„Suntem o revistă independentă, non-profit,
liberi să informăm și să inovăm fără compromisuri,
pasionați de medicii veterinari români și minunata lor profesie”
Autentificare
updated 6:31 PM UTC, Dec 13, 2018

Giardioza la caini si pisici

Contents[Hide]

Giardia este un protozoar flagelat cu localizare intestinala la om si animale. Infectiile cu acest parazit se manifesta din punct de vedere clinic foarte variat, de la infectii asimptomatice pana la afectiuni cronice, asociate cu diaree severa, malabsorbtie si slabire(1).

Rolul animalelor, in transmiterea infectiei cu Giardia la om este inca neclar. Pe baza rezultatelor de epidemiologie moleculara se considera insa ca animalele si in special animalele de companie reprezinta rezervoare de infectie pentru om(2).

1. Etiologie.

Genul Giardia, se incadreaza in regnul Protista, increngatura Sarcomastigophora, subincrengatura Mastigophora, ordinul Diplomonarida, familia Diplomonadidae(3). Pe baza caracterelor morfologice si ultrastructurale genul Giardia incadreaza sase specii: G. duodenalis, G. agilis, G. ardeae, G. microti, G. muris si G. psittaci(4). Actualmente, grupul morfologic G. duodenalis este considerat o specie complexa care incadreaza mai multe specii cu specificitate de gazda. Pe baza caracteristicilor moleculare, in cadrul speciei G. duodenalis, au fost descrise pana in prezent sase asamblaje (genotipuri) notate de la A la F. Unele dintre aceste ansamblaje au preferinte pentru o anumita specie gazda (asamblajele A si B pentru om, C si D pentru caini, F pentru pisici si G pentru sobolani) sau pentru o categorie limitata de specii gazda (asamblajul E pentru artiodactile)(5). Monis si col (2009)(6) considera ca dupa cunostintele actuale ar trebui recunoscute 11 specii de Giardia (vezi tabel 1.).

giardioza tabel

2. Morfologie.

giardioza2Giardia duodenalis este un protozoar care se prezinta sub doua forme morfologice: trofozoit si chist. Chistul este responsabil de transmiterea si supravietuirea parazitului in mediu iar trofozoitii reprezinta faza endogena. Trofozoitii au aspect piriform si dimensiuni cuprinse intre 9-20/4-8 ╬╝m. Mobilitatea trofozoitului este asigurata de patru perechi de flageli, care pornesc de la nivelul a opt kinetoplasti (corpi bazali). Chistul are forma ovala si dimensiuni de 7-12/4-6 ╬╝m. La exterior este delimitat de un perete subtire si cu aspect refringent, iar in interior prezinta 2-4 nuclei si un manunchi de flageli dispusi sub forma literei"S".

3. Ciclul biologic.

Contaminarea speciilor receptive se realizeaza obisnuit pe cale orala, prin ingestia de chisturi. Doza infectanta este cuprinsa intre 10 si 100 de chisturi(7) . Dupa ingestie, in portiunea anterioara Tabel 1. Speciile/asamblajele de Giardia (dupa Monis P.T., si col., 2009)(6) a intestinului subtire are loc deschistarea. Exchizoitii se divid binar rezultand trofozoitii, care populeaza intestinul subtire si de obicei nu invadeaza celulele epiteliale. Faza de inchistare se realizeaza in intestinul gros. Dupa o perioada de prepatenta de 8-10 zile, prin fecale sunt eliminate chisturile. Eliminarea acestora este intermitenta iar uneori, pe parcursul episoadelor de diaree, pot fi excretati si trofozoiti. La pacientii umani s-a stabilit ca eliminarile de chisturi prin fecale dureaza mai multe luni, sunt intermitente si pot prezenta perioade de latenta cuprinse intre 10 si 25 de zile. Tot la oamenii infectati, numarul chisturilor eliminate poate ajunge la 14x109/mm3 de fecale. Rata de eliminare a chisturilor la animale este considerata mai moderata(8). Epidemiologie. G. duodenalis este considerat parazitul enteric izolat cel mai frecvent din fecale de la caini si pisici. in Romania, rata prevalentei semnalata la caini are valori cuprinse intre 1,6%(9) si 51,1%(10) , iar la pisici, intre 0,6%(11) si 27,9 %(12). Nivelul prevalentei este mai ridicat la animalele tinere si la cele intretinute in colectivitati(13). Studii de epidemiologice moleculara au relevat ca atat cainii cat si pisicile pot fi infectate atat cu genotiputile specifice (C si D la caini respectiv F la pisici), precum si cu genotipurile umane (A si B), constituind astfel veritabile rezervoare de infectie pentru om(14).

