„Suntem o revistă independentă, non-profit,
liberi să informăm și să inovăm fără compromisuri,
pasionați de medicii veterinari români și minunata lor profesie”
Autentificare
updated 6:31 PM UTC, Dec 13, 2018

Bolile fungice la carnivorele domestice

Carnivorele domestice, la fel ca si celelalte mamiferele prezinta majoritatea bolilor fungice intalnite la om.

Acestea se impart in trei mari categorii :

    Dermatofitoze
  • Candidoze
  • Malasezioze
  • Rhodotorulosis
    Micetomul eumicotic
  • Pitioza
  • Zigomicoza
  • Sporotrihoza
  • Alternarioza
  • Rinosporidioza
    Blastomicoza
  • Coccidioidomicoza

  • Criptococoza

  • Histoplasmoza

  • Aspergiloza

  • Paecilomicoza (Ficomicoza)

  • Prototecoza

  • Tricosporoza

  • Geotrichoza

Multe din micozele subcutanate si sistemice sunt mai rar intalnite in practica de zi cu zi din cabinetele veterinare, de aceea am optat sa prezint pe larg dermatofitozele. Dermatofitii sunt organisme fungice care invadeaza si utilizeaza keratina de la nivelul epidermei tesutului cutanat sau de la nivelul productiilor acestuia (par), precum si de la nivelul ghearelor.

Dintre acestea, sunt izolate mai frecvent la caine si pisica: Microsporum canis, M. Gipseum si Tricophiton mentagrophites.(Garfield 2007).

De la bun inceput trebuie precizat ca majoritatea dermatologilor considera aceasta afectiune supradiagnosticata in cazul cainilor si subdiagnosticata in cazul pisicilor. De Boer in cadrul celui de-al 24-lea Congres al E SVD-E CVD din Florenta 2010, sublinia faptul ca la pisica, dermatofitoza poate avea prezentari clinice diferite. Asadar trebuie luata in considerare in cadrul diagnosticului diferential al oricarei boli cutanate in special la specia felina (De Boer 2010). in cadrul diagnosticului clinic exista mai multe simptome intalnite la aceasta boala, care o diferentiaza in special de demodicoza si foliculita bacteriana cu care seamana din punct de vedere al tabloului clinic.

Trebuie precizat ca aceste ” imbolnaviri ”, apar in general la pacienti cu statusul imun alterat, fie din cauza varstei (in special la tineret la care sistemul imunitar nu este dezvoltat complet), sau din cauza altor boli sistemice (Sindromul Cushing), dar totodata pot sa apara in urma unor terapii sistemice (glucocorticoizi, chimioterapice).

La caine diferentele dintre dermatofitoze si demodecie, sau foliculita bacteriana in ceea ce priveste tabloul clinic vor fi prezentate in numarul urmator. Leziunea clasica din dermatomicoze este sub forma de inel, cu centrul care se vindeca si margini active, colerete epidermale sunt de asemenea prezente. Kerion este o leziune focala care implica dermatofiti, iar secundar se suprapune foliculita stafilococica (cu ruperea foliculului pilos) si aparitia unei reactii de ”corp strain ” la keratina din acesta.

Tabloul clinic, la pisica este reprezentat de una sau mai multe zone de alopecie numulara, mai frecvent localizate in zona faciala (planul dorsal al nasului), urechi (cu sau fara scuame). Zonele alopecice se pot generaliza ajungandu-se la alopecia felina simetrica. Uneori pot fi prezente leziuni de dermatita papulara crustoasa la nivelul gatului si trunchiului, generand dermatita miliara sau foliculita si furunculoza barbiei, determinand leziuni de ” acnee felina ”. Poate fi prezenta seboreea generalizata cu prezenta unor scuame (lambouri) uscate sau chiar grasoase, care prin linsul excesiv se pot transforma in leziuni erozive indurate asemanatoare plagilor euzinofilice. Pisicile persane pot dezvolta pseudomicetoame dermatofitice, care apar sub forma unor noduli subcutanati cu ulcere si traiecte fistulate. Dar, pisicile pot fi si purtatoare asimptomatice .

 

Anamneza este foarte importanta, astfel carnivorele adoptate din adaposturi, animale de companie expuse la contactul cu pisici vagaboande si chiar pacientii care sunt dusi frecvent la saloanele de toaletaj, prezinta un risc crescut pentru dezvoltarea acestei imbolnaviri.

Nu trebuie uitat ca microsporoza este o zoonoza, iar prezenta unor leziuni carac teristice la persoanele care au intrat in contact cu pacientul pot fi folositoare pentru stabilirea diagnosticului, dar ele in sine nu reprezinta un diagnostic cert (Garfield, 2007).

Ca un diagnostic de screening, se poate folosi si examinarea cu lampa Wood. Astfel, aparitia unei zone cu fluorescenta galben-verzuie de-a lungul firelor de par, pot fi considerate suspecte. Pot sa apara rezultate fals pozitive in cazul unor scuoame foliculare aderente la firul de par, dar si in cazul utilizarii unor terapii topice (ex. Rivanol). Din acest motiv, intotdeauna firele de par fluorescente trebuie recoltate si examinate la microscop si introduse in culturi specifice. Nu trebuie uitat ca sunt prezente si frecvente rezultate fals negative, deoarece mai mult de 50% dintre tulpinile de Microsporum canis si majoritatea coloniilor de Microsporum gypseum nu sunt fluorescente. Examenul microscopic al firelor de par nu este recomandat ca examen de rutina. El se efectueaza cu obiectiv de 100X, iar firele de par care indica suspici - uni se examineaza cu obiectiv de 400X. Artrosporii apar ca niste mici"boabe de sticla" care se dezvolta pe exteriorul tijei firelor de par, trimitandu-si hifele in interiorul acestuia (Garfield, 2007). Pentru a spori specificitatea acestui test, firele de par cu scoame se supun initial unei"digestii" cu hidroxid de potasiu (KOH) sau clorfenolac, care curata firele de par de detritusurile celulare (De Boer, 2010).

