Ingrijirea neonatala la rumegatoare

1. Ingrijirea de rutina a viteilor proaspat fatati

Odata ce fatarea este terminata, urmatoarele nevoi ale vitelului trebuie sa fie abordate:

1. Evaluarea oxigenarii/pulsului
2. Reglarea temperaturii
3. Ingrijirea cordonului ombilical si a ombilicului
4. Nutritia (alaptarea)
5. Crearea legaturii dintre vaca si vitel
6. Trecerea meconiului
7. Transferul pasiv adecvat de anticorpi
8. Examenul fizic al vitelului

2. Evaluarea oxigenarii/pulsului

Cea mai urgenta nevoie este de a asigura curatarea cailor respiratorii de membranele fetale si fluide. Membranele fetale pot fi indepartate manual daca acestea blocheaza narile. Se poate folosi o seringa sau un tub de aspiratie pentru a scoate lichidul din fiecare nara. Majoritatea lichidului din plamani se va resorbi gradual prin sistemul limfatic. Este inutila suspendarea vitelului de membrele posterioare pentru a asigura drenarea, deoarece suspendarea vitelului poate interfera cu functionarea normala a diafragmei. Respiratia poate fi stimulata prin plasarea vitelului in decubit sternal si prin frecarea alerta a corpului cu prosoape. Viteii au in mod normal prima respiratie pana la 30 de secunde de la fatare si dezvolta o rata neregulata care gradual devine regulata la 45 pana la 60 de respiratii per minut.

Ar trebui evaluat ritmul si gradul pulsului. Un ritm cardiac de 90 pana la 110 batai per minut (bpm) este normal la viteii nou-nascuti. Pulsul ar trebui sa fie puternic si sa aiba un ritm regulat.

Membranele mucoase ar trebui sa fie umede si de culoare roz pal pana la roz. Timpul de reumplere capilara ar trebui sa fie mai mic de 2 secunde.

3. Reglarea temperaturii

Toti viteii nou-nascuti sunt pasibili la hipotermie in perioada post-natala. Uscarea animalului si oferirea unui spatiu liber, un asternut adanc si suplimentarea surselor de caldura cand temperatura mediului ambiant este scazuta, ajuta la mentinerea temperaturii corporale. Monitorizati periodic temperatura rectala imediat dupa fatare, care, la un vitel nou-nascut, ar trebui sa fie de 37°C to 38°C . 

4. Ingrijirea cordonului ombilical si al ombilicului

Cordonul ombilical se reupe de obicei in mod natural, fara complicatii. Hemoragia excesiva nu trebuie sa apara, dar poate fi controlata prin plasarea unor cleme hemostatice peste bontul hemoragic pentru cateva ore. Daca cumva cordonul trebuie taiat sau rupt manual, ar trebui folosite aceleasi metode descrise la manji. Se recomanda tratamentul topic al bontului ombilical cu solutie 3% povidona=iod sau solutie diluata de clorhexidina (1:4). Este de dorit ca tratamentul sa fie continuat o data sau de doua ori pe zi pentru primele cateva zile de viata, dar nu este intocmai practic intr-un mediu de ferma.

Ombilicul ar trebui tinut sub observatie pentru scurgeri, secretii, umezeala si durere. Hernia ombilicala, omfaloflebita si abcedarea ombilicala sunt probleme care necesita tratamentul medical si/sau chirurgical evaluat de catre medicul veterinar. Hernia ombilicala este cel mai comun defect congenital la bovine. Infectia ombilicala se dezvolta de obicei in primele doua saptamani de viata. Deschiderea urachala este comuna la manji dar nu si la vitei.

