banner abonamente

Autentificare
updated 2:14 PM UTC, Apr 19, 2019

Principii terapeutice in intoxicatii la ecvine

Unul dintre subiectele mai putin dezbatute in medicina ecvinelor este cel legat de de intoxicatiile care pot aparea la acestea, intoxicatii care in mod frecvent sunt trecute cu vederea la incercarea stabilirii unui diagnostic, tocmai datorita incidentei lor rare. Totusi, intoxicatiile la ecvine nu trebuie privite ca o „rara avis“ in practica, deoarece efectele lor sunt frecvent devastatoare si de durata. Prezentul articol doreste a trasa un cadru in ceea ce priveste protocolul de terapie al intoxicatiilor la cabaline, cu mentiunea ca subiectul este extraordinar de vast, ca atare va fi prezentata o conduita generala in tratamentul toxicozelor.

Particularitatile anatomice ale ecvinelor le fac un pacient dificil atat in ceea ce priveste diagnosticarea cat si tratarea lor. Majoritatea toxicozelor la ecvine sunt legate de pasune, furaje, eventual iatropatii. O atentie deosebita trebuie dedicata anamnezei (numarul de animale afectate, practicile de furajare, managementul hergheliei, administrare medicamente, acces la substanta toxica etc.)! Examinarea clinica si examenul necropsic atent al animalelor deja decedate sunt instrumente valoroase in diagnosticarea acurata. Desi­gur, cunoasterea plantelor locale este si ea un avantaj in determinarea posibilei sursei de contaminare.
Majoritatea intoxicatiilor la ecvine se manifesta acut, frecvent afectand mai multi membri ai unei stave (in special toxicozele datorate plantelor toxice, furajelor/apei contaminate etc.), ca atare ele reprezinta o adevarata provocare, fiind considerate urgente absolute si necesitand o buna coordonare: punerea unui diagnostic, determinarea sursei, luarea masurilor de protectie. Terapia in sine este cea de sustinere, deoarece diagnosticul in toxicoze, in special in teren, nu poate fi intotdeauna 100% sigur, decat dupa confirmarea laboratorului- cand frecvent este prea tarziu pentru antidotul care poate nici nu exista pentru substanta in cauza.

Terapia de baza

Dupa cum s-a subliniat mai sus, majoritatea toxicozelor provocate de plante nu au un antidot specific, ca atare singura solutie este tratamentul de decontaminare. Cele trei principii pe care se merge in aceste afectiuni sunt terapia de urgenta, terapia simptomatica si terapia de sustinere incununata de o monitorizare atenta a pacientului. Acestea le voi prezenta in cele ce urmeaza intr-un format cat mai schematic pentru o privire de ansamblu simplificata.

1. Terapia de urgenta

Stabilizarea pacientului:

Eliberarea cailor respiratorii (administrarea de oxigen, intubatie si ventilatie sau chiar o traheotomie) daca este nevoie. Trebuie retinut ca efortul respirator scade in intoxicatii, sau pot aparea obstructii traheale.

Daca exista posibilitatea, o analiza a gazelor sanguine ar fi bine venita in cazul animalelor dispneice, cu hipo- sau hiperventilatie, sau cand se suspecteaza dereglari acido-bazice.

Sustinerea functiei cardio-vasculare (soc, hipotensiune). Functia cardiaca este normala doar daca exista un volum circulant adecvata, perfuzie tisulara si un echilibru acido-bazic corespunzator. Fluidoterapia acuta se efectueaza cu solutii saline echilibrate, de tipul Ringerului lactat, luandu-se in considerare necesarul zilnic si pierderile aparute, o doza-ghid de mentinere ar fi 50-80 ml/kg/zi, mai multe detalii se pot gasi mai jos. Tratarea disritmiilor cardiace (in intoxicatia cu organofosforice si carbamati, leandru, Monesin) se va adapta obligatoriu la simptomele aparute- de exemplu bradicardia (organofosforice) se trateaza cu sulfat de atropina 0,02-0,10 mg/kg m.c. 25% iv, restul sc/im.

