updated 12:52 PM UTC, Feb 1, 2023 Europe/Bucharest

Cu ce probleme se confruntă medicii veterinari în Franța?

Recomandat freepik.com: medicine-pet-care-people-concept-close-up-french-bulldog-dog-veterinarian-doctor-hand-vet-clinic

Sectorul veterinar din Franța se confruntă astăzi cu paradoxul dintre o piață atractivă și dinamică și lipsa de medici veterinari. Număr redus de absolvenți, rata mare de abandon chiar de la începutul activității, condiții grele de muncă. Atâtea probleme cunoscute și de medicii veterinari din România, pe care structurile oficiale veterinare din Franța și/sau din România trebuie să le rezolve prin adaptarea la aspirațiile noii generații ale viitorilor medici veterinari liberali. Pentru a ne înțelege mai bine problemele noastre, câteodată este bine să aruncăm o privire peste gard, la vecini. Să vedem ei ce mai fac, ce probleme au și mai ales cum și ce soluții au găsit pentru a le rezolva. În general, și ei și noi avem aceleași probleme economice, care stau la baza disfuncționalităților profesiei. Diferențele se creează doar în urma modului de abordare a soluțiilor, care diferă din considerente de cultură națională (pentru cei interesați se poate studia modelul intercultural propus de Hofstede).

Din ce este compusă piața veterinară în Franța

Potrivit Ordinului Național al Veterinarilor, Franța avea 20197 de medici veterinari înregistrați la Ordinul Național în 2021, față de 19350 în 2020. Dintre aceștia, 41,7% lucrează în firme și asocieri, 12,2% lucrează ca liberă practică, 36,8% sunt salariați în cadrul structurilor veterinare, 3,5% lucrează în sectorul privat non-veterinar și 6,8% în alte forme de exercitare a profesiei.

 

franta1

Referitor la structurarea și orientarea practicilor veterinare în Franța, aceastea arată astfel: 53,1 % sunt cabinete de animale mici; 17,8% cabinete mixte de animale mici și animale mari cu preponderentă animale mici (de obicei cele din localitățile medii sau la periferia sau sateliții localităților mari), 7,8% Cabinete de animale mari sau de rentă respectiv cele din mediul rural; 9,5% mixte animale de renta și animale de companie care sunt în mediul rural unde sunt în principal axate pe animale de renta dar au servicii și pentru animalele de companie; 3,4% cabinete care se ocupa exclusiv de cabaline; 2,4 % cabinete care se ocupa preponderent de cabaline dar oferă servicii și pentru alte specii de animale.

franta2

Contextul economic

Pentru a înțelege contextul în care medicii veterinari din Franța își desfășoară activitatea ,să ne uităm pe cifrele economiei.

Pe ansamblu în 2021 în Franța s-a constatat o creștere a veniturilor de 8-12 %, care s-a reflectat în principal în piața animalelor de companie.  Francezii au mai multe animale de companie și cheltuiesc mai mult pentru a le îngriji. 

În Franța, aproape una din două gospodării deține cel puțin un animal de companie, potrivit unui studiu realizat de FACCO-KANTAR / TNS. Câinii și pisicile sunt în primele trei animale din Franța, cu 13,5 milioane de pisici, față de 7,3 milioane de câini. Pentru o pisică, în Franța, se cheltuie aproximativ 750,66 euro pe an, din care pentru veterinar în medie, 70 euro/an (două vizite). Pentru un caine  un proprietar cheltuie între 281 euro (de 5 kg) pana la 950 euro (pentru 30 kg) pe an, din care la medicul veterinar aproximativ aceeași sumă de 70 Euro (două vizite). Mai multe detalii puteți citi aici:https://www.idealo.fr/mag/maison-et-familles/accueillir-un-chat-ou-un-chien-check-list-et-budget

