Epulisul

Exista trei tipuri:

1. Epulisul fibromatos apare pe o tulpina de tesut, asemanatoare cu o ciuperca. De obicei, este de culoare roz si are o suprafata neteda neulcerata. Poate sa apara ca o hiperplazie gingivala, in apropierea dintilor incisivi, canini sau premolari.
2. Epulisul osificant este asemanator celui fibromatos, in ceea ce priveste suprafata neteda, roz, dar structural prezinta si o matrice osoasa; este alcatuit din celule osoase tinere, denumite osteoblaste.
3. Ameloblastomul acanthomatos (denumit anterior epulis acantomatos) este clasificat ca fiind o tumora benigna, dar tinde sa invadeze osul adiacent si este local agresiv. Poate fi precanceros. Cu toate acestea, nu metastazeaza. Spre deosebire de celelalte doua tipuri de epulis, acesta are o suprafata neregulata, conopidiforma, ulcerata.

Apare cel mai adesea in zona dintilor incisivi si dinti al maxilei si mandibulei, mai putin frecvent in apropierea celui de-al patrulea premolar superior si al primului molar inferior (carnasiere).

Factorii care genereaza epulisul se impart in factori predispozanti, locali si generali.

Factorii predispozanti ai acestei afectiuni stomatologice sunt varsta si aparteneta la una dintre rasele brahicefalice. Incidenta epulisului este mai crescuta la cainii de varsta medie si la cei mai in varsta. Varsta medie a unui caine afectat este de sapte ani.

Factorii locali ce pot favoriza aparitia epulisului sunt tartrul dentar, fracturile dentare netratate, resturile radiculare.

Factorii generali se refera la tulburari de metabolism si dezechilibre hormonale marcante.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, corelate cu anameza si examenul radiologic. Diagnosticul de certitudine se stabileste doar prin examen histopatologic al formatiunilor.

Cele mai frecvente semne clinice asociate epulisului la caine sunt: deformare faciala, disconfort, dificultate in prehensiune si masticatie, apatie, pierdere in greutate, halena, hipersalivatie, gingivoragie, hipo- sau oligodontie dobandita, limfadenopatie locala.

Efectuarea radiografiilor craniene este necesara unui diagnostic cat mai complet pentru a putea preciza gradul de implicare al tesuturilor adiacente.

Examinarea histopatologica este esentiala pentru stabilirea planului terapeutic, in functie de tipul de epulis.

Astfel, epulisul fibromatos se trateaza prin indepartarea masei, extractia dintelui implicat si detartraj.

Tratamentul epulisulului osificant este acelasi, dar rezectia tumorii poate fi mai dificila decat cea a epulisul fibromatos. Excizia chirurgicala completa, cu margini corespunzatoare, este aproape intotdeauna curativa, rezultand o eficacitate de aproape 95%. Totusi, tumorile pot sa reapara daca nu sunt complet excizate.

Ameloblastomul acantomatos se trateaza prin indepartarea chirurgicala, inclusiv indepartarea zonei afectate a maxilarului superior sau inferior (maxilectomie sau mandibulectomie).

In unele cazuri de epulis inoperabile o alternativa adjuvanta este radioterapia..

Excizia si locul de extractie se sutureaza cu fir monofilament resorbabil (PDS, Monocryl) 3/0, 4/0 la un caine de talie mare sau 5/0 la cainii de talie mica.

Postoperator pacientul poate avea hipersalivatie si sangerare in primele 24-48 de ore. Locul inciziei se vindeca de obicei in decurs de 10-14 zile. Administrarea de hrana umeda in perioada de recuperare este obligatorie.

1. Caz clinic

Boxer, M, 11 ani

Semne clinice: halena, hipersalivatie, dificultate la prehensiune, evitarea masticatiei

La examinarea fara sedare a cavitatii bucale s-au constatat deformarea mandibulei si numeroase formatiuni gingivale.

Diagnosticul diferential se face cu hiperplazia gingivala.

Se recomanda efectuarea radiografiei intraorale si recoltarea unei probe pentru examenul histopatologic.

Sub sedare se pune diagnosticul de suspiciune de epulis fibromatos.

Fig.1

Fig. 2

Fig. 3

Fig. 4

Fig 5

Radiologic se constata implicarea incisivilor mandibulari.

Fig.rx

Examenul histopatologic confirma diagnosticul de epulis fibromatos periferic.

2. Tratament:

Indepartarea formatiunilor cu electrocauterul fig. 6, detartrajul, extractii dentare multiple.

Fig. 6

Fig 7

Fig.8

Fig. 9

Fig.10

Postoperator se recomanda amoxicilina cu acid clavulanic 12,5 mg/kg/12 ore 5 zile si meloxicam 0.1 mg/kg/zi, 4 zile. Timp de 14 zile se administreaza hrana umeda.

Zilnic in apa de baut se administreaza apa de gura de uz veterinar si local, la baza dintilor se aplica geluri antiseptice pentru indepartarea placii bacteriene.

Timp de 14 zile se administreaza hrana umeda.

Recontrol la 4 zile, 10 zile, o luna,3 luni sau la nevoie.

Prognosticul este unul rezervat spre favorabil, avand in vedere caracterul recidivant al afectiunii.

3. Co-autor: 

Dr. Raluca Mihaela Zvorasteanu DVM MSc PhD –Cabinet  Qincyvet –Bucuresti.