Hemotransfuzia la caine si pisica

Hemotransfuzia este de indicata intr-o serie de situatii critice: remedierea hipovolemiei consecutiv hemoragiei, restabilirea functiei de transport a oxigenului, suplinirea factorilor de coagulare si mai rar corectarea trombocitopeniei, trombocitopatiei sau hipoproteinemiei severe. 

Datorita riscurilor, hemotransfuzia se efectueaza dupa ce au fost epuizate alte tratamente alternative, dupa ce se evalueaza prognosticul si sansele reale. Decizia transfuziei se face pe baza anamnezei, identificarii cauzei, evaluarii clinice si examenelor de laborator de rutina.
Nu exista un prag universal valabil pentru toti pacientii dar, in principiu, la un HCT<25% se recomanda hemotransfuzia. Totusi, un pacient ce sufera de anemie cronica nu are neaparat nevoie de transfuzie, chiar daca are o valoare a HCT mult mai mica. Un HCT apx 10% poate asigura transferul de oxigen necesar unui organism in repaos, normovolemic si fara alte conditii patologice (cazuri rar intalnite). In alte cazuri precum hemoragia acuta, valoarea HCT-ului nu scade decat dupa cateva ore de la incident, dupa ce volumul intravascular este completat cu fluide interstitiale sau lichide perfuzate, punand astfel in evidenta scaderea volumului eritrocitar. In aceste situatii, decizia trebuie luata evaluand si alti parametrii precum semnele clinice, culoarea mucoaselor, timpul de reumplere capilara, ritmul cardiac, tensiunea arteriala, PO2, nivelul de ioni lactat din sange (daca aparatura este disponibila).

2. De la cine?

Donator caine

• • greutate minim 25 kg; intre 1 si 8 ani;
  • de preferinta mascul sau femela castrata, fara fatari;
  • fara transfuzii precedente;
  • vaccinat si deparazitat regulat;
  • se testeaza pentru brucela, dirofilaria, hemoleucograma, coagulabilitate;
    • se pot recolta maxim 22 ml/kg

In momentul de fata nu s-a ajuns la o parere unanim acceptata in ceea ce priveste numarul grupelor sangvine la caine. Pe suprafata eritrocitelor au fost identificate 8 antigene specifice ce pot coexista la acelasi individ
Cainii nu au anticorpi contra antigenelor de grupa sangvina decat dupa transfuzii sau sarcina, ceea ce determina un risc minim la o prima transfuzie. Anticorpii impotriva antigenelor straine de pe eritrocitele sangelui tranfuzat apar abia in 5-7 zile posttransfuzie, dupa care o noua transfuzie incompatibila va determina semne clinice.
Cand se are in vedere o transfuzie, grupele DEA 1.1, 1.2 si 7 sunt cele mai importante avand mare putere antigenica.
La o transfuzie sangvina cu sange de tipul DEA1.1 la un caine sensibilizat inainte, apar reactii advese dramatice in primele 12 h posttransfuzie precum hemoliza intravasculara severa, hemoaglutinare.
Si in cazul unei transfuzii cu sange de tip DEA1.2 semnele clinice nu vor intarzia sa apara, dar vor fi de o intensitate mai redusa. Probabilitatea de a dona sange DEA 1.1 sau 1.2 pozitiv unui caine DEA 1.1 sau 1.2 negativ, este de 25%.
DEA 7 nu este atat de antigenic, determinand la o a doua transfuzie la cainii DEA 7 negativ reactii moderate precum si o viata mult mai scurta a eritrocitelor transfuzate (3-5 zile).
Celelalte grupe sangvine ( DEA3, DEA4, DEA5, DEA6, DEA8 ) nu determina reactii clinice semnificative in caz de transfuzii incompatibile.
Cainii cu grupa de sange DEA 1.1, 1.2 si 7 negativ sunt considerati donatori universali.

Donator pisica

• greutate minim 5 kg; intre 1 si 8 ani;
• de preferinta mascul sau femela castrata, fara fatari;
• fara transfuzii precedente;
• vaccinata si deparazitata regulat, de preferinta o pisica indoor;
• se testeaza pentru FeLV, FIV, hemobartonela, hemoleucograma, coagulabilitate;
• se pot recolta maxim 15 ml/kg
• La pisica sunt descrise 3 grupe sangvine:Spre deosebire de caini, pisicile au anticorpi naturali impotriva antigenelor din alta grupa. Ceea ce poate determina reactii adverse inca de la prima transfuzie.

