Istoric, examinarea fizica si inregistrari la rumegatoare
- Editor: Dr Maier Corneliu
- Publicat în: Articole medicale in Stiinta si Practica
Primul pas si cel mai important in diagnosticarea animalului bolnav este examinarea fizica. Pe parcursul acestui proces se obtine anamneza prin punerea de intrebari proprietarului sau managerului in timpul examinarii animalului. Examinatorul ar trebui sa obtina informatii fie prin observatie fie prin chestionarea proprietarului.
Informatiile care trebuie obtinute atunci cand se face anamneza sunt daca aparitia semnelor clinice a fost graduala sau subita sau daca s-au observat semne asociate.
La femele, este necesar sa se afle cand a avut loc ultima parturitie, iar pentru vacile de lapte, care au fost parametrii productiei la lactatia precedenta precum si la lactatia curenta. La vacile de lapte, o scadere a productiei de lapte este adesea singurul semn observat de catre proprietar.
Greutatea poate sa fie aproximata, prin masurarea circumferintei in zona greabanului sau poate fi determinata exact daca exista facilitati pentru cantarire. De asemenea trebuie intrebat cu ce si cum sunt hranite animalele. Refuza animalul o anumita hrana sau toate tipurile de hrana? Exista mai multe ratii sau regimuri de hranire pentru acel tip de crestere? Daca da, au fost observate aceleasi semne la animalele expuse la practici de hranire diferite? Examinatorul trebuie de asemenea sa obtina informatii despre istoricul vaccinarilor si deparazitarilor si sa ceara lamuriri despre pasunat si despre adaposturi pentru a determina influenta factorilor de management asupra incidentei bolii. Sunt aspecte pertinente despre care trebuie aflate informatii alaturi de bolile anterioare, regimurile terapeutice folosite si rezolutiile problemelor anterioare.
Finalmente, examinatorul trebuie sa noteze istoricul si anamneza pacientului.
Examinarea
O examinare completa trebuie realizata intotdeauna chiar daca problema medicala a animalului este usor de re cu noscut. Examinarea fizica ofera medicului veterinar informatiile necesare stabilirii starii de sanatate a animalului. Aceasta informatie, alaturi de cea obtinuta la anamneza, da posibilitatea veterinarului sa determine care semne specifice ale bolii sunt prezente si adesea sa localizeze procesul bolii la sistemele specifice organului. Examinarea fizica ajuta de asemenea la alegerea corecta a testelor de diagnostic ce trebuie efectuate. Informatia suplimentara adunata in timpul examinarii ar putea dezvalui alte boli decat cea prezenta, boli care necesita mai multa atentie si care pot influenta profund prognosticul cazului.
In mod realistic, limitari economice si temporale exclud examinarile complete in unele cazuri. in aceste situatii, medicul veterinar trebuie sa fie suficient de familiar cu examinarea fizica completa pentru a sti care aspecte pot fi excluse si care trebuie luate in considerare. O abordare sistematica a animalului trebuie dezvoltata si folosita la fiecare examinare fizica. Primul pas este sa se formeze o impresie generala prin observatia animalului de la distanta. Animalul este apoi contentionat si examinat topopografic, incepand dintr-o parte, mutandu- ne la cealalta, apoi evaluand partea dorsala si la final capul si gatul. Astfel, atat organele individuale cat si sistemele sunt examinate complet separat si informatia adunata este corelata pentru a forma un diagnostic complet. Examinarea vizuala Pe masura ce sunt facute observatii si este efectuata examinarea fizica, este important sa se urmeze o abordare sistematica si sa se inregistreze ceea ce se gaseste. in timpul observarii animalului de la distanta, veterinarul trebuie sa evalueze postura, mersul, comportamentul si conditia fizica.
Observarea altor indivizi din cadrul turmei sau cirezii ajuta la diferentierea caracteristicilor normale de cele anormale sub fiecare sistem de management particular deoarece normalul poate varia de la o ferma la alta si din cauza ca ceea ce este considerat „normal“ la o ferma de catre proprietar sau fermier sar putea sa fie anormal in realitate; aceasta informatie este valoroasa in evaluarea incidentei bolii sau tulburarii care sunt cauzate de management. Pe masura ce sunt observate mai multe animale in mai multe cirezi, se aduna un background de cunostinte care vor permite medicului veterinar sa evalueze aceste deficiente de management mai fiabil.
Aspectul general si conformatia animalului sunt incluse in determinarea posturii. Determinarea anomaliilor la postura poate fi dificila; cu toate acestea, notarea acestor schimbari subtile pot contribui major la diagnosticarea procesului bolii. Conformatia este recunoscuta prin observarea marimii si formei generale, cu atentie speciala la inaltime, latime si legatura capului, gatului si picioarelor cu trunchiul. Aspectul general al pacientului poate fi evaluat apoi in lumina conformatiei globale. Determinarea scorului conditiei corporale si corelarea ei cu stagiul lactatiei pot oferi date cu privire la evolutia prezentei boli. Este animalul tanar, in crestere in standardele rasei in privinta marimii si greutatii?