5. Nutritia (alaptarea)

Viteii pot sta in decubit sternal la cateva minute dupa nastere, incercand sa se mentina in aceasta pozitie timp de 15 pana la 30 de minute. Majoritatea viteilor stau in picioare si se alapteaza pentru una sau doua ore (la un interval de 1-4 ore). Timpul mediu de alaptare este de 81 de minute la rasele de carne; la rasele de lapte de obicei timpul este mai mare. Viteii pot intampina dificultati in gasirea si prinderea mameloanelor la ugerele mari si destinse, la care mameloanele sunt aproape de de limita cu pamantul. Este importanta observarea vitelului nou-nascut de la distanta pentru a stabili si confirma comportamentul de alaptare.

Ca si in cazul altor specii, ingerarea si absorbtia de colostru sunt esentiale pentru un transfer pasiv natural de anticorpi. Ca o regula generala, vitelul nou nascut ar trebui sa ingereze 10% pana la 15%  colostru raportat la greutatea lui in primele 12 pana la 24 de ore de viata. Totusi, aceasta recomandare este conditionata de concentratia de imunoglobulina G (IgG) din colostru si presupune ca acesta sa fie de o calitate buna (un nivel adecvat de IgG).

Calitatea colostrului se poate stabili cu ajutorul unui colostrometru; greutate mai mare de 1050 corespunde unui divel adecvat de IgG de 50 g/L din colostru. Concentratia de IgG din colostrul raselor de lapte este considerabil mai scazut fata de cel al raselor de carne, astfel incat ar putea fi necesara o cantitate mai mare de colostru la rasele de lapte comparativ cu rasele de carne pentru a obtine un nivel adecvat de protectie al viteilor. O recomandare comuna este aceea ca viteii sa primeasca cel putin 4 litri de colostru - rase de lapte - in primele 12 ore de viata, comparativ cu 1 pana la 2 litri de colostru la rasele de carne. In cazul in care alaptarea vitelului este supusa indoielii, colostrul poate fi administrat la biberon sau prin sonda prin divizarea cantitatii totale dorite in portii mai mici, administrate la fiecare 2 ore, de preferat in primele 12 ore de viata. Pentru a asigura un nivel adecvat de ingerare, unele ferme administreaza frecvent colostrul cu ajutorul sondelor gastrice timp de cateva ore, imediat dupa fatare. Pentru a evita hiperdistensia abomasumului, nu ar trebui administrati mai mult de 2 litri per portie. Este posibil ca viteii nou-nascuti bolnavi sa nu tolereze acest volum de hranire si ar putea necesita o hranire divizata in portii mici si dese. Luati in calcul faptul ca viteii nou-nascuti bolnavi metabolizeaza IgG mai repede si, prin urmare, acestia necesita o cantitate mai mare de IgG fata de viteii sanatosi.

Management-ul nutritional a viteilor din rase de carne si de lapte este consistent diferit. Viteii din rasele de carne raman alaturi de mame si sunt alaptati in mod natural pana cand sunt intarcati la cateva luni de viata. Viteii din rasele de lapte sunt separati in mod normal de mama dupa ce acestia au terminat de ingerat colostrul sau, uneori, sunt indepartati in primele zile de viata. Acestia sunt hraniti de doua ori pe zi cu galeata sau cu sticla sau, mult mai des intalnit, cu inlocuitori ai laptelui (pudre reconstituite cu apa). Recomandarea generala este ca hranirea cu inlocuitorul de lapte sa se faca la un raport de de 5% sau 6% din greutatea corporala de doua ori pe zi, cu toate ca fiecare formula de inlocuitor al laptelui are propriile recomandari de hranire. Intotdeauna consultati prospectul produsului. Compozitia produselor ce inlocuiesc laptele a reprezentat subiectul mai multor cercetari si dezbateri, in special datorita cantitatii, digestibilitatii si a surselor de proteina (derivatele de lapte versus derivatele din plante versus derivatele din carne) folosite in formula inlocuitorului.

