Colorarea in galben de diverse intensitati a pielii si mucoaselor prin pigmentii biliari (bilirubina) da icterul sau galbinarea. Aceasta impregnare a tesuturilor corespunde unui variat numar de tulburari.

Cand corespunde unui icter adevarat se datoreaza impregnarii tesuturilor cu un pigment hematie bilirubina. In alte cazuri, culoarea poate fi urmarea unei carotinemii crescute, asa cum se intampla de cele mai multe ori in timpul verii in urma cresterii exagerate a carotenilor in plante si implicit in tesuturi. Culoarea galbena este insa si consecinta impregnatiei tesuturilor cu substante medicamentoase care imprumuta organismului culoarea lor caracteristica (tripaflavin, acid picric, atebrin): xantodermie.

Mecanismul aparitiei este extrem de diferit, icterul putand sa corespunda unuia sau mai multor factori patogenici. Ca intensitate, icterul este toarte variabil, de la aspectele abia perceptibile clinic si pe cale de laborator (starea de subicter) pana la icterul intens, franc. Colorarea icterica se datoreste bilirubinei provenita din desfacerea hemoglobinei eliberata prin eritroliza, care este luata de sistemul reticuloendotelial (S.R.E.) si desfacuta in hem, in globina si apoi in bilirubina. Partea de bilirubina legata de proteine, bilirubina libera sau indirecta, circula in organism, revine la ficat, insa nu este eliminata la nivelul rinichiului.

Denumirile pe care le poarta aceste enteropatii circulatorii exprimate prin colici foarte grave la cal, arata si preocuparea continua a autorilor de a ajunge la o concluzie etiopatogenica precisa. Faptul ca mai sunt numite si congestia intestinala, colici tromboembolice, embolia marii mezenterice, apo-/ilcxia intestinala, enterita supraacuta, hemoragia intestinala, angina abdominala, crizele vasculare abdominale, infarctul intestinal, demonstreaza valabilitatea mare a conceptiei asupra acestor enteropatii.