Starea blanii si prezenta parazitilor externi pot fi notate in timpul examinarii fizice (de exemplu caderea evidenta a parului, asa cum se intalneste la infestarea cu paduchi). Se observa animalul pentru ganglioni abdominali sau arcuirea spatelui, asa cum poate fi intalnit in peritonita. Aceasta postura poate fi de asemenea observata la alte boli, cand acestea produc durere la nivelul abdomenului ventral.
Curbura laterala a coloanei ar putea indica un defect congenital sau o leziune cronica a coloanei. tinerea cozii sus departe de corp este intalnita in conditii ce au ca rezultat durerea sau iritarea regiunii perianala, vaginale sau a rectului. Vacile care stau cu cele patru picioare departate si tepene, cu gatul si coada erecte au semne specifice tetanusului. Abductia umerilor este intalnita la boli care cauzeaza dureri toracice. Laminita poate fi remarcata prin observarea refuzului de a suporta greutatea pe membrul afectat in timpul mersului sau atunci cand sta. Pierdera capacitatilor extensoare sau flexoare ale articulatiilor este intalnita la paralizia sau pareza nervilor. Mersul de parca toate cele patru membre sunt dureroase poate indica laminita.
La animalele culcate si intinse, o examinare atenta, profunda care sa elimine fracturile sau traumatismele se vere este esentiala. Odata ce acestea au fost eliminate, ina - bilitatea de a sta in picioare poate fi indicatorul unei pareze generale musculare sau a unei paralizii. Acestea pot avea un caracter primar, dupa cum leziunile coloanei vertebrale cauzeaza compresia maduvei, sau secundar, la deficit de minerale sau electroliti (hipocalcemia, hipomagnesia sau hipokalemia). Pentru a putea judeca comportamentul animalului ca fiind normal sau anormal, examinatorul trebuie sa apeleze la experienta sa. Observarea animalului de la distanta permite aprecierea comportamentului in privinta hranitului si a bautului, precum si evaluarea animalului in timp ce rumega, urineaza sau defeca. Cum se culca sau cum se ridica un animal este de asemenea important. Semnele care indica estrul sau semnele care sunt observate in mod obisnuit la fatare pot fi considerate normale sau anormale, date fiind istoricul si comportamentul animalului in timpul acestor evenimente. Observarea pacientului in timpul procesului de mulgere poate fi de asemenea benefica.
Influenta managerului/fermierului asupra comporta mentului animalului este foarte importanta, dupa cum este si temperamentul global al rasei respective sau al cirezii. Animalele normale reactioneaza la aproprierea omului prin indepartarea de acesta. Cu toate acestea, animalele care au un contact extins cu oamenii ar putea fi mai curioase. Aceste caracteristici nu sunt neaparat anormale si trebuie diferentiate de comportamentul care ar putea fi considerat subsidiar bolii. in general, la inceput trebuie sa se determine daca comportamentul este cel al unui animal deprimat sau apatic sau al unui animal hiperexcitat sau turbat. Statusul nutritional si conditia fizica sunt evaluate prin intermediul observatiei si palparii.
O atentie deosebita este oferita gusei, proceselor spinale ale vertebrelor toracice si lombare, zonei umerilor si zonei de la baza cozii. Determinarea conditiei corporale va rezulta apoi in clasificarea animalului ca fiind de la slab la emaciat sever, cahectic sau obez. Apoi trebuie stabilit daca conditia corporala este datorata in principal naturii nutritionale sau este rezultatul bolii. Procesele bolii pot influenta sau pot fi influentate de conditia corporala a animalului. Animale extrem de slabe sunt intalnite atat printre cele subnutrite cat si in randul celor care sufera de o boala cronica. Femelele care au fetusi multipli sau animalele care sunt la lactatie cu anomalii metabolice subsidiare deplasarii de cheag vor arata de asemenea semne ale scaderii in greutate.
Pentru a veni in sprijinul practicienilor propunem un formular de fisa de anamneza si inregistrare a pacientului, animal de renta, la prima intalnire. Aceasta fisa o recomandam a fi completata atent cu informatii rezultate din intrebarile adre sate proprietarului coroborate cu constatarile personale, realizate la fata locului. Fisa este de ajutor in analiza atenta a cazului dar poate usor fi folosita in cazul unor eventuale contestatii. Desigur ca poate fi imbunatatita dar poate constitui un bun inceput fara a ingreuna inutil procesul activitatilor medicale subsidiar diagnosticarii si tratamentului.
Cu toate ca un practician cu experienta poate sa intuiasca diagnosticul si din lipsa timpului sau a altor cauze mai putin obiective poate ignora o astfel de fisa, nu recomandam ignorarea acestui document veterinar.
