Autentificare
updated 10:14 AM UTC, Aug 10, 2019

Bolile Gheparzilor

In numarul trecut am facut o prezentare scurta a unor boli specifice leilor. Inainte insa de a continua cu patologia gheparzilor, as vrea sa mai adaug doua boli raportate la lei.


Virusul imunoeficientei felin
Unele cercetari arata ca leii din anumite zone au coevoluat cu acest virus. Deoarece nu exista o corelatie directa intre seropozitivitate si mortalitate, nu s-a stabilit exact daca FIV intr-adevar cauzeaza boala la lei. Totusi infectia a fost asociata cu semne neurologice (agresivitate crescuta, schimbari de comportament, miscari anormale), uveita, boli renale, infectii secundare, limfadenopatii.

Chisti ai ductului biliar si neoplazii biliare
Afectiunile au fost semnalate la leii tinuti in captivitate. Chistii sunt multiloculari si contin sange, sau sunt asociati cu hemoragii ale ductului biliar. Histopatologic se observa fibroza multifocala si leziuni de compresiune. Se aseamana cu angiomatoza vasculara asociata cu Bartonella, la oameni. Bartonella a fost semnalata la leii si gheparzii salbatici (Molia at al., 2004)

 

Ghepard captiv folosit in Emiratele Arabe intr un program de reproductie

Bolile gheparzilor

Generalitati
Gheparzii sunt extrem de omogeni din punct de vedere genetic, mai exact, populatia fiind atat de restransa, dispune de o foarte mica varianta genetica, si specia constituie un exemplu clasic de pupulation bottleneck (efect al „gatului de sticla“). Ca rezultat, omogenitatea si driftul genetic cresc, provocand o serie de boli sau crescand predispozitia la diferite afectiuni. Unii autori considera ca genul Acinonyx este unic si nu ar trebui incadrat nici in familia felidelor nici la panteride, si, dupa cum voi incerca sa prezint, au comportament si fiziologie complet distincte fata de celelalte „pisici“ ale planetei.

AZA (Association of Zoos and Aquariums) a creat asa-numitele TAG (Taxon Advisory Groups), printre care si unul pentru feline, care a dezvoltat un SSP (Species Survival Plan) special pentru gheparzi (intr-adevar sunt multe prescurtari, dar cei pasionati de acest domeniu se vor intalni des cu acesti termeni). Acest SSP creeaza o imensa baza de date cu indivizii dintr-o specie, monitorizeaza problemele de sanatate, managementul populatiilor captive si salbatice si emite manuale si publicatii menite sa ajute profesionistii din domeniu, cautand sa creeze un plan pe termen lung de conservare a speciei.

Astfel, s-a descoperit ca patologia la gheparzii salbatici este complet diferita de cea a gheparzilor din captivitate. Acestia din urma sunt supusi unui numar mult mai mare de afectiuni degenerative si infectioase, pe cand cei din salbaticie par sa fie „ocoliti“ de acestea.

