Dihorul - un pacient exotic

Editor: Dr Stefan Bogdan
Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica

Nu in fiecare zi ne intra in cabinet un client care are ca animal de companie un dihor. Insa, atunci cand aceasta se intampla,este impetuos necesar ca medic veterinar sa cunosti cateva date despre acest minunat animalut pentru a-l putea trata in cunostinta de cauza.

Multi medici veterinari care au avut de-a face cu astfel de pacienti i-au tratat la fel ca pe un caine sau o pisica, de aici venind si suspiciunea proprietarilor de dihori atunci cand ajung la prima vizita la tine la cabinet. Voi incepe o serie de articole referitoare la aceasta specie pentru a usura munca clinicianului roman.

Dihorul face parte din ordinul carnivorelor, familia mustelidae, speciile: Mustela putorius furo sau Mustela furo. Dihorul este un animal domestic care provine din dihorul european (domesticit initial pentru controlul daunatorilor si pentru vanatoare). A fost folosit pentru vanatul rozatoarelor si al iepurilor si a fost crescut pentru blana. Dihorul este un animal de companie blajin, jucaus, ne-agresiv si neteritorial si care necesita o doza justa de atentie.

Dihorii sunt foarte activi si sunt animale curioase carora le place compania oamenilor si a altor animale. isi mentin spiritul jucaus toata viata. Dihorii nu sunt in mod exclusiv nici diurni, nici nocturni: sunt de obicei mai activi dimineata devreme si seara, dar orarul lor natural poate fi schimbat astfel incat sa coincida cu al stapanilor.

Ca si protocoale de vaccinare, exista pe piata din Romania vaccinuri produse de Intervet sau Bioveta, vaccinarea antirabica fiind recomandabila a fi facuta peste 16 saptamani, cu repetarea vaccinarii in fiecare an. Calea de administrare este cea subcutanata.

Prima vizita sau examinarea anuala

Pentru examinarea fizica trebuie avuta in vedere greutatea, examinarea dintilor si examinarea otoscopica. De asemenea, la prima vizita si in primul an de viata este recomandat sa se ia o proba de fecale. Aceasta procedura se poate repeta apoi doar daca situatia sau istoricul medical o cere. Daca sunt observate anormalitati trebuie facuta o hemograma com pleta si un sumar de urina. Nu trebuie omise nici vaccinarile, cea contra maladiei Carre si apoi cea antirabica si desigur rapelurile acestora. Optional, la cererea proprietarului se poate si microcipa animalul.

Examinarea dihorilor de peste 3 ani

Odata cu inaintarea in varsta examinarea fizica trebuie facuta cu mai multa minutiozitate: trebuie ascultate inima si plamanii, trebuie luata temperatura si trebuie observata cu atentia starea generala a dihorului. Trebuie facute o hemograma generala, un sumar de urina. Majoritatea dihorilor sunt agitati atunci cand sunt examinati, astfel ca este posibil sa fiti nevoiti sa efectuati o anestezie, cea mai buna alegere fiind cea cu Izofluran. Trebuie efectuata de asemenea o palpare abdominala pentru „ghemotoace“ sau organe marite. Daca sunt prezente anomalii, trebuie efectuata o ecografie.

Examinarea si curatarea urechilor precum si examinarea dintilor, curatarea tartrului, radiografii la piept si abodomen sunt examene recomandate a fi facute la dihorii adulti de peste trei ani. Optional, poate fi efectuata de cultura de scaun sau poate fi facut un test al concentratiei fecale.

In numarul urmator vom aborda cateva din urgentele comune si semnele clinice specifice acestei rase.

BIBLIOGRAFIE 1. Ferrets, Rabbits and Rodents - Clinical Medicine and Surgery - Katherine E. Quesenberry, James W. Carpenter, Saunders 2. Veterinary Hematology and clinical chemistry - Mary Anna Thrall, Dale C. Baker, Terry W Campbell, Dennis DeNicola, Martin J. Ferrman, E. Duanne Lassen, Alan rebar, Glade Weiser, Lippincott Williams & Wilkins 3. Clinical Cases in Avian and Exotic Animal Hematology and Citology - Terry W. Campbell, Krystan R. Grant, Wiley- Blackwell