Referitor la animalele de rentă, situația arată foarte bine. Pentru a înțelege situația actuală a fermierilor, să luăm doar două date în analiză. Producția de lapte de vacă la hectar de suprafață furajeră a crescut de la 758 în 1938 la 1.856 kg lapte/ha în 2010. Producția de carne de la ierbivore la hectar de suprafață furajeră a crescut de la 60 kg în 1938 la 118 kg carne/ha în 2010. Statistic, situația producției arată foarte bine, doar că pe medicii veterinari îi interesează doar numărul de animale. Desigur că și volumul producției este important pentru că ne sugerează valori mai mare ale animalelor producătoare. Pe ansamblu, numărul de animale de rentă în Franța este într-o continuă și rapidă scădere. Cauza este comasarea fermelor în unități de producție mari, creșterea productivității, situația financiară problematică a fermierilor mici și a celor independenți.

Pentru a face comparația cu productivitatea din România, calculați pentru o comună pe care o cunoașteți, suprafața agricolă destinată pentru creșterea animalelor, raportat la numărul de vaci și vedeți diferențele. Astfel, vă puteți face o imagine a contextului economic de manifestare a activităților veterinare corelat cu atractivitatea fermierilor de a crește animale de rentă.

Mai mult, tendința actuală a fermierilor francezi este de a se orienta către agricultura ecologică ,ceea ce are profunde implicații în ceea ce privește practica medicală veterinară. În 2019, 47.196 de ferme franceze au fost certificate ecologic, adică cu 5.573 ferme mai multe decât în 2018 (+ 13,4%), ceea ce reprezintă puțin peste 10% din fermele franceze, indică cifrele Agence Bio. Numărul total de vaci de lapte ecologice a ajuns la 159.578 capete în 2019 sau la 243.037 capete, dacă se iau în considerare animalele în conversie. Pe de altă parte, creșterea ecologică a bovinelor de carne are o evoluție pozitivă de + 3% în 2018. Numărul total de vaci crescute în regim ecologic a ajuns la 162.602 animale, la care s-au adăugat 49.313 vaci în 2019.  În agricultura ecologică, porcii și găinile ouătoare au cele mai mari rate de creștere: + 17,8% din găinile ouătoare și + 27% din efectivele de scroafe. În 2019, 16,1% dintre găinile ouătoare franceze au fost crescute în sistem ecologic, cu 3% mai mult decât anul precedent, pentru a satisface cererea puternică din partea consumatorilor și distribuitorilor. O treime din ouăle cu coajă consumate în Franța sunt ecologice. Conversiile fermelor ecologice de capre rămân dinamice (+12%).

Despre învățământul veterinar în Franța

Creșterea pieții veterinare nu se reflectă în numărul de locuri disponibile în școlile veterinare, astfel că cererea de medici veterinari nu este satisfăcută, ceea ce, combinat cu scăderea numărului de ore lucrate de profesioniști consacrați, duce la o tensiune semnificativă pe piața de recrutare. Așa cum afirmă majoritatea medicilor veterinari din Franța „medicina veterinară este o profesie greu de accesat“. Pentru a reuși la examenul de admitere la cele patru școli veterinare din Franța, trebuie să te pregătești asiduu din școală generală. De aceea, în 2020, mai mult de jumătate dintre absolvenții noi înregistrați la Ordinul Medicilor Veterinari Francezi fuseseră instruiți în alte țări UE, în special în România, Spania și Italia (aceasta este ordinea statistică). Pentru câteva mii de euro și condiții de admitere mult mai facile, aceste școli, acreditate sau nu la nivel european, eliberează diplome recunoscute de statele membre, ceea ce creează mari tensiuni în organizația profesionala din Franța. Suplimentar, din 2021 s-a deschis o școala privată de medicină veterinară în Franța care a crescut și mai mult problemele în cadrul profesiei. În fața acestei situații, Ministerul Agriculturii și Alimentației a creat un plan de dezvoltare și sprijin pentru școlile naționale veterinare din Alfort, Lyon, Nantes și Toulouse la sfârșitul anului 2021. Acest plan pe 10 ani prevede creșterea capacității școlilor la 3.500 de studenți și, eventual, recrutarea a 180 de profesori suplimentari.

