Hipotiroidismul canin, endocrinopatie rar diagnosticata in cabinete veterinare -studiu de caz

1. Etiologie:

din punct de vedere etiologic se pot diferentia trei forme diferite ale hipotiroidismului. Hipotiroidismul primar, care se caracterizeaza prin niveluri scazute de T4 din  sange cu valori usor marite de TSH. Raportul intre stroma foliculara tiroidiana afectata este direct proportional cu nivelul scazut de T4, dar valoarea T3 ramane constanta datorita mecanismelor de reglare tisulara. Este forma cea mai frecventa intalnita la caini. Hipotiroidismul secundar se caracterizeaza prin disfunctie primara a hipofizei, din cauza prezenţei unei formatiuni tumorale. In acest caz se diminueaza secretia primara de TSH, iar consecutiv nivelurile de T4, T3 si TSH din sange vor fi scazute. Hipotiroidismul aparut din cauza insuficientei de TRH a fost diagnosticata in medicina umana, fiind a treia forma de hipotiroidism. 

Studiile arata ca hipotiroidismul afecteaza cainii de varste diferite, dar majoritatea cazurilor sunt diagnosticate la animale adulte. Varsta medie a cainilor bolnavi este cuprinsa intre 4-6 ani, rar 2-3 ani sau 7-9 ani. Exceptiile fiind animalele tinere, la care putem vorbi despre hipotiroidism congenital, boala foarte rar diagnosticata, mortalitatea neonatala fiind foarte ridicata la puii care sufera de aceasta endocrinopatie.

Hipotiroidismul juvenil – boala poate sa fie innascuta sau secundara. Cauzele bolii pot fi date de boli  genetice, tiroidita limfocitara asemanatoare cainilor adulti, si in cazuri foarte rare lipsa de iod. Semnele clinice sunt greu de identificat la puii care mor imediat post-partum – lipsa osificarii complete a craniului, hipotermie, lipsa de activitate normala, absenta reflexului de supt si abdomen mare, dilatat.  La puii care raman in viata semnele clinice apar dupa varsta de 2-3 luni.

2. Prezentare caz clinic:

Bacco, un Ciobanesc de Pirenei in varsta de 5 luni s-a prezentat la Spitalul  Veterinar K2 din Sfantu Gheorghe din cauza unei schiopaturi la membrele anterioare.

In urma examenului clinic s-au concluzionat urmatoarele: animal tanar, bine intretinut, cu defecte de aplomb severe atat pe membrele anterioare (laba de urs)  cat si pe membrele posterioare (coate de vaca, slabiciune musculara evidenta), blana pufoasa, expresia fetei indiferenta, pleoapele inferioare cazute, usor edematiate, cap bine dezvoltat, disproportional fata de corp, greutate si talie sub media categoriei de varsta a rasei (fig. 1 si fig. 2).

Fig. 1 si fig. 2 : Aspect clinic al puiului la varsta de 5 luni

Examene paraclinice efectuate: hematologie si biochimie sanguina completa, care nu au prezentat nici o modificare ale enzimelor hepato-renale, a proteinelor totale, a glicemiei, calcemiei sau a fosforemiei. Hemoleucograma a fost fara modificari. S-a efectuat testarea nivelului de TT4, in laboratorul prorpiu,  care a rezultat in 21 nmol/L, categoria de incadrare a rezultatului fiind Low-normal, limita inferioara normala.

3. Diagnostic:

coroborand datele de la examenul clinic (aspectul caracteristic a puiului, pitic disarmonic) si paraclinic, pacientul a fost diagnosticat cu hipotiroidism juvenil.

4. Tratament:

Levotiroxina (Forthyron 200 µg tablete) – administrata in 10 µg/ kg corp de 2 ori pe zi, timp de 4 saptamani, dupa care pacientul a fost chemat la control de TT4. Medicamentele, levotiroxina de uz uman nu sunt potrivite pentru tratamentul cainilor cu hipotiroidism din cauza dozelor foarte mici, iar tablete umane nu se pot fractiona uniform, sau exista produse combinate de T3 si T4 in medicina umana,  dar raportul acestora nu coincide cu valorile necesare cainilor.

5. Evolutia bolii si reevaluarea pacientului:

Pacientul s-a prezentat la Spitalul Veterinar pentru reevaluare de TT4 la o luna de zile dupa diagnostic, insa protocolul de tratament nu a fost respectat in totalitate. Examenul clinic a conlcuzionat agravarea defectelor de aplomb si aparitia semnelor de letargie, indiferenta fata de mediul inconjurator, puiul nu a crescut semnificativ. Valoarea obtinuta de TT4 la data de control a fost de 12 nmol/L, categoria de incadrare fiind Low. Protocolul de tratament a fost continuat, urmatorul control fiind planificat la interval de 8  saptamani. Valoare de TT4 obtinuta la control dupa doua luni de tratament a fost de 26 nmol/L, valoare care se incadreaza in categoria de Normal (grafic 1), astfel a fost reajustata doza, fiind vorba de pui in crestere, si levotiroxina a fost administrata pana la varsta de 1,5 ani, cand tratamentul a fost intrerupt. In timpul tratamentului si a evaluarilor periodice s-a confirmat diagnosticul prin raspunsul clinic excelent la medicament. Pacientul a crescut in inaltime pana la limita inferioara de standard a rasei, a luat in greutate si si-a schimbat puful de pui in blana de adult, cu par sanatos, matur (Fig. 3). Starea generala a cainelui a fost buna, a reactionat prompt la comenzi si a prezentat vitalitate caracteristica categoriei de varsta.

Fig. 3 Bacco la varsta de 1,5 ani

Grafic nr 1: Nivelurile de TT4 din momentul diagnosticarii si pana la ajustarea dozei optime de levotiroxina

Hipotiroidismul in general, iar hipotiroidismul juvenil in special, sunt entitati rar si greu de diagnosticate datorita complexitatii semnelor clinice si lipsei de aparatura speciala de laborator  pentru masurarea TT4, determinarea de baza in hipotiroidismul canin. In cazul suspicionarii de hipotiroidism instituirea unui tratament hormonal cu levotiroxina poate da rezultate de confirmare in termen de 8-12 saptamani, dar daca nu este vorba de hipotiroidism efectele secundare ale tratamentului pot fi multiple: probleme de comportament, poliurie/polidipsie, polipnee, tahicardie, polifagie cu diaree. Colaborarea clinicianului cu spitale veterinare sau laboratoare veterinare care pot efectua aceste determinari este binevenita in practica veterinara, oferind siguranta de diagnostic corect si monitorizare a pacientului in cazul acestui endocrinopatii.

Dr. Kondor Attila

Dr. Kui-Bogdan Szende

Spital Veterinar K2

Sfantu Gheorghe