updated 11:50 AM UTC, May 12, 2023 Europe/Bucharest

Ingrijirea post-operatorie pentru animalele exotice

Monitorizati cu atentie functia respiratorie, deoarece pot aparea cu usurinta obstructii respiratorii, inainte ca pacientul sa isi recapete cunostinta. In cazul pasarilor si reptilelor, o importanta deosebita o are minimalizarea hipotensiunii ortostatice prin mentinerea pacientului intr-o pozitie corporala cat mai naturala, raportata la planul orizontal (orizontala si sternala in cazul reptilelor si mamiferelor, orizontala si laterala in cazul pasarilor) si prin schimbarea foarte lenta a acestor pozitii.

 

Asigurati recuperarea pacientilor intr-un mediu cald (un incubator este ideal). Uscati zonele ude de pe corp pentru a reduce pierderile prin conductie termica. Mentineti functiile cardiovasculara si pulmonara si supravegheati temperatura corporala, pana la recuperarea completa a pacientului. Ca si in cazul cainilor si pisicilor, acest lucru presupune sustinere hidrica si termica suplimentara, pana cand pacientul isi recapata reflexul de deglutitie, sta singur in pozitie sternala si are o temperatura corporala normala. Mamiferele (cu exceptia sinsilelor si a unor iepuri) si pasarile pot fi tinute intr-un ambient cald sau custi cu temperatura interna de 20°C-25°C, in primele 24 ore post-anestezie. Mentineti sinsilele la o temperatura mai mica de 24°C (ideal, intre 20°C si 22°C), deoarece se supraincalzesc rapid. Supravegheati cu atentie iepurii si sinsilele atunci cand le asigurati caldura suplimentara; ambele specii sunt predispuse la soc termic. Reptilele trebuie sa beneficieze de un ambient cu temperatura ceva mai ridicata (intre 25°C si 30°C pentru reptilele acvatice si cele din zone temperate, si de 30°C pentru cele din zone tropicale). Aveti grija sa evitati hipertermia, la toate speciile! 

Mentineti perfuzia, deoarece animalele vor bea mai putina apa in aceasta perioada. Continuati administrarea de analgezice post-operator. Monitorizati si inregistrati functiile vitale in registrele medicale, ca si in cazul cainilor si pisicilor. 

 

1. Analgezia post-operatorie

Speciile exotice vor beneficia de analgezie in aceeasi masura ca si cainii si pisicile. Letargia, anorexia si auto-mutilarea pot aparea in cazul in care nu exista un control al durerii. Micile mamifere, in special iepurii, sunt foarte reactivi la durere; in acest caz, analgezia este recomandata cu tarie. Majoritatea anestezistilor recomanda analgezia preventiva, inclusiv blocaj troncular, acolo unde acest lucru este posibil. Analgezia efectuata inaintea aparitiei durerii sau inaintea recuperarii din anestezie, este considerata a fi cea mai eficienta. Recuperarea este grabita in cazul in care se asigura atat analgezie preventiva, cat si analgezie post-chirurgicala.

Durata analgeziei date de opioide poate sa varieze mult in functie de specie si de individ. De exemplu, unii pacienti pot necesita de doze repetitive de butorfanol, chiar o data la o ora sau doua, in timp ce altii, la fiecare 12-24 ore. Supravegheati frecvent toti pacientii aflati in perioada de recuperare, pentru existenta durerii sau a sedarii excesive. Analgezia multimodala (de ex., un opioid combinat cu un antiinflamator nesteroidian) ofera, in general, o analgezie mai eficienta decat fiecare medicament in parte, individual. Totusi, antiinflamatoarele nesteroidiene pot sa nu constituie alegerea optima pentru toti indivizii; folositi-le in mod adecvat, in functie de cerintele fiecarui pacient.

 

2. Dozele de analgezice pentru animalele exotice

Controlul durerii

  • Butorfanol
  • Buprenorfina
  • Meloxicam
  • Carprofen

3. Dihori

  • Butorfanol: 0,1-0,5 mg/kg  i.m, s.c, la fiecare 2-4 h
  • Buprenorfina: 0,01-0,03 mg/kg i.m, s.c, la fiecare 8-12 h
  • Meloxicam - Carprofen: 1 mg/kg  p.o, la fiecare 12-24 h

4. Iepuri

  • Butorfanol: 0,1-1 mg/kg  i.m, s.c, la fiecare 2-4 h
  • Buprenorfina: 0,01-0,05 mg/kg i.m, s.c, la fiecare 6-12 h
  • Meloxicam: 0,1-0,2 mg/kg p.o, la fiecare 24 h
  • Carprofen: 1-2,2 mg/kg  p.o, s.c, la fiecare 12 h