4. Semne clinice si patogeneza.

La carnivorele domestice, infectia cu Giardia este rar asociata cu manifestari clinice, exceptie fac cateii din canise sau din adaposturi, unde stresul indus de aglomerare poate exacerba efectele infectiei(15). La catei, incepand de la varsta de 1- 2 luni, giardioza se poate manifesta prin diaree cronica, recidivanta, asociata cu sla bire, cifozarea animalelor si te nesme(16). La unii pacienti infectia cu Giardia poate evolua asociat cu Isospora spp., situatie in care atat evolutia clinica cat si prognosticul devin maigrave. La pisici, manifestarile clinice (diaree, slabire) sunt foarte rar semnalate(17). Mecanismele patogenetice implicate in inducerea giardiozei sunt considerate foarte complexe si prin urmare putin intelese(18). in prezent se considera ca patogeneza acestei afectiuni este multifactoriala, astfel ca atat substratul patologic cat si intensitatea manifestarilor clinice reprezinta rezultanta interactiunii dintre factorii de virulenta legati de parazit, factori legati de gazda (statusul imunologic si nutritional) si conditiile de mediu(1).

5. Diagnostic.

La pacientii cu sindrom diareic la care se suspecteaza evolutia giardiozei, confirmarea diagnosticului se bazeaza pe evidentierea chisturilor (figura 1) si/sau mai rar a trofozoitilor (figura 2). Tehnicile de microscopie utilizate frecvent sunt: flotatia cu solutii suprasaturate de sulfat de zinc, de zahar, de clorura de sodiu; metoda Blagg modificata de suteu, etc.). Datorita eliminarii intermitente a chisturilor este recomndabil ca acest examen sa fie efectuat din mai multe probe de fecale, recoltate timp de 3-5 zile consecutiv(19). Utilizarea kiturilor comerciale ELISA (ProSpecT[Alexon-Trend]; Giardia CELISA [TechLab]; SNAPGiardia [IDEXX Laboratories Inc., Westbrook, ME]) pentru detectarea coproantigenelor de Giardia, reprezinta o alternativa de diagnostic, mult mai rapida si sensibila. De asemenea, tehnica de imunofluorescenta (MeriFluor[Meridian Diagnostics]) este considerata metoda cea mai sensibila pentru detectarea chisturilor de Giardia(20). Identificarea genotipurilor de Giardia necesita utilizarea unor metode de diagnostic sensibile si specifice cum sunt cele de biologie moleculara(17).

6. Tratament si preventie.

La carnivorele domestice infectate fie de maniera simptomatica fie asimptomatica se recomanda efectuarea terapiei specifice datorita potentialului zoonotic. Medicatia utilizata la caini si pisici include un numar redus de substante:

1) Metronidazol (Flagyl[Aventis]), 10-25 mg/kg x 2/zi, per os, 5 zile consecutiv. Utilizarea la caini prezinta urmatoarele dezavantaje: eficienta 67%, poate cauza neurotoxicoze si este suspectat ca ar avea efect teratogen(21).

2) Febantel (DrontalPlus [Bayer]); poate fi utilizat la caini, in doza de 5 mg/kg/zi, per os, 3 zile consecutiv,(22). 3) Fenbendazol (Panacur[Intervet]) 50 mg/kg/zi, per os, timp de 3 zile consecutiv(23).