Au fost estimate si necesitatile energetice de intretinere si de crestere pentru viteii sanatosi. Necesarul de intretinere este de aproximativ 50 kcal/kg/zi. Necesarul de crestere este de aproximativ 300 kcal per 100 g cantitate luata in greutate. Aceste necesitati sunt asteptate a fi mai mari la viteii nou-nascuti bolnavi. Laptele contine aproximativ 70 kcal/100 ml; un vitel de talie medie ar trebui sa consume 3 litri pentru o intretinere normala zilnica la care se adauga o cantitate de 4 pana la 5 litri pentru a lua 1 kg in greutate.

Hipoglicemia este una din conditiile amenintatoare si se poate dezvolta cu rapiditate (in cateva ore), in special la viteii nou-nascuti bolnavi sau slabiti care nu sunt capabili sa se alapteze singuri. Hipoglicemia se traduce prin semne clinice precum slabiciunea si depresia. Se poate masura nivelul seric al glucozei, care, in mod ideal, ar trebui sa fie in limitele de 90 pana la 120 mg/dl; glucometrele portabile sunt convenabil de utilizat in teren. Este indicat tratamentul cu suplimente orale sau parenterale ce contin solutii glucozate atunci cand nivelul glucozei scade sub limita de 90 mg/dl; un nivel scazut sub 60 mg/dl pune viata vitelului in pericol.  

6. Crearea legaturii dintre vaca si vitel

Interventia umana ar trebui minimalizata in perioada post-partum pentru a permite crearea legaturii maternale. Respingerea viteilor nu este un lucru comun dar este probabil sa apara la prima fatare a junicilor, la fatarea a doi vitei si la viteii fatati prin cezariana.

7. Eliminarea meconiului

Meconiul, prima eliminare de materii fecale ale nou-nascutului, este de obicei de culoare inchisa si consistenta poate varia de la solida pana la cea pastoasa. Ar trebui eliminat in primele 24 de ore de viata. Daca meconiul nu este eliminat sau daca apar semnele de colica, se recomanda consultarea medicul veterinar. Daca tuseul rectal sau termometrierea rectala nu este posibila, sau daca mucusul este prezent la nivelul rectului, ar trebui luat in considerare diagnosticul diferential fata de defectul genetic al tractului intestinal precum colonul, rectul sau anusul incomplet (atrezia de colon, atrezia rectala sau atrezia anala). 

8. Transferul pasiv adecvat de anticorpi

Testarea de rutina a nivelului de anticorpi din sange este rareori efectuat la rumegatoare, in primul rand datorita costurilor economice determinate de testare si tratament. Chiar daca testarea confirma un nivel scazut de anticorpi la vitel, tratamentul prin transfuzie plasmatica intravenoasa este rareori justificata economic. Totusi, la viteii cu valoare crescuta, sangele ar putea fi analizat pentru prezenta imunoglobulinelor prin testarea serica a nivelului de IgG, imunodifuzie radiala, refractometrie pe ser sau teste de aglutinare cu latex, efectuate la aproximativ 24 de ore de viata. Desi inca reprezinta subiectul unei dezbateri, majoritatea medicilor considera ca un nivel minim adecvat de IgG serica este de 1000mg/dl (probe luate in primele 24 si 48 de ore de viata). Dupa 24 de ore de viata, cand tractusul gastrointestinal nu mai poate absorbi IgG administrata pe cale orala, insuficienta transferului pasiv (<1000 mg/dl IgG) poate fi tratata cu produse plasmatice intravenoase sau ser hiperimun intravenos. Pe piata este disponibil un produs comercial plasmatic pentru bovine, dar acesta este scump. Alternativ, plasma poate fi recoltata in ferma, preferabil de la mama sau de la alte animale din aceeasi ferma astfel incat imunitatea fata de microorganismele din mediul inconjurator sa fie ridicata.

9. Examenul fizic al vitelului

Un examen fizic complet incepe prin observarea de la distanta. Nou-nascutul este observat pentru comportament si vigilenta, activitatea de supt si de mers. Frecventa respiratorie si efortul sunt de asemenea observate de la distanta deoarece frecventa si efortul sunt de obicicei crescute in momentul contentionarii. Dupa examinarea vizuala, vitelul este contentionat in vederea examinarii fizice propriu-zise, care poate varia de la o simpla verificare a temperaturii, a pulsului si a respiratiei la o evaluare aprofundata prin folosirea sistemului de abordare corporala.

