Istoricul dezvoltarii contraceptiei la animalele salbatice

Incepand cu anul 2012 fundatia Vier Pfoten impreuna cu autoritatile vor implementa un program pe termen lung de management al reproductiei populatiilor de cai salbaticiti din aceasta zona. In urmatoarele numere ale revistei voi discuta despre metodele si logistica folosita in proiecte de mangement al animalelor salbatice, smilare situatiei din Delta Dunarii. Daca la animalele domestice contraceptia prin metode elective poate fi intalnita cu sute de ani in urma, cercetarile recente in privinta contraceptiei sunt de cele mai multe ori asociate cu utilizarea la oameni. Totusi in ultimii zece ani, a crescut interesul public fata de inmultirea necontrolata de caini si pisici ceea ce a stimulat mult cercetarea in aceasta zona, iar necesitatea preventiei gestatiei la bovinele destinate carnii a adus subiectul cercetarii contraceptiei pana si in centrul comunitatii agro-comerciale.

In schimb putine din aceste activitati ofera metode cu aplicabilitate directa pentru animalele nedomestice. Putin surprinzator, aceste metode de contraceptie in salbaticie intampina un numar de dificultati neintalnite atat in contraceptia la oamnei cat si la speciile domestice. In ceea ce priveste contraceptia la animalele salbatice, cele mai de referinta studii au fost facute la caii salbatici (Equus caballus), cervidee din mediul urban sau din parcuri, precum cerbul cu coada alba (Odocoileus virginianus) si cerbul rosu (Cervus elphus), elefantii africani (Loxodonta africana) din parcurile de vanatoare, si mai recent la bizoni (Bison bison). Exista si alte exemple dar acestea sunt cele mai reprezentative din perspectiva animaleolor salbatice libere. De aseamenea exista un numar mare de specii nedomestice din gradini zoo sau parcuri la care a fost studiata si aplicata contraceptia.

Cu mici exceptii toate animalele sunt mamifere de statura medie sau mare. Eforturi de a controla suprapopularea cu ajutorul contraceptiei s-au instituit incepand cu anii '50, iar in cele mai multe cercetari s-au folosit steroizi naturali si sintetici, sau o varietate de compusi non-steroidieni. Practic, desi farmacologic functional, acesti primi pasi in contraceptie au esuat din diferite motive ce tineau de toxicitate, trecerea in lantul trofic, efecte adverse la nivelul comportamentului social, costuri ridicate pentru aplicare, dificultate de administrare la distanta sau riscuri ridicate de sanatate la animalele gestante. Desigur limitele acestor incercari timpurii variau in functie de specie. Spre exemplu, administrarea la distanta nu era o necesitate la speciile exotice din captivitate iar schimbarile comportamentale nu reprezentau un interes in ce priveste caprioarele din mediul urban, care erau considerate ca si "animale de companie".

De cealalata parte, administarea la distanta este practic indispensabila la animalele salbatice libere iar schimbarile comportamentale nu pot fi tolerate la animalele sociale precum caii salbatici sau elefantii africani. De aceea, fiecare specie si mediul acesteia aduce cu sine limitari si nevoi specifice. Efectul cumulativ al tuturor acestor aspecte au dus la concluzia ca folosirea hormonilor steroizi in contraceptie nu este acceptabila in spectrul animalelor salbatice. Steroizii raman folositori in cateva grupuri de animale salbatice captive, dar au fost abandonati la animalele salbatice libere. Odata cu aparitia imuno-contraceptiei s-a inregistrat un progres semnificativ in cadrul contraceptiei la animalele salbatice. Folosirea de produse imunologice la animalele salbatice a inceput cu 1987 cand primele incercari de imunocontraceptie au fost reprezentate de vaccinuri eliberatorare de gonadotropina (GnRH) testate pe caii salbatici din Cumberland Island National Seashore. Curand dupa aceea a fost testat la caii domestici si salbatici din captivitate vaccinul Zona Pellucida Porcina (PZP). Rezultatele testelor cu GnRh nu au fost promitatoare pe cand cele cu PZP au demonstrat clar ca acest produs poate inhiba fertilitatea la ecvidee.

