DIAGNOSTICUL ANEMIEI  la animalele de companie

1. Cuvinte cheie

anemie, serie eritrocitara, hematocrit(HT), concentratia in hemoglobina (HGB), numarul de celule rosii (RBC), hemoleucograma (HLG), concentratia hemoglobinei eritrocitare medii (CHEM), volum eritrocitar mediu (VEM)

Clasificarea anemiei ia in calcul productia bazala de eritrocite de la nivelul maduvei osoase in raport cu rata de distrugere a acestora (hemoliza) sau cu pierderea lor prin hemoragii. Productia de eritrocite poate fi scazuta, normala sau crescuta, iar rata de productie a acestora la nivelul maduvei osoase poate fi „eficienta” sau „ineficienta”.

Inlaturarea celulelor rosii sanguine de catre sistemul macrofagocitar poate avea o rata normala sau accelerata in anemii. Tratamentul anemiei tinteste adesea reducerea ratei de fagocitare a celulelor rosii. Cele trei cauze principale ale anemiei sunt (1) scaderea productiei eficiente a hematiilor de catre maduva hematogena, (2) pierderi ale hematiilor suferite de organism (ex.: hemoragii externe) si (3) rata mare de distrugere a hematiilor in interiorul organismului (ex.: hemoliza). 

Anemia fiziologica poate aparea, de exemplu, in cazul methemoglobinemiei, caz in care cantitatea totala a hemoglobinei din corp este normala, dar capacitatea acesteia de a transporta oxigenul este redusa. Anemia este adesea rezultatul unor efecte combinate, precum productia scazuta de hematii, scurtarea duratei de viata a acestor celule si hemoragiile.

Cauzele anemiei sunt redate in Caseta 1. O metoda de abordare a anemiei este evidentiata in Caseta 2.

Prezenta si severitatea anemiei se apreciaza de obicei prin determinarea hematocritului. Concentratia de hemoglobina (Hgb) si numarul de hematii (RBC) reprezinta indicatori echivalenti ai prezentei si severitatii anemiei, insa pentru simplificarea interpretarii, numai Ht se va folosi ulterior in discutie. Exceptiile de la regula care implica scaderea concomitenta a Ht, Hgb si RBC in anemie apar in situatiile in care in sange exista numeroase hematii de dimensiuni foarte mici (microcitare si hipocrome) sau foarte mari (macrocitare hipocrome). Starea de hidratare si volumul sanguin afecteaza modul de evaluare a severitatii anemiei. Deshidratarea clinica (ex.: hemoconcentratie) reduce volumul plasmatic, care cauzeaza o crestere relativa a Ht (policitemie relativa).

Gradul de deshidratare poate masca o potentiala anemie usoara sau moderata, cel mai adesea la inceputul instalarii acesteia. Starea de hidratare a unui animal trebuie normalizata inainte ca Ht sa reflecte cu exactitate gradul anemiei.  Dupa hemoragii, de exemplu, pana la normalizarea volemiei pot trece 1 - 2 zile, in functie de aportul de apa si de alte fluide, iar severitatea anemiei poate fi apoi reflectata de valoarea Ht. Starea de hidratare este de obicei apreciata luand in considerare concentratia plasmatica a proteinelor (PP) raportata la valoarea Ht. Modificarile induse de boala in ceea ce priveste PP sau Ht (ex.: anemie sau hipoproteinemie) interfereaza cu utilizarea acestor parametri pentru aprecierea starii de hidratare. Hipoproteinemia severa poate fi datorata pierderii de proteine prin hemoragii, boli intestinale, boli glomerulare sau a altor afectiuni de acest tip.

PP nu reprezinta un parametru sensibil pentru determinarea gradului de deshidratare dar se calculeaza cu usurinta si se afla la indemana. In plus, splina poate afecta Ht (dar si Hgb si RBC) deoarece aceasta cuprinde 20-30 % din masa totala a hematiilor, iar contractiile splenice cauzeaza modificari rapide in distributia hematiilor prin eliberarea unei cantitati concentrate de hematii inmagazinate la acest nivel, mai mult la caine decat la pisica.   Efectul splenic este imediat si observat in general la animalele sanatoase. Intr-o mai mica masura, splina se poate relaxa si inmagazina hematii, eliminandu-le din circulatie (ex.: sub anestezie).

Severitatea anemiei trebuie luata in considerare in timpul interpretarii unei hemoleucograme (HLG) complete. Anemia usoara este adesea secundara unor alte afectiuni (ex.: anemia cauzata de boli inflamatorii, neoplasme si tulburari renale, hepatice, nutritionale sau endocrine), iar aceste tipuri de anemie se rezolva de obicei de la sine dupa corectarea afectiunii primare. 

Variatiile in ceea ce priveste rasa si varsta, precum si cele statistice, trebuie luate, de asemenea, in considerare atunci cand se observa variatii aflate usor in afara limitelor normale ale parametrilor masurati. Ogarii, de exemplu, prezinta in mod normal un Ht mai mare (intre 45% si 65%) decat majoritatea raselor de caini, deci un ogar anemic poate avea un Ht aflat in limitele normale de referinta pentru un caine adult obisnuit. 

Puii de caine cu varste intre 2 si 8 saptamani pot avea in mod normal o valoare medie a Ht de aproximativ 28%, putand parea anemic in raport cu limitele normale de referinta pentru un caine adult.

Anemia moderata sau severa necesita o strategie mai activa si mai tintita de diagnostic si tratament. 

Urmatoarele intervale ale Ht clasifica in mod arbitrar severitatea anemiei la caini: usoara (30-37%), moderata (20-29%), severa (13-19%) si foarte severa (mai mic de 13%). 

La pisici, clasificarea arbitrara a anemiei este urmatoarea: usoara (20-26%), moderata (14-19%), severa (10-13%) si foarte severa (mai mic de 10%). Agravarea severa si rapida a anemiei trebuie sa declanşeze o interventie rapida. Animalele cu anemie cronica, severa, dar stabila (ex.: Ht de 5-8%) pot supravietui timp de mai multe saptamani sau luni, manifestand simptome foarte usoare datorita mecanismelor fiziologice de adaptare la hipoxie.

Dupa depistarea prezentei anemiei si dupa stabilirea severitatii acesteia, trebuie evaluata productia seriei eritroide de la nivelul maduvei hematogene pentru a se stabili daca maduva osoasa contribuie la instalarea anemiei sau daca aceasta raspunde in mod adecvat la scaderea masei eritrocitare. 

O intrebare esentiala atunci cand vine vorba de anemie este urmatoarea: „Maduva osoasa raspunde in mod corespunzator la anemie sau chiar aceasta reprezinta motivul anemiei?”

Eficienta eritropoiezei de la nivelul maduvei hematogene este apreciata in functie de gradul de eliberare de catre aceasta a reticulocitelor (Tabelele 1 si 2). Functia hematogena a maduvei osoase trebuie sa raspunda in mod adecvat in urma pierderilor de sange sau a anemiei hemolitice, iar productia de reticulocite trebuie sa creasca direct proportional cu severitatea anemiei. 

Anemia insotita de o eritropoieza crescuta in mod adecvat este clasificata sub numele de anemie regenerativa (vezi Caseta 2). 

Anemia neregenerativa este indicata de descoperirea unei productii reticulocitare mult mai mici decat cea asteptata in raport cu momentul instalarii anemiei si cu severitatea acesteia. 

O anemie moderata sau grava trebuie sa determine un raspuns reticulocitar maxim dupa 3-7 zile de la instalarea anemiei.