Cauza penuriei de forță de muncă înalt specializată în medicina veterinară din Franța este, potrivit studiilor, faptul că până la 20% dintre absolvenți nu lucrează niciodată într-o practică veterinară. Dacă unii aleg să se îndrepte spre alte zone precum cercetarea, industria agroalimentară, mulți dintre ei își dau seama în timpul stagiilor de practică că profesia nu corespunde așteptărilor lor. Potrivit lui Laurent Perrin, medic veterinar, „există o viziune oarecum idealizată asupra profesiei. La începutul vieții profesionale, a te afla brusc în fața problemelor clientului, sparge mitul. Este imperativ să fie crescut volumul de stagii, să prindă gust pentru domeniu". Pentru Rémi Gellé, tot medic veterinar, „este o meserie pasionată, cu o componentă psihologică foarte puternică. Trebuie să ai empatie față de client, față de bunăstarea animalului. Cu toate acestea, în școli, nu există instruire despre cum să anunțe bolile grave, de exemplu. Poate fi complicat și atunci când trebuie să solicitați taxe sau când oamenii refuză îngrijirea din lipsă de mijloace“.

Deșertificarea profesiei în mediul rural

O altă problemă majoră a serviciilor veterinare franceze este „deșertificarea“ profesiei în mediul rural.

Situația poate fi denumită și dramatică. Din cei 19.500 de medici veterinari din Franța în 2020, doar 3.700 mai practică cu animale de producție. În 2021, aproximativ 2000 de medici veterinari mai practicau exclusiv pe animale de fermă. Aproximativ 40 de departamente (unități administrativ-teritoriale asemănătoare județelor, la noi) din Franța sunt fără medici veterinari pentru animale de rentă. În 2021, Consiliul General pentru Alimentație, Agricultură și Spații Rurale avertiza Guvernul astfel: „Este urgent să acționați, dacă nu vă veți afla într-o situație critică complet ireversibilă, ale cărei consecințe asupra sănătății, socio-economice, societale și de mediu vor fi inestimabile”.

Pe lângă aceste probleme, au mai fost identificate, pe baza unui studiu, și alte cauze ale acestui fenomen de „deșertificate“ a profesiei, cum spun francezii. UBFC - Universitatea Bourgogne în colaborare cu Ordinul Național al Veterinarilor din Franța au realizat un studiu privind cauzele problemelor din sistemul veterinar denumit „Sănătatea ocupațională a medicilor veterinari“, publicat în 2022. La interviu au participat medici veterinari din toate domeniile profesiei. Radiografia sistemului veterinar a scos la lumină o serie de probleme care nu sunt cu mult diferite de cele cu care se confruntă și medicii veterinari din România.

Alte probleme ale sistemului 

Se pare că pe termen lung are loc o „feminizare“ a profesiei care este percepută, încă, drept o profesie „masculină“. Peste 40% dintre medicii veterinari sunt femei. 

Alte date statistice relevante din studiul efectuat de Ordinul Veterinarilor:

  • Pentru 22,5% dintre participanți, soțul/soția este, de asemenea, medic veterinar, iar pentru 57,0% dintre aceștia, soțul/soția lucrează în aceeași structură (adică 9,6% din eșantion sau 313 persoane). 
  • 32,8% dintre respondenți lucrează în mediul rural, 39,2% în mediul urban și 27,9% în mediul semi-urban. 
  • 68,3% lucrează în domeniul animalelor de companie, 8,8% în cabaline, 8,4% în mediul rural și 20,8% în practica mixtă rural/animale de companie; 2,3% raportează practica de specialitate, 1,9% lucrează în industrie, 4,2% ca funcționari publici/inspectori de sănătate publică veterinară, 0,8% în industrie/laborator privat și 0,5% sunt profesori în școli naționale de medicină veterinară. 
  • 46,3% lucrează pe cont propriu, singuri sau în asociație, 6,4% în calitate de colaborator independent și 48,5% ca angajați în sectorul privat, public sau independent. 
  • 9,9% dintre participanți lucrează pentru un lanț de clinici, iar aceștia sunt în principal veterinari tineri (vârsta medie de 37,7 ani), care trăiesc adesea singuri, fără copii în întreținere. 