Sustinerea SNC- managementul crizelor convulsive, hiperreactivitatii este dificila la animalele mari, deoarece o terapie exagerat de agresiva poate duce de la depresie la hiperexcitatie si invers. Totusi, caii hiperreactivi, in crize convulsive trebuie obligatoriu sedati, atat pentru continuarea terapiei cat si pentru prevenirea accidentelor:

  •  Benzodiazepine (Diazepam 0,5-1,5 mg/iv), atentie la administrarea repetata (depresie respiratorie si a SNC)!
  •  Barbiturice (Fenobarbital 5-15 mg/kg in ser fiziologic pe o perioada de 30 de minute)
  •  Analepticele respiratorii (Doxapram 5-10 mg/kg iv)- sunt insa foarte controversate, deoarece au o actiune scurta.

Controlul hipertermiei, frecventa la pacientii convulsivi se va efectua agresiv si rapid: comprese cu gheata, clisme cu apa rece, administrarea de fluide iv reci. Nu se vor administra antipiretice in intoxicatii.

Decontaminarea la cabaline

Imposibilitatea de a voma ingreuneaza situatia, insa decontaminarea stomacului este obligatorie (NU prin pro­vocarea vomei!), desigur insa in limitele logice: efectuarea unui sondaj nasogastric cu scop de lavaj la mai mult de o ora-doua de la ingerarea toxicului este futila. Desigur ca in cazul animalelor inconstiente, se va renunta la lavajul gastric. Daca acesta se efectueaza, se vor fo­losi sonde cu lumenul larg, pentru a antrena chiar si particulele mai grosiere de furaje si cantitati foarte mari de apa. Este indicat sa se foloseasca un furtun de pompieri, cu presiune reglabila, nu furtune de gradina sau alte improvizatii, in special pentru a calcula cantitatea introdusa odata (in jur de 4 litri) si pentru a nu introduce apa cu prea multa presiune.

Administrarea de carbune medicinal, 2-5 g/kg fie gel (preparat de uz ecvin) sau pulvis, amestecat cu aproximativ 4 litri de apa, administrat pe sonda nazo-gastrica si mentinut in situ 20-30 de minute. Acesta este foarte eficient in absorbtia multor toxice ( de ex. stricnina, insecticide, ierbicide etc), dar nu si a metalelor sau alcoolurilor. Eficacitatea acestuia este dependenta de doza. Dupa absorbtia toxicului, orice reziduu de carbune trebuie eliminat. Lavajul gastric simplu are rezultate incerte.

Ulei mineral (parafina) 2-4 litri/500 kg (laxativ) po sau administrarea de purgative saline pot avea si ele efecte benefice, prin accelerarea clearance-ului intestinal al toxicului:

  •  Sare Glauber (sulfat de Na 1g/kg dizolvat in 4 L apa calda po)
  •  Sare Epsom (sulfat de Mg 0,2-1 g/kg dizolvat in 4 L apa calda po), atentie insa la simtomele de toxicitate renala (intoxicatie cu Mg).

In cazul contactului toxicului cu pielea, in special cele lipofile (insecticidele) se va spala calul cu multa apa si sampon, iar la nevoie chiar si cu detergent de vase. Spalarea trebuie repetata pana cand mirosul chimic al substantei dispare. Daca animalul a fost expus unei substante sub forma de pulvis, acesta nu se va spala, deoarece udarea va duce la o absorbtie crescuta, ci se va peria calul cu atentie, sau chiar aspira.

 

pavaloiu-cai2. Tratamentul simptomatic
Acesta implica tratarea simptomelor specifice fiecarei intoxicatii, astfel ca o prezentare pe larg este imposibila. Ca exemplu vom lua intoxicatiile cu insecticide organofosforice sau organoclorurate, unde apar frecvent simptome muscarinice (hipersalivatie, diaree, fasciculatii musculare). Tratamentul simptomatic al acestora este reprezentat de atropina 0,2 mg/kg, 25% iv, restul sc/im.