Cea mai buna metoda pentru diagnosticarea acestei afectiuni este cultura fungica (Garfield, 2007; De Boer, 2010). Aceasta trebuit efectuata corespunzator, de aceea trebuie recoltat parul de pe marginea leziunilor sau si mai corect, prin perierea corpului intregului animal cu ajutorul unei periute de dinti sterile. Periuta se preseaza usor pe suprafata mediului de cultura specific (DTM) pentru inocularea acestuia. Dupa inoculare placile sau tuburile se incubeaza la temperatura camerei (27 - 28┬░C) timp de 7 - 14 zile. Probele se pastreaza timp de 3 saptamani, pentru siguranta. Incubarea in camere cu tempe ratura scazuta incetineste cresterea coloniilor (frecvent ele nu sporuleaza). Un mod foarte usor pentru verificarea temperaturii este plasarea in incinta a unui termometru de acvariu. Nu este necesara incubarea la intuneric. De asemenea, adan cimea mediului in placa trebuie sa fie suficienta pentru a nu se usca prematur. Culturile trebuie verificate zilnic, deoarece dermatofitii utilizeaza proteinele din mediu, producand metaboliti alcalini, care schimba mediul din galben (vezi foto nr. 1) in rosu.

Colorarea mediului nu este singurul indicator, trebuind examinate si tipurile de colonii, care in cazul dermatofitilor (Microsporum) sunt albe si pufoase (vezi foto nr. 2) si nu dezvolta colonii verzi, albastre, gri (vezi foto nr.3) sau negre (vezi foto nr. 4). Trebuie stiut faptul ca si saprofitii, dupa ce utilizeaza carbohidratii din me - diu, pot consuma si proteinele, producand schimbarea culorii. Din acest motiv, pentru confirmarea diagnosticului, se efectueaza un test cu banda scotch lipita usor de colonii care apoi este plasata cu partea lipicioasa peste o picatura de lactofenol cotton blue si examinata la microscop (100x si 400x). in general, se observa siraguri lungi de hife fungice si cel putin cateva macroconidii (sporii).

Intotdeauna terapia trebuie sa urmeze trei puncte importante:

  1. Terapia topica. Sunt indicate baile generale cu Enilconazol, cu rezultate foarte bune la caine, dar uneori cu efecte secundare la pisica. De aceea se recomanda utilizarea unui colier elisabetan, pana la uscarea completa a pacientului. Nu se recomanda tunderea animalului daca infestatia este slaba, dar, la pacientii puternic infectati sau care provin din efective numeroase, tunderea este indicata, pentru reducerea presiunii infectioase din mediu. Atentie la tuns, se fo losesc lame de 10 (6mm) si nu de 40, pentru a nu se produce leziuni cutanate, care pot deveni porti de intrare pentru miceti. Terapia se efectueaza cu Enilconazol 0,2 % pe intregul corp, o data la 3- 5 zile (Fondati, 2007) 

  2. Terapia sistemica. Este necesara la toti pacientii (De Boer, 2010). Ea se poate efectua cu griseofulvina (pisica 25 mg/kg/zi, caine 50-100mg/kg/zi), Itraconazol (5mg/kg/zi, saptamani alternative; daca nu raspunde dupa 4 saptamani se creste doza la 10 mg/kg/zi), Ketoconazol (10-20mg/kg/zi, la caine, la pisica nu este recomandat fiind hepatotoxic), Fluconazol. Terapia sistemica trebuie efectuata cel mai bine pana cand cultura fungica devine negativa (6-7 saptamani). 

  3. Terapia mediului. Se recomanda aspirarea frecventa pentru indepartarea sporilor din zone care nu pot fi usor dezinfectate. Se va restrange accesul pacientilor, pe cat este posibil, in zone care pot fi usor igienizate (bai, suprafete cu gresie). Suprafetele sau lucrurile pe care animalul se odihneste vor fi acoperite cu prosoape care vor fi inlocuite la fiecare 3-4 zile. Pentru suprafete se pot folosi solutii de inalbitori cu clor diluate 1 :10- 1 :30, care, apoi se vor spala frecvent cu apa curata. Pentru terapia mediului se pot utiliza de asemenea solutii de enilconazol.

Bibliografie 1. De Boer D. J.(2010),"Dermatophtyosis: Tips, Tricks and updates for Practitioner" Proceedings Book of 24th annual congress of ESVD-ECVD, september 23-24, Florence, Italy, pag 113-121 2. Fondati A. (2007)"Dermatophytosis in Cats" 3. Garfield R.A.(2007)"Dermatophytosis: over and under" Proceedings of the NVAC Congress, Orlando, Florida; .org

 

 

Ultima modificareVineri, 10 August 2018 19:58
Dr Cristian Popovici

Clinica veterinara Petlife

Login pentru a posta comentarii