Intr-o perioada relativ scurta au fost realizate teste cu rezultate bune la cerbii cu coada alba din captivitate si alte animale din gradini zoo printre care calul Prezewalski (Equus przewalskii), bantengul (Bos javanicus), cerbul sika Formosan (Cervus nippon taiouanus), cerbul axis (Cervus axis), tahrul himalaian (Hemitragus jemlahicus), cerbul rosu Roosevelt (Cervus elaphus roosevelti), muntiacul chinezesc (Muntiacus reevesi), sambarul (Cervus unicolor) cat si elefantul african (Loxodonta africana) . Identificarea unui vaccin a fost doar un pas incipient in dezvoltarea unui manangement al populatiei de animale salbatice. De la bun inceput s-a consteintizat ca provocarile legate de contraceptia la animalele salbatice includeau: (i) identificarea de agenti contraceptivi functionali la animelele captive, (ii) determinarea nivelului de siguranta asociat cu gradul de eficacitate a substantei active, (iii) dezvoltarea de mijloace de administrare a acestor substante la animalele salbatice libere si (iv) un efect direct asupra populatiei. Odata cu succesul asupra fertilitatii asociat cu folosirea PZP, prin care se indeplineau primele trei cerinte, urmatorul si cel mai dificil pas a ramas implementarea practica in conditii de teren la animalele libere.

Desi strategiile au ramas aceleasi, utilizarea in teren a substantelor a necesitat o schimbare majora in tactica, lucru care este inca subapreciat. Din fericire, una dintre cele mai mari avantaje ale imunocontraceptivitatii s-a aratat a fi volumul mic ce tebuie administrat, volum care poate fi administrat de la distanta. Acest lucru este esential cand se discuta despre contraceptia in teren a animalelor salbatice. Primele testari in teren ale vaccinului imunocontraceptiv PZP a avut loc acum 24 de ani in parcul Assateague Island National Seashore, o insula bariera pe coasta Maryland. Aceste teste au demonstrat ca au inhibat cu succes fertiliattea la caii salbatici. Pe langa faptul ca s-a creat un nivel inalt de contraceptie, s-a observat clar ca vaccinul poate fi administrat la distanta fara a fi nevoie de manipularea animalelor.

A fost demonstrata de asemenea sigurnata vaccinului la animalele gestante si faptul ca inhibarea fertilitatii poate fi mentinuta cu rapeluri anuale. In timpul testelor de teren caii si cerbii cu coada alba au fost inoculati cu o doza initiala de PZP emulsifiata cu adjuvantul Freund complet (FCA) de 65- to 100-lg urmata de un rapel de 100-lg PZP cu adjuvant Freund incomplet emulsifiat (FIA). Odata cu incheierea acestor testari, inocularea cu PZP a fost folosita cu succes in multe proiecte de management a populatiilor cai salbaticiti, cerbi din mediu urban, cerbi rosii sau elefanti africani, stopand inmultirea sau chiar micsorand numarul indivizilor. Cel mai amplu proiect de management al populatiilor de cai salbaticiti este cel instituit de catre Biroul de Management Teritorial BLM (BLM’s Proposed Strategy, 2011), in care se prevede diminuarea anuala cu 7600 indivizi (cai salbatici si burros (Equus asinus)) de pe teritoriul public Westland, si mentinerea lor la un nivel de 32000 - 36000 indivizi. Alte proiecte de acest gen dar pe zone mai restranse sunt cele din cadrul Parcului Shackleford Banks sau cel din Parcul National Virgin Islands, St. Johns din SUA pentru reducerea populatiei de burros. In numarul urmator vom discuta despre imunocontraceptia cu vaccinul Zona Pellucida Porcina (PZP).