Peste 70% din pisicile cu grupa B au anticorpi naturali antiA astfel incat dupa prima transfuzie cu sange grupa A apar reactii anafilactice rapide si dramatice ce variaza de la: hipotensiune, bradicardie, apnee, mictionari si defecari necontrolate, voma, depresie neurologica severa la hemoliza si hemoaglutinare. Daca o femela grupa B va fata pui grupa A sau AB, va apare isoeritroliza neonatala.
35% din pisicile cu grupa A au anticorpi antiB, dar in cantitate prea mica pentru a determina reactii severe; in schimb vor dezvolta un titru moderat ce va fi resimtit la o noua transfuzie.
Grupa AB nu are anticorpi naturali impotriva altor grupe.

Cum se stabileste compatibilitatea?
Compatibilitatea poate fi determinata prin mai multe metode:
Trimiterea probelor (recoltate pe EDTA) catre un laborator specializat
Teste rapide disponibile comercial (au la baza reactia de aglutinare ce apare atunci cand eritrocite ce au pe suprafata lor antigene dintr-un anumit tip sunt puse in contact cu un antiser liofilizat specific uneia dinte antigene. Aglutinarea se citeste cu ochiul liber). Se testeaza fiecare participant in parte, nu si compatibilitatea propriu-zisa intre participanti. Prin aceasta metoda se elimina riscurile majore ale unei transfuzii.
Testare in laboratorul propriu (major crossmatch si minor crossmatch). Aceasta metoda este laborioasa, necesita experienta dar testeaza compatibilitatea serologica intre participanti. Nu inlocuieste determinarea grupei.

3. Etape:

• Aceasta procedura trebuie executata atunci cand este vorba de feline, de pacienti care au mai suferit transfuzii sau vor necesita mai multe transfuzii.
• Major crossmatch se executa pentru a detecta daca exista anticorpi in serul acceptorului care sa produca aglutinarea/ liza eritrocitelor donorului.
• Minor crossmatch se executa pentru a detecta anticorpii din plasma donatorului impotriva eritrocitelor acceptorului.
• Se recolteaza cate 2 ml pe EDTA de la donor si acceptor;
• Se centrifugheaza ambele probe 1 minut la 3000 rpm;
• Se separa plasma de eritrocite. Se obtin 4 eprubete;
• Peste eritrocite se adauga SF, se centrifugheaza, se arunca supernatantul. Se repeta de 3 ori.
• Se prepara suspensie de eritrocite 2%: 0,02 ml eritrocite spalate + 0,98 ml SF

Major crossmatch:

• 2 picuri suspensie de eritrocite donor + 2 picuri plasma acceptor

Minor crossmatch:
2 picuri suspensie de eritrocite acceptor + 2 picuri plasma donor

• Control: 2 picuri suspensie de eritrocite donor + 2 picuri plasma donor
• Se incubeaza cele 3 eprubete de testare la 25oC, 30 min
• Se centrifugheaza 1 min la 3000 rpm
• Aglutinarea se considera rezultat pozitiv.

4. Cum se procedeaza?
Pentru caine se pot folosi sisteme de colectare umane (sistem inchis) cu diferiti aditivi anticoagulanti:

• heparina (sangele poate fi pastrat 24h la 1-6 ̊̊C, nu se preteaza pt transfuzia de plachete in pb de coagulabilitate) sau
• citrat de sodiu (sangele poate fi pastrat 21 zile la 1-6 ̊̊C, dar pot apare intoxicatii) sunt cele mai folosite;

Pentru pisica se folosesc sisteme deschise (seringa 50ml) tratate cu anticoagulant.
Sangele se aduce la temperatura camerei;
Se administreaza cca 22 ml/kg/zi. In situatii de hipovolemie se poate merge pana la 20ml/kg/h);
Sangele nu trebuie tinut mai mult de 6 ore la temperatura camerei in timpul administrarii. Dupa aceasta perioada se considera contaminat;
Nu se administreaza impreuna cu Ringer Lactat (Ca chelatizeaza citratul), se prefera NaCl;

Prognostic: daca acceptorul are Hct 40%, atunci fiecare 2,2ml/kg sange transfuzat, ii va ridica Hct cu 1%

5. Ce efecte adverse pot aparea?

Imunologice:
Immediate (la cateva minute de la inceperea transfuziei): febra, urticarie, tremur, vome (mai ales la pisici);
Tarzii (mai frecvente): hemoliza (scaderea Hct, hemoglobinemie, hemoglobinurie, hiperbilirubinemie);

Non-imunologice:
Febra datorata transfuzarii unui sange impropriu stocat; intoxicatia cu citrat (cand rata de transfuzie e prea mare sau cand ficatul nu reuseste sa metabolizeze) determina hipocalcemie (prin chelatizare) si, consecutiv, aritmii cardiace, mioclonii; boli transmisibile.

Referinte: 
www.ivis.org
R.W.Nelson –Small Animal Internal Medicine
www.vetinfo.com
The Merck Veterinary Manual