5) Quinacrina (Atabrine[Sanofi]) se administreaza numai la caini, in doza de 6.6 mg/kgx2/zi, timp de 5 zile consecutiv. Efectele secundare constau in anorexie, letargie si febra. Avantajul utilizarii acestui medicament consta in capacitatea de a inactiva chisturile de Giardia(21).

Tratamentul se efectueaza la toate animalele infectate (simptomatice sau asimptomatice), deoarece acestea reprezinta surse de infectie pentru mediu, favorizand transmiterea infectiei la alte animale sau pot constitui surse de infectie pentru om in cazul infectiilor cu genotipurile zoonotice. Eficienta terapiei este conditionata de o serie de factori cum ar fi: raspunsul imun al gazdei, eficienta produsului utilizat, respectarea posologiei (doza, durata tratamentului), reinfestarea dupa terapie etc. in Statele Unite, a fost licentiat un vaccin comercial pentru caini si pisici (GiardiaVaxTM, Fort Dodge Animal Health) pe baza de trofozoiti inactivati chimic. Studiile au relevat ca numarul de catei si pisici la care a aparut diareea a fost mult mai redus la lotul la care s-a facut vaccinarea comparativ cu lotul martor. in plus, s-a observat reducerea perioadei de coproeliminare si a numarului de chisturi. Concluzia acestor studii a fost ca vaccinul se poate utiliza in scop de imunoterapie insa numai in asociere cu medicatia specifica(24).

7. Profilaxie si combatere.

In canise, in adaposturile pentru caini sau in crescatoriile de pisci se impune asigurarea conditiilor de microclimat si igiena cat si calitatea apei de baut. in unitatile in care a fost diagnosticata boala (in special in canise) se impune izolarea si tratarea animalelor bolnave sau cu infectii asimptomatice. Se efectueaza curatenia mecanica, dupa care pardoselile vor fi dezinfectate cu solutii pe baza de saruri cuternare de amoniu. Adaposturile astfel igienizate vor fi lasate cateva zile goale, pentru uscare.

