Diagnostic radiologic: Hernia diafragmatica peritoneopericardica la caine

Afectiunea poa­­­­te genera semne clinice sau poate fi descoperita accidental in cadrul unor investigatii (ecografie, radiografie pentru alte patologii toraco-abdominale). Organul cel mai frecvent herniat este ficatul urmat de: stomac, epiplon. Intestinul subtire este cel mai putin implicat.

Semnele radiografice sunt:

• Amprenta cardiaca larga si rotunjita
• Silueta confluenta intre diafragm si cord
• Rest de tesut mezotelial dorsal peritoneopericardic intre cord si diafragm vizibil in incidenta laterala
• Prezenta organelor abdominale in sacul pericardic: gaz, material ingerat ori structuri radioopace
• Proiectie convexa a siluetei cardiace caudale
• Marginea ventrala a suprafetei diafragmatice toracice si silueta cardiaca caudala ventrala sunt imperceptibile.

Fig. 1-4: Caniche 4 luni, mascul. Hernie diafragmatica peritoneopericardica. Arie cardiaca mult marita cu tangent pe curbura diafragmatica, prezenta de anse intestinale in pericard. Administrarea de bariu evidentiaza prezenta tractului intestinal subtire aproape in totalitate herniat in pericard. Stomacul si ficatul ramase in cavitatea abdominala.

Diagnosticul poate fi pus prin ecografie, angiografie non-selectiva, peritoneografie si mult mai ușor prin administrare per os de sulfat de bariu. Sunt prezentate doua cazuri cu hernie peritoneopericardica. Doi caini frati de cuib cu varsta de 4 luni, masculi, rasa Caniche. Unul dintre ei prezenta semne respiratorii (tuse uscata, dispnee moderata in special la efort). Celalalt nu avea semne clinice. Cand primul caine a fost investigat radiologic pe gol (fara bariu), s-au observant anse intestinale subtiri in sacul pericardic.

Fig. 5-8: Caniche 4 luni, mascul – Hernie diafragmatica peritoneopericardica. Silueta cardiaca largita si evidentierea unui lob hepatic herniat in sacul pericardic. Dupa administraarea substantei de contrast stomacul si tractul intestinal subtire sunt in cavitatea abdominala neherniate in pericard.

Stomacul si ficatul erau in spatele diafragmului in cavitatea abdominala ceea ce a condus la suspiciunea de hernie peritoneopericardica. Administrarea bariului a scos in evidenta hernierea tractului intestinal subtire in sacul pericardic, stomacul fiind ramas in spatele diafragmului astfel confirmandu-se diagnosticul prezumtiv. Al 2-lea caine s-a investigat dupa certificarea diagnosticului fratelui. S-a investigat atat pe gol cat si cu contrast (sulfat de bariu) rezultand hernierea doar a unui lob hepatic in sacul pericardic, stomacul si tractul intestinal subtire fiind in spatele diafragmului.

Fig. 9 - 10: Radiografii postoperator ale primului câine. Decubit lateral dreapta si ventrodorsal Aspect radiologic dupa repunerea tractului intestinal subtire in cavitatea abdominala si reconstructia sacului pericardic si diafragmului.

Amandoi cainii au fost tratati chirurgical la clinica veterinara ce a trimis pentru investigatia radiologica confirmandu-se diagnosticul de hernie diafragmatica peritoneopericardica.

1. Concluzie

Tehnicile radiologice „pe gol” cu contrast sunt metode foarte bune pentru diagnosticul acestei patologii congenitale. Varsta tanara, aceeasi origine familiala a acestor doua cazuri reprezinta un support subiectiv a caracterului ereditar al herniei diafragmatice peritoneopericardice la caine.

Bibliografie

1. Evans S.R., Biery D.N.: Congenital peritoneopericardial diaphragmatic hernia in the dog and cat: a literature review and 17 additional case histories. Vet. Radiol., 21, 108, 1980
2. Thorndyke, Julie M. Congenital peritoneopericardial diaphragmatic hernia in a dog and 14 additional case histories in the dog and cat. Seminar SF610.1 1991 no.9174, 199, http://hdl.handle.net/1813/13615.
3. Bjock GR, Tigerschiold A. Peritoneopericardial hernia in a dog. J Am Vet Med Assoc 158:585,1970
4. Feldman DB, Bree MM, Cohen BJ. Congenital diaphragmatic hernia in neonatal dogs. J Am Vet Med Assoc 153:942, 1968.
5. E. Thrall – textbook of Veterinary Diagnostic Radiology, Fourth Edition