10. Identificarea si ingriirea vitelului nou-nascut bolnav

Multe stari care afecteaza manjii nou-nascuti afecteaza si viteii nou-nascuti. Septicemia neonatala bacteriana este o boala asemanatoare la ambele specii, avand ca factor de risc primar insuficienta transferului pasiv de anticorpi din colostru. Un rol important il joaca si conditiile de mediu si practicile de administrare. La fel ca si la manji, semnele clinice initiale sunt vagi si deseori includ depresia, deshidratarea si diareea. Pot de asemenea sa apara letargia, alaptarea scazuta, slabiciunea si decubitul prelungit. Pe masura ce boala avanseaza, semnele depind de organele care sunt afectate. Mortalitatea la animalele netratate este ridicata. In majoritatea cazurilor, septicemia este determinata de bacteriile gram-negative, Escherichia coli fiind cea mai des izolata.

Terapia specifica pentru septicemia neonatala implica administrarea de antibiotice, folosirea culturilor pentru sange si alte fluide pentru a confirma identitatea bacteriana si sensibilitatea la medicamentele antimicrobiene. Alte terapii sunt bazate pe tratamentul de sustinere al organelor afectate. La viteii nou-nascuti, sunt posibile fluidoterapia intravenoasa, nutritia parenterala, sustinerea respiratorie, administrarea problemelor de decubit, controlul convulsiilor si tratamentul insuficientei de transfer pasiv. Cu toate acestea, astfel de masuri sunt rareori fezabile economic, iar medicul veterinar trebuie sa comunice cu clientul pentru a gasi cele mai bune solutii cu privire la problemele animalelor. Examinarea sangelui si efectuarea unui diagnostic imagistic sunt instrumente clinice de dorit, dar nu sunt esentiale pentru un nivel practic scazut al administrarii bolii. Antibioticele cu spectru larg, fluidoterapia minima prin sonda gastrica, administrarea de colostru si mentinerea vitelului cald si uscat pot avea deseori succes daca sunt instituite timpuriu in cursul bolii. Animalele care stau in decubit prelungit cu implicarea mai multor sisteme de organe au un prognostic defavorabil, chiar si cu un tratament agresiv.

In absenta septicemiei, poate sa apara diareea, in special la viteii de peste 4 zile. Scurgerile diareice la vitei reprezinta o stare comuna a viteilor ceea ce poate duce la o morbiditate crescuta cu fatalitate semnificativa. Scurgerile diareice au cauze numeroase,

• Bacterii: E. coli, Salmonella, Clostridium perfringens tipul D
• Virusuri: Rotavirus, Coronavirus, Diareea virala bovina
• Protozoare: Cryptosporidium, Eimeria
• Nutritia: inlocuitori ai laptelui, suprasarcina de lapte
• Administrare: supraaglomerare si stres

11. Datorita faptului ca agentii etiologici sunt de natura infectioasa, este normal sa existe

probleme de boala in turma. Factori multipli pot fi implicati. Medicul veterinar trebuie sa lucreze indeaproape cu proprietarul pentru a identifica factorii de risc si de administrare, pentru a identifica cauza specifica si pentru a stabili strategiile de tratament si de preventie. Cea mai comuna cauza a mortii la viteii cu diaree este deshidratarea asociata cu acidoza metabolica. Piatra de temelie a tratamentului este corectarea si prevenirea deshidratarii ulterioare prin administrarea orala (sonda gastrica) sau parenterala a fluidelor; bicarbonatul este adesea adaugat in fluide pentru a corecta acidoza. Hipoglicemia si dezechilibrul electrolitic pot de asemenea determina necesitatea tratamentului prin fluidoterapie. Indepartarea totala a laptelui din ratie in timpul episoadelor diareice reprezinta o recomandare des folosita in trecut, care in prezent este dezbatuta. Cercetarea a demonstrat ca supravietuirea si pierderea in greutate au fost imbunatatite prin continuarea administrarii laptelui concomitent cu administrarea de fluide electrolitice/bicarbonat. Se recomanda separarea viteilor bolnavi intr-un spatiu destinat animalelor bolnave sau hambar, precum si efectuarea corespunzatoare a procedurilor de curatare si dezinfectare. Tot personalul ar trebui sa isi aminteasca faptul ca Salmonella si Cryptosporidium sunt agenti etiologici zoonotici si ar trebui luate masuri pentru a preveni eventuala infectare umana.