Urbanizarea profesiei este constantă. În ultimii ani, majoritatea tinerilor absolvenți au ales practici în orașe. Fiind vorba de absolvenți de sex feminin în mare parte este de înțeles poziția acestora. Dintre cauzele lipsei de atractivitatea a profesiei în mediul rural, sunt enumerate condițiile dificile de lucru cu animale mari, efortul fizic susținut necesar în profesie, starea vremii și lucrul preponderent afară, orele petrecute pe drum între ferme, programele de urgențe istovitoare. Există de asemenea și problemele cu copiii, cu familia, cu soțul/soția. La acestea se adaugă aspectele economice resimțite de practicile veterinare referitor la puterea financiară a posesorilor de animale de companie comparativ cu fermierii. În general, studiile (amintite și de noi mai sus) arată că posesorii de animale de companie au adoptat în general un nou animal și a crescut costul de întreținere. La fermieri situația e pe dos. Numai în districtul Creuse, zonă renumită pentru creșterea bovinelor, numărul de vite a scăzut de la 442.000 în 2016 la 422.000 în 2020 și evoluția pare mult mai gravă și rapidă în ultimii ani. Suplimentar, situația financiară a fermierilor este în declin, chiar dacă studiile statistice arată o creștere a productivității pe hectarul cultivat sau pe cap de animal sau orientarea către agricultura ecologică, care are subvenții mai atractive.

Loviturile „Burnout“, pe care tot mai mulți medici veterinari francezi le resimt sunt încă o cauză majoră a declinului profesiei. Burnout-ul se caracterizează prin epuizare emoțională (senzație de epuizare), cinism (atitudini negative, detașate sau chiar insensibilitate emoțională) și, în consecință, lipsă de împlinire personală și de eficiență profesională. Este asociată cu simptome fizice, dificultăți de concentrare și anxietate. Individul care suferă de burnout devine izolat, iar consecințele asupra relațiilor cu anturajul și familia sunt multiple. Burnout-ul este doar una din situațiile negative care pun presiune zilnic pe medicii veterinari francezi. Printre cauzele care duc la această situație sunt:

