Imobilizarea si anestezia animalelor salbatice - 2

Este metoda prin care unele animalele sunt dresate special de ingrijitori in scopul facilitarii si acceptarii administrarii unor medicamente sau pentru a putea fi efectuate consultatiile medicale de rutina. Aceasta metoda este cea mai sigura si lipsita de stres pentru animal, reducand considerabil riscurile unor traumatisme provocate in urma unei eventuale imobilizari si de asemeni, usureaza munca veterinarului. in multe gradini zoologice, in cazul anumitor specii, ingrijitorii au un program zilnic de dresaj prin recompensare, care obisnuieste animalul cu prezenta si contactul fizic uman. Asa se face ca exista cimpanzei, urangutani sau ursi panda care ofera printre gratii un brat si accepta sa li se adiministreze injectii intramusculare sau intravenoase. Elefantii si rinocerii pot fi dresati sa ridice la comanda cate un picior pentru inspectia, pilirea sau tratamentul diferitelor plagi podale si pot deschide gura in scopul unui consult dentar.

1.2. Contentie manuala

Aceasta metoda se aplica indivizilor care se presupune ca nu ar prezenta un pericol, nici pentru veterinar sau asistent si nici pentru animal. Ca aceasta presupunere sa fie valida este necesar ca cei care contentioneaza animalul sa aiba o experienta bogata in tehnicile de contentie specifice speciei si, de asemeni, sa intuiasca si sa previna reactiile animalului in urma tratamentului. Pentru siguranta se pot folosi prosoape, manusi de piele groasa, saci din bumbac, mincioguri, crose de contentie. Odata ce animalul este contentionat, se poate administra anestezicul.

Pentru a contentiona o acvila este nevoie ca medicul sa se apropie de aceasta prin miscari fluide si continue. O palma deschisa se pozitioneaza pe spatele pasarii, la nivelul umerilor si se impinge incet dar ferm catre in jos. Odata ce animalul este blocat la podea, cealalta mana trebuie sa alunece printre pene catre metatarsienele animalului (imediat deasupra falangelor si ghearelor) si se prind ambele manunchi, in acelasi timp. Urmatorul pas e coborarea mainii de pe spate si prinderea axilara a ambelor aripi. Abia acum se poate ridica pasarea de pe podea, tinandu-i in extensie picioarele. Pericolul cel mai mare in cazul majoritatii pasarilor rapitoare sunt ghearele.

In cazul papagalilor de mari dimensiuni, gen ara, ciocul este cel care poate sa produca cele mai mari accidente, putand sa zdrobeasca usor oasele degetelor celui care il manipuleaza. Primul lucru care trebuie facut pentru contentie este imobilizarea capului actionand dinspre spatele papagalului, inconjurandu-i gatul imediat sub cioc cu ajutorul degetului mare pe o parte si a degetului mic si inelarului pe cealalta parte. Restul degetelor vor sta pe varful capului, limitand miscarile acestuia. Ghearele, la toate pasarile, se contentioneaza similar.

In cazul serpilor exista mai multe metode de contentie in functie de agresivitate, marime si pericolul pe care il pot prezenta. in cazul celor neveninosi (boidae, colubridae, pythonidae) se pot prin - de de varful cozii si cu ajutorul unui stilet de metal cu varful indoit. Se imobilizeaza la nivelul bazei capului, ca apoi sa fie prins cu degetul mare si cel aratator de o parte si de alta tot la nivelul bazei capului, restul corpului putand sa fie tinut in tensiune ori rasucit pe un brat. in cazul celor veninosi (viperidae, elapidae) se prefera folosirea tuburilor de plastic transparente de diferite dimensiuni iar cu ajutorul stiletului (uneori tinandu-se si de varful cozii) se direc tioneaza sarpele astfel incat sa intre in respectivul tub. Tubul trebuie ales in asa fel incat sa fie indeajuns de gros pentru ca sarpele sa poata intra, dar sa nu se si poata intoarce.

Majoritatea broastelor testoase pot fi tinute de la nivelul treimii mijlocii, lateral, la imbinarea plastronului de carapace. Se poate impinge capul"in carapace" cu un prosop, iar la multe specii, odata cu aceasta, membrele anterioare se evidentiaza mai bine si pot fi folosite pentru administrarea tratamentelor. Pentru preluare de sange si limfa se poate folosi si plexul subcarapacean, tinand gatul animalului in extensie completa, introducandu- se acul median deasupra gatului intr-o directie oblica sub carapace.

Unele primate de dimensiuni mai mici (si puii primatelor in general) pot fi contentionate manual prin incoltirea lor intr-un loc unde nu pot fugi. intai se incearca prinderea cozii iar odata prinsa, se tine in tensiune si cu cealalta mana se prinde de ceafa. Se elibereaza coada si se imobilizeaza un brat de la nivelul humerusului, brat ce se va aduce spre spate cu aceeasi mana. Datorita flexibilitatii ridicate, se prinde si celalalt brat de la acelasi nivel si apoi se poate da drumul la ceafa. Animalul va avea ambele brate tinute la spate cu o singura mana sau daca este nevoie, cu amandoua. Se pot imobiliza si membrele inferioare ce vor fi tinute in extensie, facilitand administrarea diferitelor substante.

1.3. Contentie mecanica

Pentru diferite specii de animale cu care se poate coopera pana la un anumit nivel, se pot folosi travaliile clasice precum cele de cai sau vaci. Acestea pot prezenta modificari in functie de marimea animalelor (cum este in cazul girafelor, unde trebuie amplasate obloane orizontale pana la nivelul capului animalului) limitand miscarile acestuia. in gradinile zoo se practica directionarea animalelor in respectivele travalii printr-un tunel. Pentru specii mai mici exista asa numitele squeeze-cage (custi de compresie) si sunt des folosite la imobilizarea felinelor, primatelor si a carnivorelor. Aceste custi pot fi de sine statatoare sau pot face parte din designul adapostului. Cu ajutorul lor, animalele sunt impinse catre peretii custii, limitandu-le miscarile si facand posibila examinarea si aplicarea tratamentelor. Pe langa un nivel ridicat de stres, pentru care se recomanda scurtarea duratei manoperei pe cat posibil, aceasta metoda poate conduce la traumatisme, precum ruperea dintilor, fracturi, contuzii etc. in numarul viitor vom incepe sa abordam metodele de imobilizare chimica.