12. Parametri

13. Normal

SISTEMUL CARDIOVASCULAR

• Culoarea mucoaselor: Roz pal pana la roz; fara petesii sau icter
• Timpul de reumplere capilara:<2 secunde
• Pulsul: 90-110 bpm
• Ascultatia cardiaca: Absenta murmurului

SISTEMUL RESPIRATOR

• Frecventa respiratorie: 40-60 respiratii/minut
• Efortul respirator: Absenta dilatarii narilor
• Zgomotul respirator: Normal
• Ritmul respirator: Normal
• Ascultatia pulmonara: Sunet usor umed imediat dupa nastere. Este mai usor de ascultat decat la adulti. Sunetele se percep pe toate ariile pulmonare

14. SISTEMUL GASTROINTESTINAL

• Reflexul de deglutitie: Viguros
• Cavitatea bucala: Absenta despicarii palatului
• Ascultatia gastrointestinala: Borborisme in toate cadranele
• Absenta timpaniei (porci)
• Eliminarea meconiului: In primele 24 de ore de viata
• Conturul abdominal:Absenta distensiei

15. SISTEMUL URINAR

• Urinarea: in primele 12 ore de viata
• Volum >34 ml/kg/zi
• Absenta tensiunii

16. OMBILICUL

Aspect: Uscat, nedureros, de mici dimensiuni

17. SISTEMUL OFTALMIC

• Corneea: Clara
• Sclera: Hemoragii bilaterale normale
• Pleoape: Absenta entropionului

18. SISTEMUL MUSCULOSCHELETAL

• Mers: Fara schiopatura
• Articulatii: Fara exsudat
• Membre: Drepte sau cu un usor tunel carpian
• Coaste: Absenta fracturilor, creptis-ului

19. SISTEMUL NEUROLOGIC

• Atitudine mentala: Receptiv, alert, activ
• Mers:Nesiguranta in coordonare la primele incercari de a sta in picioare
• Atitudine generala: O pozitie initiala cu o baza larga, imediat dupa fatare
• Pozitia capului: Absenta inclinarii capului

Pneumonia este o boala primara a viteilor cu varste de peste 4 saptamani, fiind o boala comuna la acest grup de varsta. Este cauzata de o combinatie a factorilor de management (stresul, aglomerarea), factorilor de mediu (temperatura, stres, ventilatia slaba) si a factorilor infectiosi bacterieni, virali si/sau micoplasmatici. Morbiditatea crescuta cu o oarecare mortalitate este tipica. Tratamentul se bazeaza pe identificarea timpurie a indivizilor bolnavi, separarea animalelor afectate si antibioterapia. Febra mare (>40°C), depresia, tahipneea si tusea umeda sunt semne ale bolii.

In schimb, pneumonia neonatala a viteilor cu varste mai mici de 4 zile este rar intalnita. Cand aceasta apare, este cel mai probabil rezultatul septicemiei/bacteriemiei neonatale. Pneumonia neonatala este rar intalnita ca si boala primara, dar poate fi cauzata de diverse virusuri ce afecteaza bovinele (virusul sincitial respirator, virusul rinotraheitei infectioase, virusul diareei virale, coronavirusul). Mycoplasma spp. poate sa cauzeze de asemenea pneumonia neonatala.