Comunicare verbala / comunicare nonverbala

Pentru a intelege mai bine importanta comunicarii in relationarea cu toate organismele cu care venim in contact, voi prezenta componenta teoretica a comunicarii punand accent pe comunicarea nonverbala.

Comunicarea exista ori de cate ori o entitate sociala poate afecta o alta si modifica reactiile acesteia prin transmiterea unei informatii, si nu printr-o actiune directa. Prin comunicare intelegem orice "actiune din partea unui organism care schimba modelul de probabilitate a comportamentului intr-un alt organism, intr-o maniera adaptativa". Definitia propusa de catre fondatorul sociobiologiei merita sa fie retinuta, pentru ca include si exclude in acelasi timp. Include atat actele de comunicare intentionate, cat si pe cele neintentionate; include schimbul de informatii uman si infrauman, dar exclude comunicarea in care nu sunt implicate doua organisme.

Cercetatorii sustin ca numai metaforic se poate vorbi despre o comunicare intrapersonala, "diferita de comunicarea cu altii prin aceea ca este muta, are loc in mintea noastra, este mai deconectata (disconnected), mai repetitiva si mai putin logica decat alte forme de comunicare" . in orice act comunicational exista un emitator, un receptor, un mesaj, un canal de comunicare si un efect asociat comunicarii. in timp ce comunicarea verbala uzeaza de facilitatile limbajului, ca forma de relationare specific umana, comunicarea nonverbala uzeaza de miscari faciale, posturale, corporale mai mult sau mai putin constiente, comune relationarii in lumea umana si animala.

Distinctiile dintre"comunicarea vocala" si "comunicarea nonvocala", pe de o parte, si "comunicarea verbala" si "comunicarea nonverbala", pe de alta parte , ne pot ajuta sa intelegem mai bine natura comunicarii verbale si nonverbale.

Pe baza acestor distinctii, Ronald B. Adler si George Rodman (1994/1996, 149) au imaginat un tabel cu dubla intrare care ne permite sa identificam tipurile de comunicare umana.

Tipuri de comunicare

• Comunicarea verbala
• Comunicarea nonverbala

Comunicarea vocala

• Limbajul oral
• Tonul vocii, pauzele in rostirea cuvintelor, caracteristicile vocale

Comunicarea nonvocala

• Limbajul scris
• Gesturile, miscarile, prezenta fizica, expresiile faciale etc.

Ansamblul elementelor nonverbale - mimica, privire, gesturi, postura etc. - intretine conversatia si da semnificatie mesajului verbal, il reanima. In relatia de comunicare, elementele nonverbale sunt percepute simultan cu cele verbale si decodificate impreuna.

Comunicarii nonverbale ii este specific un paradox: din punctul de vedere al emitatorului, semnalele emise au un caracter involuntar (daca este vorba de reactii naturale, spontane), insa din punctul de vedere al receptorului, informatia primita nu este eliberata de intentie, emitatorul purtand responsabilitatea celor transmise. Comunicarea prin intermediul limbajului este considerata un aspect care diferentiaza specia umana in raporturile cu alte specii. K. J. Hayes si C. Hayes (1953) au incercat sa invete un cimpanzeu sa vorbeasca, nereusind decat pronuntia stalcita a catorva cuvinte monosilabice. Primatele nu au un aparat vocal suficient de dezvoltat, similar cu cel uman, si de aceea insusirea limbajului articulat este foarte dificila. Totusi, maimutele superioare sunt capabile sa imite cu usurinta gesturi ale oamenilor si s-au inregistrat succese remarcabile in deprinderea acestora cu limbajul gestual al surdo-mutilor .

Modalitatile nonverbale de comunicare apropie specia umana de reprezentantii altor specii infraumane . Identificam, in cadrul fiecarei specii, declansatori sociali de semnalare care se articuleaza si coordoneaza comportamente: forme, culori, mirosuri, miscari, determinand un anume raspuns din partea indivizilor din cadrul aceleiasi specii. De asemenea, uzam de declansatorii sociali cu functie expresiva ca si in lumea animala: femeile poarta tocuri pentru a iesi in evidenta, iar barbatii aleg haine care le accentueaza marimea pieptului si a umerilor. in plus, la toate speciile de animale la care raporturile sociale sunt diferentiate exista un sistem de semnale rituale care permit fiecaruia sa stabileasca si sa mentina relatii intre membrii grupului si sa evite conflictele - gesturi, posturi, mimici care sunt utilizate pentru a declansa supunerea sau oponenta fata de congeneri .

Comunicarea verbala este strans legata de manifestarile existente la nivelul creierului. Antropologul francez Paul Broca (1865) a localizat limbajul la nivelul emisferei cerebrale stangi, aratand ca afectarea acestei zone determina grave tulburari de vorbire. C. Wernicke (1874) localizeaza limbajul la nivelul partii posterioare a emisferei stangi, prima circumvolutiune temporala. in ceea ce priveste emisfera cerebrala dreapta, aceasta poate juca un rol in comprehensiunea verbala daca raspunsurile sunt date prin mijloace nonverbale. Emisfera cerebrala dreapta este, de asemenea, implicata in intelegerea mesajelor scrise si in special a celor grafice.