5.  Soareci, Gerbili, Hamsteri

  • Butorfanol: 2 mg/kg  s.c, la fiecare 2-4 h
  • Buprenorfina: 0,05-0,1 mg/kg s.c, la fiecare 6-12 h 

6. Porcusori de Guineea, Sinsile

  • Butorfanol: 1-2 mg/kg  s.c, la fiecare 4 h
  • Buprenorfina: 0,05 mg/kg  s.c, la fiecare 8-12 h
  • Carprofen: 1-2 mg/kg  p.o, la fiecare 12-24 h

7. Sobolani

  • Butorfanol: 2 mg/kg  s.c, la fiecare 2-4 h
  • Buprenorfina: 0,05-0,1 mg/kg  s.c, la fiecare 6-12 h
  • Meloxicam: 0,2 mg/kg p.o, s.c, la fiecare 24 h

 

8. Arici

  • Butorfanol: 0,2 mg/kg  s.c, la fiecare 6-8 h
  • Buprenorfina: 0,01-0,05 mg/kg i.m, s.c, la fiecare 6-12 h  

9. Reptile

  • Butorfanol: 1 mg/kg  i.m, la fiecare 12-24 h
  • Buprenorfina: 0,01 mg/kg  i.m (de preferat), s.c, la fiecare 24 h
  • Meloxicam: 0,1 mg/kg  i.m (de preferat), s.c, la fiecare 24 h
  • Carprofen: 1-4 mg/kg  p.o, s.c, i.m, i.v, la fiecare 24 h; o singura administrare, urmata de doze injumatatite la interval de 24-72 h, in functie de necesitate

10. Pasari

  • Butorfanol: 1 mg/kg  i.m, la fiecare 24 h
  • Buprenorfina: 0,01-0,05 mg/kg  i.m, la fiecare 8-12 h
  • Meloxicam: 0,1-0,2 mg/kg  i.m, p.o, la fiecare 24 h
  • Carprofen: 1-2 mg/kg  p.o, s.c, i.m, i.v, la fiecare 12-24 h    

Luati aminte de protocoalele individuale: fiecare pacient trebuie tratat in mod unic, tinand cont de diferentele date de specie, rasa, familie si individ. Factorii individuali influenteaza alegerea anestezicelor si alegerea intre masca de inductie, sonda traheala sau anestezie injectabila.

Anestezia inhalatorie prin intremediul unei sonde endotraheale reprezinta prima optiune, daca aceasta este rezonabila. In cazul unor specii, intubatia traheala este dificila (porcusori de Guineea, iepuri) sau nu este practica (pacientii foarte mici). Tentativele multiple de intubare ar trebui evitate, deoarece pot induce edem laringian sau obstructie respiratorie secundara. Iepurii sunt predispusi in mod special la edem sau spasm laringian secundar intubatiei repetate. 

Mentinerea anesteziei inhalatorii prin masca se recomanda atunci cand tubul endotraheal (sau tubul intranazal in cazul iepurilor) se deplaseaza, insa trebuie sa aveti grija sa reduceti riscul de obstructie respiratorie sau aspirare in plamani a continutului gastro-intestinal. Capul si gatul pacientului pot fi usor inaltate fata de planul orizontal, pentru a se reduce riscul de aspirare la speciile susceptibile. Pozitionarea reptilelor si a mamiferelor mici cu capul si gatul extinse inainte, cu limba scoasa in afara si in decubit sternal, va reduce riscul de obstructie respiratorie. Pasarile ar trebui pozitionate in decubit lateral, ca si prima optiune, pentru a preveni inhibarea miscarilor respiratorii de catre greutatea corpului. Decubitul dorsal prelungit si, intr-o masura mai mare, decubitul ventral, pot reduce potentialul de ventilare a pasarilor. Porcusorii de Guineea si iepurii sunt avantajati de pozitionarea partii anterioare a corpului mai sus fata de planul orizontal, pentru a favoriza reducerea presiunii exercitate de catre organele interne asupra muschiului diafragma. Reptilele pot fi destul de rezistente la anestezia prin masca de inductie, unele specii fiind aproape imposibil de anesteziat folosind aceasta unica tehnica (in special testoasele si speciile acvatice). 

 

 

Ultima modificareVineri, 18 Ianuarie 2019 11:10
Vă rugăm să comentați articolul utilizând formularul de mai jos. Va mulțumim.
Dr. Nita Monica

Editor colaborator Revista Veterinarul 

Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect. Comentariile se moderează. Nu dăm explicații referitor la ștergerea comentariilor. Vă mulțumim.