3. Tratamentul de sustinere

Fluidoterapia de urgenta

Evaluarea statusului hidro-electrolitic (posibilitatea aparitiei socului hipovolemic, edemului pulmonar etc) este necesara pentru stabilirea tipului de fluid folosit (cristaloid versus coloid). Aplicarea unui cateter iv in vena jugulara la prezentarea pacientului in clinica este obligatorie (in deshidratari grave se pot plasa doua, pe ambele parti ale gatului, cu administrare de fluide in bolus). Cateterele standard pt ecvine sunt de 14 G, dar se pot folosi cele de 12 sau 10G in cazul administrarii de urgenta. Fluidoterapia acuta (in prima ora): se recomanda administrarea fluidelor in doza de pana la 60 ml/kg iv, urmate de o doza calculata ca necesar pe 24 de ore. Doza se adapteaza in functie de gradul hipovolemiei si a deshidratarii. Calcularea ratei de administrare depinde si de diametrul cateterului utilizat. Volumul de fluide administrate se calculeaza dupa algoritmul: doza de mentinere + corectarea deshidratarii + pierderile curente. Dozele de mentinere: 60 ml/kg/zi adult, 70-80 ml/kg/zi manz. Corectarea deshidratarii se efectueaza dupa calcularea urmatoarei formule: Volumul de fluide (L)= gradul deshidratarii (%) x masa corporala (kg). Ca regula generala, fluidele se administreaza in bolus pana la corectarea deshidratarii, urmand ca la trecerea pe doza de mentenanta sa modifice si rata de administrare.

Managementul durerii este absolut necesar atunci cand discutam despre terapia urgentelor la ecvine, de orice natura ar fi ele. Şocul psihogen, produs de durere nu trebuie neglijat mai ales la aceasta specie sensibila la stimulii durerosi.

  •  Metamizol sodic 20-50 mg/kg iv lent, im tid
  •  Flunixin meglumine 0,25 mg/kg strict iv, im sid (se recomanda folosirea unui cateter pre-plasat pentru administrarea iv, daca nu exista siguranta administrarii –pentru ca substanta sa nu ajunga in nici un caz perivenos-, se prefera administrarea im, dar nu pe o perioada lunga de timp).
  •  Butorphanol 0,01-0,02 mg/kg iv sau 0,02-0,1 mg im.

Diureza fortata
Majoritatea toxinelor se elimina prin intermediul rinichiului, ca atare cresterea ratei de eliminare renala a toxicului reprezinta un scop important in terapia intoxicatiilor. Productia de minim 2 ml/kg/h, fie prin intermediul solutiilor iv, dar si a celor administrate po, poate imbunatati clearance-ul renal al toxinelor. Se va evalua atent statusul pacientului si se vor monitoriza pulmonul si functia renala pentru a evita eventuala „supraincarcare“ a sistemului circulator, cele mai frecvente complicatii fiind edemul pulmonar si cerebral, acidoza metabolica, intoxicatia cu apa, hiponatremie/potasemie. Se poate folosi orice diuretic la nevoie (furosemid 0,5-1mg/kg iv, manitol 0,25-1,0 g/kg iv timp de 20 de min), cele mai indicate in medicina ecvina sunt substantele tiazidice (benzotiadiazina 0,5-1,0 mg/kg im, sc sau po sid). Se va lua in calcul si gradul de afectare al functiei renale, furosemidul spre exemplu nu este util la animalele cu perfuzie renala scazuta. Alcalinizarea sau acidifierea urinii sunt procedee utilizare frecvent in medicina umana, dar este necesar un diagnostic corect pentru ca acestea sa poata sa isi dovedeasca eficienta.

Alte masuri terapeutice in intoxicatiile la cabaline

  •  Hemodializa si dializa peritoneala sunt eficiente in medicina umana sau a animalelor de companie, dar complet nefezabile in medicina animalelor mari, datorita logisticii si a costurilor.
  •  Antidoturile: eficienta lor depinde de diagnosticul corect, trebuie luat in seama faptul ca multe dintre ele sunt toxice la randul lor.

Eutanasia

In cazurile grave, la care evolutia bolii nu justifica tratamentul sau din oricare alt motiv proprietarul hotaraste aceasta, se va lua in considerare eutanasia. Protocol de eutanasiere la ecvine: Pentobarbital + Fenitoin (Euthasol®), doza este de 0.22 ml/kg IV.

Ca si concluzie, principiile terapeutice in intoxicatiile la cabaline sunt directionate catre stabilizarea functiilor vitale ale animalului, trebuind sa fie efectuate de obicei fara prezenta unui diagnostic definitiv, ca atare terapia se va baza pe simptomele clinice prezentate de animal si pe principiile medicale cunoscute la perfectie de catre medicul veterinar.

pavaloiu-cai1

Ultima modificareVineri, 15 Februarie 2019 20:16