Prin comunicarea nonverbala se intelege, asa cum am mai spus, transmiterea de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor comportamentale si prin prezenta fizica a individului sau a altor unitati sociale (grupuri si comunitati umane), precum si perceptia si utilizarea spatiului si a timpului, ca si a artefactelor. in sens restrans, unii autori inteleg prin "comportamentul comunicativ" doar acel comportament orientat sau intentional care are o semnificatie universala.

Din punct de vedere teoretic si metodologic, analiza comunicarii nonverbale s-a dezvoltat pe trei mari dimensiuni:

a) analiza indicatorilor (studierea aparentei fizice, a artefactelor);

b) factorii determinanti ai comunicarii nonverbale (ereditatea, cultura, apartenenta la gen, contextul etc.);

c) functiile comunicarii nonverbale.

In toate aceste directii s-au acumulat observatii dintre cele mai interesante cum ar fi teoria care sustine ca influenta genetica isi aduce contributia la patru mari tendinte in comunicarea nonverbala: codificarea si decodificarea reactiilor expresive, atentia, monitorizarea vizuala a semenilor si diferentierea de gen in decodificare. Pe de alta parte, perspectiva culturala scoate in evidenta faptul ca forma si semnificatia gesturilor care insotesc sau nu vorbirea sunt diferite de la un cadru cultural la altul. Diferenta culturala explica si preferintele diferite ale indivizilor si grupurilor de a interactiona cu partenerii lor. Dupa Judith A. Hall (1984), persoanele de sex feminin au o capacitate expresiva (de codificare) si una receptiva (de decodificare) mai mari in comparatie cu persoanele de sex masculin.

Aceasta diferenta de gen este, in opinia autorului, determinata de influentele biologice si sociale. Stilul personal de comunicare nonverbala este legat de personalitatea individului. Astfel, cercetarile au scos in evidenta ca persoanele anxioase, introvertite, au tendinta de a folosi la nivel scazut comunicarea nonverbala, fata de cei extravertiti. Nu in ultimul rand, factorii situationali si asteptarile conduc individul la o gestionare atenta a comunicarii nonverbale (de exemplu, in timpul unui interviu).

1. Axiome ale comunicarii nonverbale:

• Comunicarea nonverbala este filogenetic si ontogenetic primordiala.
• In relatiile interpersonale directe este imposibil sa nu comunicam nonverbal.
• Comunicarea nonverbala reprezinta un element in sistemul comunicarii umane si trebuie analizata ca atare, nu independent de comunicarea verbala.
• Comunicarea nonverbala se realizeaza printr-un sistem de semne si semnale (discrete si analogice), de coduri si de canale de transmitere a informatiei si trebuie analizata ca atare, nu fiecare element separat.
• In comunicarea nonverbala, semnificatia semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilita in termenii probabilitatilor si in functie de contextul socio-cultural concret.

2. Axiomele comunicarii nonverbale :

1. Este imposibil sa nu comunicam.
2. Orice comunicare prezinta doua aspecte: continut si relatie, cel de-al doilea aspect inglobandu-l pe primul, prin aceasta realizandu-se o metacomunicare.
3. Natura relatiilor depinde de punctuatia secventelor de comunicare dintre parteneri.

Oamenii utilizeaza doua moduri de comunicare: digital si analogic.

Schimbul de comunicare este simetric sau complementar, dupa cum se bazeaza pe egalitate sau pe diferenta.

3. Structura comunicarii nonverbale

Clasificarea comportamentelor nonverbale:

Tipuri de comportamente nonverbale

1. Embleme: miscari care substituie cuvintele.
2. Ilustratori: miscari care acompaniaza vorbirea si o accentueaza, o modifica, o puncteaza etc.
3. Reglatori: miscari ce mentin sau semnaleaza o schimbare a rolurilor de ascultator/vorbitor.
4. Expresii faciale (Affect displays).
5. Adaptori: automanipulari sau manipulari ale obiectelor legate de nevoile individuale sau de starea emotionala a persoanelor.

Caracteristici ale comportamentelor nonverbale

Utilizarea
Conditii externe
Relatia cu comportamentul verbal
Constient/Intentionalitate
Feedback extern
Tipul de informatie transmisa
codificata idiosincretic;
sens;
informativa;
comunicativa;
interactiva.
Originea
Raspuns innascut
invatat in mod special
invatat social si cultural
Codificarea
Acte codificate extrinsec
Acte codificate arbitrar
Acte codificate iconic
Acte codificate intrinse
Toate mesajele pot varia in functie de:

A. Emitator sau codificator:
Mesajele pot varia in ceea ce priveste controlul intentionat, cat de mult controleaza emitatorul transmiterea mesajului.

B. Receptor sau decodificator:
Constientizarea mesajului: mesajul poate fi subliminal (deci neconstientizat) sau poate fi perceput in mod constient.

C. Canalul de comunicare:
Continuumul specificitatii comunicative

Comunivativ Expresiv

Limbaj Expresii faciale Vocalizare Miscari corporale

D. Valoarea informativa a mesajului
Limbajul Expresii faciale Vocalizare Miscari corporale
Discret Continuu
Necesitatea celei mai mari capacitati de transmisie a canalului (valoarea informativa cea mai mare a mesajului si atentia cea mai inalta a decodificatorului)

Necesitatea unei capacitati de transmisie a canalului mai redusa (valoarea informativa a mesajului mai redusa si atentia decodificatorului mai slaba)