Diagnosticul prin metode serologice in efectivele de porcine

Au fost situatii in care companii producatoare de kituri de diagnostic folosite in examene serologice au retras de pe piata un anumit lot de astfel de kituri de diagnostic deoarece au fost probleme cu calitatea acestora. in cazul aparitiei rezultatelor fals pozitive sau fals negative, pentru a inlatura ulterioarele situatii de urgenta, trebuie sa avem bine documentate actiunile ce urmeaza: in functie de rezultatele obtinute la testarea pentru diferiti agenti patogeni, blocarea miscarilor de animale sau de material seminal pana la clarificarea situatiei prin retestari sau efectuarea de alte teste de laborator care sa confirme sau sa infirme diagnosticul de boala.

La fel, trebuie sa avem bine stabilit si documentat in scris fluxul de informatii in cazul aparitiei rezultatelor fals pozitive: cine informeaza partea de productie, eventual intrunirea unei echipe de specialisti. Doar anumiti specialisti cu experienta in diagnosticul de laborator pot avea putere de decizie cu privire la cine primeste informatiile, cine stabileste la ce laboratoare se vor efectua retestarile, prin ce metode de laborator, cu ce kituri de diagnostic, numarul de probe care este necesar pentru efectuarea retestarilor si eventual echipa care ridica restrictille impuse.

Aparitia de rezultate fals pozitive sau fals negative este dependenta de mai multi factori care tin de animal: momentul infectiei, imunitatea individului, durata expunerii la agentul patogen, daca in momentul recoltariii probelor animalul are simptome clinice sau subclinice, prezenta altor infectii supraadaugate, parazitismul, daca boala este localizata sau sistemica, varsta, categoria de productie, vaccinarile efectuate, tratamente efectuate. O alta sursa de aparitie de rezultate fals pozitive sau fals negative este legata de laborator: vechimea probelor, modul de pastrare si/sau conservare a probelor, temperatura de lucru din laborator, vechimea kitului de diagnostic, valabilitatea kitului, contaminarea probelor in cadrul laboratorului, introducerea gresita a informatiilor referitoare la animale, nerespectarea intructiunilor privind timpii de lucru.

De asemenea, pot exista diferente intre operatori - felul in care efectueaza testele, etc. in functie de obiectivul urmarit putem opta pentru diferite tipuri de teste serologice. in alegerea unui test serologic trebuie sa tinem cont de: cat de laborioasa este tehnica de lucru, costul unui test, rapiditatea, repetabilitatea si nu in ultimul rand, acuratetea. Diagnosticul serologic se bazeaza pe detectia de antigeni si/sau de anticorpi . Testele serologice care detecteaza antigeni sunt cele care utilizeaza anticorpii ca reagent pentru detectia de antigeni din fluide si/sau tesuturi, antigeni de natura externa: virusi, bacterii, protozoare.

Testele serologice care detecteaza anticorpi sunt acele teste care folosesc antigeni ca si reagent pentru detectia de anticorpi din serul sangvin. Exemple de teste: aglutinarea, reactia de fixare a complementului, inhibarea hemaglutinarii, ELISA, imunoflorescenta, etc.

Testele de tip ELISA - sunt teste foarte sensible, relativ ieftine, usor de automatizat - prin acesti factori, frecventa cu care sunt folosite a crescut in ultimul timp foarte mult. Exista mai multe tipuri de ELISA: ELISA indirecta, ELISA directa, ELISA de competitie, ELISA sandwich. Cea mai des folosita tehnica in cadrul diagnosticului din populatiile de porcine este ELISA indirecta. in graficul de mai jos sunt redate frecventa distributiei rezultatelor de la animale infectate si neinfectate in cazul tehnicii ELISA , unde un rezultat pozitiv este reprezentat de valorile peste pragul de cut-off. Cele mai importante criterii de alegere a testelor serologice folosite in cadrul diagnosticului serologic sunt gradul de sensibilitate si specificitate. Gradul de sensibilitate este probabilitatea ca testul folosit sa identifice corect animalele infectate (raportul dintre adevarat pozitive /adevarat pozitive + fals negative).

De exemplu: un test cu sensibilitate de 90% - va identifica corect 90% din animalele infectate si o sa identifice 10 % ca fiind neinfectate din animale, aceste animale fiind considerate fals negative. Gradul de specificitate: reprezinta probabilitatea unui test de a identifica corect animalele neinfectate - adevarat negative (raportul dintre: adevarat negative/ false pozitive + adevarat negative). De exemplu, un test cu o specificitate de 90% - o sa identifice corect 90% din animalele neinfectate si o sa identifice 10% ca si false infectate - fals pozitive.

Concluzii :

• Testele serologice bazate pe interactiunea dintre antigen si anticorp sunt unelte puternice de diagnostic.
  
• Validarea rezultatelor obtinute este critica pentru interpretarea corecta a rezultalor.
  
• Niciun test nu are un nivel"perfect" de specificitate si sensibilitate.
  
• Pentru obtinerea de informatii despre gradul de specificitate si sensibilitate trebuie contactate laboratoarele care folosec in mod curent acest tip de teste. Daca aceste informatii nu sunt disponibile, colectati cat mai multe informatii de la colegii care au avut sau au experienta cu acest tip de teste.
  
• Pentru interpretarea cat mai corecta a unor rezultate este recomandat sa folosim si alte tipuri de teste. Spre exemplu, probele la care am obtinut rezultate suspicioase prin ELISA indirecta este recomandabil sa le testam si prin ELISA de blocare.
  
• De cele mai multe ori un nivel scazut de sensibilitate al unui test este datorat numarului insuficient de probe, selectiei necorespun zatoare a animalelor de la care au fost recoltate probe, probele nu au fost pastrate sau identificate corect etc.