ca poti si ca trebuie sa fii OM inainte de a fi medic si de ce nu, ca satisfactiile reusitelor profesionale se pot masura si altfel decit in conturi uriase in banci.

Sunteti unul din cei mai apreciati medici veterinari din sistemul de stat. Cum combinati activitatea veterinara cu cea de de administrare a padocului?

Vrand, nevrand, cele doua aspecte ale activitatii mele, cea de coordonare/administrare a adapostului si cea de medic se intrepatrund in fiecare ora, fiindu-mi imposibil sa fac o delimitare si sa spun "astazi, sau acum sunt doar sef de adapost!, maine o sa fiu doar medic!", aceasta deoarece "nepravazutul" este un factor important care-mi "guverneaza" activitatea in fiecare zi. incerc sa aloc timpul cuvenit si pregatirii profesionale continue, insa n-as putea sa cuantific exact acest aspect, stiintele exacte n-au fost niciodata printre preferatele mele.

Ati deschis de curand un cabinet veterinar de libera practica. Care este primul echipament pe care l-ati achizitionat sau care este primul pe care doriti sa il achizitionati?

La cabinetul meu privat primul lucru achizitionat a fost masa de operatii. In acest moment cel mai mult mi-as dori un electrocauter profesional.

Cum definiti succesul din perspectiva dvoastra?

Succesul? suma tuturor realizarilor profesionale, gandul ca misiunea pentru care ai venit pe lume a fost indeplinita!

Va considerati un medic veterinar de succes?

Ii las pe altii sa decida daca sunt sau nu un medic veterinar de succes, eu spun doar ca sunt multumita de ceea ce am realizat pana acum.

Care este primul lucru pe care ati dori sa il stie un medic veterinar proaspat iesit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui sa le stie atunci cand se gandeste sa inceapa sa practice medicina veterinara?

Tinerii absolventi de medicina veterinara, ar trebui sa stie ca profesia de medic veterinar este incompatibila cu lipsa de compasiune, empatie si dragoste fata de viitorii lor pacienti. As reduce cele 5 "reguli" fundamentale dupa care sa se ghideze tinerii viitori medici veterinari, la 5 cuvinte simple: constiinta, omenie, tenacitate, demnitate si corolarul celor patru atribute la un loc Profesionalism!

Iulia Cretu

Director executiv Revista Veterinarul

Login pentru a posta comentarii