  • Volumul de muncă și conflictul dintre viața profesională și cea privată, reflectată de două aspecte complementare ale volumului de muncă: numărul de ore lucrate (94% dintre medicii veterinari menționează un număr de ore prea mare) și supraîncărcarea fizică și cognitivă a muncii.
  • Teama de eroare este un factor specific profesiei de medic veterinar. Aceasta este direct legată de sentimentul de responsabilitate față de clienți și de animalele lor și este asociată, de asemenea, cu presiunea unei posibile judecăți din partea colegilor. 
  • Munca fragmentată, prezentă în toate profesiile, este un factor de stres care se referă la ideea de a fi întrerupt în mod regulat și de a trebui să se confrunte cu evenimente neprevăzute care perturbă munca, subminează eficiența și pot duce la erori profesionale. 
  • Tensiunile dintre colegi, care includ și includ conflictele angajat-șef, șef-angajat și statutul de auxiliar veterinar al colaboratorilor din cabinete.
  • Grijile și presiunile financiare îi privesc mai mult pe ceo care au profesii liberale, proprietari ai structurii lor, care sunt îngrijorați de costul financiar al structurii sau al echipamentelor, de teama de deficit. Costurile cabinetelor au crescut fără ca beneficiarii serviciilor să poată plăti mai mult pentru animalele lor. Cu toate acestea, în cea mai mare parte, medicii veterinari suferă din cauza imaginii de bogați care li se atribuie.  În realitate, remunerația lor este adesea mai mică decât se așteptau atunci când au ales această meserie, iar unii pun în perspectivă dezechilibrul semnificativ între ceea ce se investește în termeni de număr de ani de formare, competențe, ore de muncă și ceea ce se primește în schimb la nivel psihologic și material (recunoaștere, salariu). Acest sentiment este unul dintre principalii piloni ai insatisfacției profesionale și contribuie în mare măsură la apariția burnout-ului. 
  • Medicii veterinari se confruntă în mod regulat cu suferința animalelor, se confruntă cu suferința proprietarilor și se simt frustrați sau chiar vinovați atunci când clientul nu își permite să plătească. Atunci când au vorbit despre situații profesionale triste sau stresante, medicii veterinari au menționat rapid eutanasia și toate relatările s-au concentrat asupra dificultății emoționale a actului, chiar și pentru cei cu experiență profesională. A apărut, de asemenea, problema eutanasiei de „confort", iar mulți au subliniat importanța legitimității actului; eutanasia a fost în mod regulat subiectul unor coșmaruri sau gânduri intruzive pentru ei.Dincolo de aceste situații paroxistice, medicii veterinari trebuie să se confrunte frecvent cu clienți anxioși, pentru care problemele emoționale legate de atașamentul față de animalul lor sunt agravate de preocupările financiare.
  • Confruntarea cu neglijența sau maltratarea anumitor clienți în ceea ce privește animalele lor este specifică medicilor veterinari: le este dificil să raporteze maltratarea din partea proprietarilor, cu atât mai mult atunci când aceștia sunt persoane aflate în mare dificultate (crescători, fermieri etc.), sau să raporteze și să gestioneze câini periculoși. 
  • Teama de rănire este inerentă în activitatea medicilor veterinari, în special în practica rurală sau ecvestră, cu contact cu animale mari, și în general, mulți medici veterinari raportează accidente. Se pare că există un decalaj generațional între medicii veterinari mai în vârstă, care sunt obișnuiți să își asume mai multe riscuri și medicii veterinari mai tineri, care preferă, de exemplu, să pună botniță animalelor. 
  •  „Workaholism-ul“ (care descrie „o nevoie incontrolabilă de a munci non-stop“). Acest lucru pare să caracterizeze profesia, deoarece studiul arată scoruri care reflectă un nivel ridicat de workaholism în rândul medicilor veterinari francezi. Din punct de vedere al sănătății, epuizarea emoțională atinge cote maxime în cazul dependenților de   muncă, la fel ca și tulburările de somn, ideile suicidare și toate tulburările somatice studiate în cadrul acestei cercetări.

Care sunt reacțiile sistemului?

Sistemele de obicei reacționează independent de dorința sau orientarea indivizilor care compun sistemul. Cel puțin așa spun studiile. În cazul nostru, cele mai importante trei reacții ale sistemului identificate în studiile cercetate pot fi rezultate astfel:

  1. Orientarea majorității către medicina animalelor mici și în zona urbană.
  2. Apariția marilor lanțuri de cabinete, dar care sunt orientate tot către zona animalelor mici.
  3. Intervenția statului.

În acest ultim caz, și pentru colegii concesionari vom prezenta soluțiile găsite de Statul Francez. În Jurnalul Oficial din 13 mai 2021 au fost publicate două decrete de punere în aplicare privind mecanismul de combatere a deșertificării veterinare instituite prin articolul 30 din legea DDADUE votată în noiembrie anul 2020 (Diverse prevederi de adaptare la dreptul Uniunii Europene). Legea autorizează autoritățile locale să acorde asistență (până la 60.000 euro/an/beneficiar) pentru instalarea sau întreținerea medicilor veterinari care contribuie la protecția sănătății publice și asigură permanența și continuitatea îngrijirii (PCS) pentru animale în zonele definite ca deșerturi veterinare sau subdense. Detalii în finalul articolului.