Bibliografie 1. LINDQUIST K. R., PALM D., REINER D., RINGQVIST E., SVA S.G., Immunoparasitology series Giardia immunity - an update Trends Parasitol., 22 (1); 26-31, 2006. 2. THOMPSON R.C.A., The zoonotic significance and molecular epidemiology of Giardia and giardiasis, Vet Parasitol, 126, 15-35, 2004. 3. TAYLOR MA., COOP RL., WALL RL., Parasite Taxonomy and Morfology, In Veterinary Parasitology. 3rd Edit. Blakwell Publishing Ltd. Iowa, 2007. 4. ADAM RD., Biology of Giardia lamblia, Clin. Microbiol. Rev. 14, 447-475, 2001. 5. LALLEA M., POZIOA E., GIOIA CAPELLIB, BRUSCHIC F., DANIELE CROTTID, SIMONE M. CACCIO., Genetic heterogeneity at the b-giardin locus among human and animal isolates of Giardia duodenalis and identification of potentially zoonotic subgenotypes. Int J Parasitol, 35, 207-213, 2005. 6. MONIS P.T, CACCIO SM, THOMPSON R.C.A.,Variation in Giardia: towards a taxonomic revision of the genus, Trends Parasitol, 25(2):93- 100, 2009. 7. FARTHING M.J., The molecular pathogenesis of giardiasis, J. Pediatr. Gastroenterol. Nutr. 24, 79-88, 1997. 8. BERNANDER R., PALM J. E. D., SVRD S.G., Genome ploidy in different stages of the Giardia lamblia life cycle, Cell Microbiol, 3, 55-62, 2001. 9. MAGDAs C., sUTEU E., COZMA V., MIRCEAN VIORICAEpidemiological and diagnostical researches in the intestinal sarcocystiosis in dogs. Actualitati in cresterea si patologia animalelor domestice: al XXVI-lea simpozion: Cluj-Napoca, Ed. AcademicPress,. 178-184, 2000. 10. JARCA A., MIRCEAN V., POP R., TITILINCU A., AVRAM A., COZMA V., (2008). Comparative value of some diagnostic methods in giardiosis of dogs, Lucrari stiintifice, medicina veterinara Timisoara, Edit. Imprimeria Mirton vol XLI,: 379-384, 2008. 11. MIRCEAN V., TITILINCU A., COZMA V.. Prevalence of endoparasites in household cat (Felis catus) populations from Transylvania (Romania) and association with risk factors, Vet Parasitol, 171, 163-166, 2010. 12. MIRCEAN V., GYûRKE A., JARCA A., COZMA V.. Prevalence of Giardia species in stool samples by ELISA in household cats from Romania and risk factors, J Feline Med Surg,13 (6):479- 482, 2011. 13. PAPINI R., GORINI G., SPAZIANI A., CARDINI G.. Survey on giardiosis in shelter dog populations, Vet Parasitol, 128: 333-339, 2005. 14. TRAUB R.J., MONIS P., ROBERTSON I., IRWIN P., MENCKE, N., THOMPSON R.C.A., Epidemiological and molecular evidence supports the zoonotic transmission of Giardia among humans and dogs living in the same community, Parasitology, 128, 253-262, 2004. 15. ROBERTSON I.D., IRWIN P.J., LYMBERY A.J., THOMPSON R.C.A., The role of companion animals in the emergence of parasitic zoonoses, Int J Parasitol, 30, 1369-1377, 2000. 16. ROSA L.A.G., GOMES M.A., MUNDIM AV., MUNDIM MJS., POZZER EL., FARIA ESM., VIANA JC., CURY MC., Infection of dogs by experimental inoculation with human isolates of Giardia duodenalis: Clinical and laboratory manifestations, Vet Parasitol, 145, 37-44, 2007. 17. MCGLADE T.R., ROBERTSON I.D., ELLIOTT A.D., THOMPSON R.C.A., High prevalence of Giardia detected in cats by PCR, Vet Parasitol, 110, 197-205, 2003. 18. SAVIOLI L., SMITH H., THOMPSON A., Giardia and Cryptosporidium join the ”Neglected Diseases Initiative”. Trends Parasitol, 22(5):203-8, 2006. 19. sUTEU I., COZMA V.. Giardioza. in:Parazitologie clinica veterinara, Edit. Risoprint, Cluj- Napoca.: 84-89, 2007. 20. RIMHANEN-FINNE R., ENEMARK H.L., KOLEHMAINEN J., TOROPAINEN P., HANNINEN M.L., Evaluation of immunofluorescence microscopy and enzyme-linked immunosorbent assay in detection of Cryptosporidium and Giardia infections in asymptomatic dogs. Vet Parasitol, 145, 345-348, 2007. 21. ZIMMER J.F., BURRINGTON D.B.. Comparison of four protocols for the treatment of canine giardiasis. JAAHA, 22:168-172, 1986. 22. OLSON M.E., Giardia and Giardiasis: A Zoonotic Threat. Suppl Compend Contin Educ Pract Vet, 24, (5A): 10-15, 2002. 23. BARR SC., BOWMAN DD., HELLER RL., Efficacy of fenbendazole against giardiasis in dogs, Am J Vet Res, 55:988-990, 1994. 24. OLSON M.E., CERI H., MORCK D.W., Giardia vaccination, Parasitol Today, 16, 213-217, 2000. Tabel 1. Speciile/asamblajele de Giardia (dupa Monis P.T., si col., 2009)(6) Figura 1. Chist de Giardia spp. - flotatie cu clorura de sodiu (original) (x400) Figura 2. Trofozoit de Giardia spp. - flotatie cu clorura de sodiu (original) (x400)

Ultima modificareSâmbătă, 04 August 2018 19:53
Login pentru a posta comentarii