Primul decret  prevede că acest ajutor poate consta în plata unei prime de exercițiu forfetare, a unei prime de instalare, punerea la dispoziție a spațiilor profesionale, plata integrală sau parțială a investiției sau a costurilor de exploatare. Totul ia forma unui acord între medic veterinar și autoritățile locale. În schimb, medicul veterinar se obligă să-și desfășoare activitatea pe o perioadă de cel puțin 3 ani, să furnizeze PCS animalelor de fermă și să restituie total sau parțial ajutorul în cazul nerespectării angajamentelor.

Al doilea decret se referă la studenții veterinari. Ajutorul poate lua forma unei indemnizații de locuință în timpul stagiilor de practică sau călătoriilor sau unui proiect de studiu, precum și plata taxelor de școlarizare. În schimb, studentul se obligă să practice în aceste deșerturi veterinare timp de cinci ani consecutiv. În cazul neinstalării în aceste zone sau cu durata de exercitare mai mică de 5 ani, există prevederi pentru rambursarea ajutorului acordat.

Ca o concluzie, putem sublinia asemănările cu problemele identificare în România. Așa cum am spus și la început, este bine să vedem ce fac colegii noștri în Europa. Poate ne vin idei mai bune decât avem acum.

 

Anexa - Extras legislație privind ajutorul acordat de stat medicilor veterinari

„Secțiunea 8
„Ajutoare pentru îngrijirea veterinară în zonele rurale cu densitate scăzută a efectivelor de animale caracterizate printr-o ofertă insuficientă de îngrijire și monitorizare insuficientă a sănătății animalelor de crescătorie

„Subsecțiunea 1
„Ajutoare pentru exercițiul și instalarea medicilor veterinari

„Art. R. 1511-57.-I.- Ajutorul prevăzut la I al articolului L. 1511-9 este destinat sprijinirii practicii veterinare în beneficiul animalelor de fermă într-o zonă definită în aplicarea articolului L. 241-13 din codul pescuitului rural si maritim. Acest ajutor poate fi alocat fie direct persoanelor menționate la articolul L. 241-1 din prezentul cod, fie societăților de practică menționate la articolul L. 241-17 al acestuia, în care își desfășoară activitatea medicii veterinari.
„Beneficiarul ajutorului trebuie să dețină avizul sanitar prevăzut la articolul L. 203-1 din același cod la fermele din zonă definită în aplicarea articolului L. 241-13 al acestuia.
„II.-Aceste ajutoare pot consta în:
„1° Plata, totală sau parțială, a costurilor de investiție sau de exploatare legate direct de activitatea veterinară în folosul animalelor din zona în cauză;
„2° Plata către medicii veterinari care exercită pe cont propriu în acest domeniu a unei prime fixe de practică;
„3° Asigurarea de spații de cazare sau spații destinate să faciliteze activitatea medicilor veterinari din zonă;
„4° Plata unei prime de instalare sau asigurarea de spații care să permită exercitarea activității în zonă.
„Ajutorul prevăzut la 4° este supus stabilirii unui domiciliu de practică profesională într-o zonă definită conform art. L.
„III.- Valoarea totală a ajutorului acordat de una sau mai multe autorități locale nu poate depăși 60.000 euro pe an și pe beneficiar.


„Art. R. 1511-58.- Acordurile menționate la primul paragraf al I al articolului L. 1511-9 se încheie între medicul veterinar sau firma de practică veterinară beneficiară a ajutorului și autoritatea (autoritățile) locală(e) sau grupările acestora care atribuie SIDA. .
„Se precizează în special:
„1° Angajamentele asumate de beneficiar în schimbul ajutorului acordat, care trebuie să cuprindă angajamentul:
„a) De a-și exercita activitatea și, după caz, de a-și stabili un domiciliu profesional, într-o zonă definită. în temeiul art. L. 241-13 din Codul rural şi pescuitul maritim , pe o perioadă de minim trei ani;
„b) Să asigure continuitatea și permanența îngrijirii animalelor de crescătorie definite la articolele R. 242-48 și R. 242-61 din același cod. În cazul în care beneficiarul ajutorului utilizează un serviciu de îngrijire a copiilor, acordul prevăzut la articolul R. 242-61 din prezentul cod prevede participarea directă a beneficiarului la acest serviciu;
„c) Să restituie total sau parțial ajutorul primit în caz de nerespectare a angajamentelor sale sau de imposibilitate de a le respecta. Valoarea ajutorului de rambursat se calculează proporțional cu timpul în care angajamentele nu au fost respectate.
„2° Condițiile în care ajutorul încetează atunci când locul de practică al beneficiarului sau cel al domiciliului său profesional încetează să mai fiearticolul L. 241-13 din codul pescuitului rural si maritim . »

 

Surse și bibliografie:

Delphine Jeanne , 2020, Les conversions d’élevage de ruminants moins dynamiques en 2019, https://www.web-agri.fr/vaches-allaitantes-pmtva/article/171324/les-conversions-bio-d-elevage-de-ruminants-moins-dynamiques-en-2019

Joao Pedro DOMINGUES, Thierry BONAUDO, Benoit GABRIELLE, Christophe PERROT, Yves TRÉGARO, Vol. 32 No 2 (2019): Volume 32 Numéro 2 : De grands défis et des solutions pour l'élevage 159-170 Publicat: 24 juin 2019 https://doi.org/10.20870/productions-animales.2019.32.2.2506

www.interfimo.fr/blog/detail/veterinaires-comment-pallier-les-difficultes-de-recrutement,769

www.idealo.fr/mag/maison-et-familles/accueillir-un-chat-ou-un-chien-check-list-et-budget

www.veterinaire.fr/communications/actualites/parution-des-decrets-permettant-lattribution-daides-financieres-lactivite-veterinaire-en-zone-definies-comme-des-deserts-veterinaires-ou-sous-denses

www.legifrance.gouv.fr/jorf/id/JORFTEXT000043496356

www.veterinaire.fr/system/files/files/2022-06/42604-RA-VETOS-2021-19mai.pdf

Ultima modificareVineri, 20 Ianuarie 2023 18:05
Vă rugăm să comentați articolul utilizând formularul de mai jos. Va mulțumim.
Dr. Iulian Vieru

Medic primar veterinar, Fondator Revista Veterinarul

In activitatea de medic veterinar am avut sansa sa particip în multe formele de exercitare a activitatii de medic veterinar: la circumscriptie de stat, la circumscriptie concesionata, la firma cu specific de activitate medicina veterinara, in institutii de control a activitatii medicale veterinare prin toate serviciile (polita sanitara veterinara, sanatate animala, igiena si siguranta alimentelor). Astfel am avut ocazia sa invat multe din tainele profesiei, sa inteleg in profunzime mecanismele si modul de functionare al medicinii veterinare.

Activitatea extraprofesionala, pasiunea pentru idei si inovatie m-a motivat sa invat, sa experimentez in cele peste 30 de proiecte finantate in diversele domenii in care am activat, ONG, administratie publica, medicina veterinară. Insumarea experientelor a venit o data cu infiintarea Patronatului Medicilor Veterinari Privati din Romania si al Revistei Veterinarul. In cadrul Patronatului am activat ca voluntar si am avut satisfactia la finalul colaborarii sa ma pot mandri ca am fost unul dintre cei care au pus umarul la realizarea primului patronat real din Romania al medicilor veterinari, organizatie membru al Federatiei Veterinarilor Europeni, cu proiecte de dezvoltare castigate pentru membrii sai si cu negocieri (mai aprinse) castigate cu autoritatile veterinare. Revista Veterinarul, este si astazi cel mai frumos si amplu proiect de promovare al medicinii veterinare si a medicilor veterinari romani cu care ma mandresc.

Website www.veterinarul.ro

Articole înrudite

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect. Comentariile se moderează. Nu dăm explicații referitor la ștergerea comentariilor. Vă mulțumim.