Peritonita infectioasa felina
S-au raportat epizootii de FIP in SUA si Irlanda. Dupa cum se stie, la pisicile domestice, intre 1 si 3% in animalele infectate vor dezvolta boala, insa la gheparzi acest procent este cu mult mai mare: intr-o epidemie raportata in SUA, morbiditatea a fost de peste 90% si mortalitatea de 60% (Heeney et. al., 1990). Se observa semne clasice: abdomen pendulant, exudat fibrinos in cavitatea abdominala, peritonita etc. dar apare si forma uscata. Unele simptome se asea- mana mai mult cu infectiile cu Parvovirus: leziuni ale colonului si intestinului subtire (colita cronica). Boala apare in forma sa clinica atunci cand titrul antigenic este suficient de mare (in urma reinfectiei sau unei infectii cronice). In plus, asa cum veti observa la multe din bolile care urmeaza sa le enumar, se pare ca este vorba de o boala mediata imun, si apare o dominanta a celulelor T helper 2 in defavoarea celulelor T helper 1.
Parvoviroza
Ca simptome si aspecte patologice pot mentiona colita cronica parvovirotica: diareea cronica, necroza a criptelor intestinale, colaps al vililor, deci leziuni tipice. In plus, mai poate aparea hipoplazia cerebelara.
Infectia cu Herspes Virus
Herpesviroza provoaca la puii de gheparzi (uneori apare si la adulti) o dermatita ulcerativa, care initial apare sub forma de mici ulcere in zona ochilor, apoi se maresc, se raspandesc, se unesc si se transforma in placi masive pe aproape toata fata. Leziunile apar pe cap, dar si pe labele din fata si in alte parti unde puii se pot linge (pe flancuri, baza cozii). Boala nu raspunde la tratamentul medicamentos, si se cronicizeaza. Se poate incerca varianta chirurgicala de tratament, prin criochirurgie cat mai agresiva. Glandele salivare sunt infectate si constituie un rezervor de particule virale, si deci virusul se raspandeste prin saliva. Raspunsul inflamator este dominat de Th2: infiltratii tisulare eosinofilice si mastocitare. Se observa incluziunile intranucleare tipice herpesvirusurilor.
FeLV si limfosarcomul la gheparzi
Virusul leucemiei felin prezinta o morbiditate relativ scazuta la pisicile domestice. Cum am mentionat si in la FIP, in cazul gheparzilor insa, virusul este mult mai agresiv si evolutia bolii este fulminanta. Animalul afectat prezinta limfadenopatii, limfosarcom multisistemic, infiltratie generalizata leucocitara.
Gastrita asociata cu helicobacter
Helicobacter spp a fost izolat in aproape 100% din populatia actuala. Insa foarte interesant este ca boala se manifesta numai la animalele din captivitate. La oameni, zona cea mai afectata este zona pilorica, insa la gheparzi corpul si zona fundica sunt cele mai sensibile. Tot ca o deosebire de oameni, la gheparzi nu se observa atat de multe ulcere gastrice. La gheparzii afectati se raporteaza emaciere, hipertrofie concentrica stomacala provocata de hiperplazia mucoasei enterice. Se observa infiltratii limfocitare si plasmocitice (la oameni - infiltratii neutrofilice), fibroza, hiperplazie, necroza si exfoliere a mucoasei gastrice.
Cum am mentionat la inceput, si exemplarele salbatice prezinta aceeasi populatie gastrica de Helicobacter dar nu prezinta boala in sine, de unde rezulta ca doar bacteria singura nu poate provoca gastrita. Teoria actuala este ca stresul de captivitate duce la o secretie crescuta de cortizol, care are valoare de imunomdulator si provoaca exact acel „exces“ in celule Th2 in defavoarea celulelor Th1. In ajutorul teoriei vine si faptul ca multi gheparzi captivi prezinta semne de stres cronic, prezentand hiperplazie adrenocorticala.
Criptococoza
Infectia se manifesta prin granuloame in parenchimul pulomar, si prezinta aspect tipic, intalnit si la alte specii. Merita mentionat pentru ca la gheparzi s-a observat o prevalenta mult mai mare decat la alte specii.
Notoedres cati
Acarioza ce afecteaza in special animalele sub stres intens, de exemplu indivizi salbatici, capturati pentru relocare. Simptomatologia poate fi atat de acuta si agresiva incat s-au inregistrat cazuri mortale. Se pot observa la histopatologie/biopsie sau raclaj: hiperplazie epiteliala, acantoza si acarienii in sine.
Antrax
Bacilul este contractat prin contactul cu prada infectata. Leziunile sunt observate in regiunile capului, cavitatii orale, in tractul digestiv si ia forma edemelor cutanate, hemoragii, necroze, edem faringal, limfadenopatii. Gheparzii, pe langa faptul ca par a fi mai susceptibili la infectie, reactioneaza puternic si rapid rezultand moartea acuta. Uneori frotiul de sange este negativ, deci nici nu se ajunge in stadiul de bacteriemie.
Ca o nota, in cazul leilor, boala are aspect cronic (cel putin placut), iar hienele s-au dovedit a fi mult mai rezistente (probabil datorita comportamentului de hranire – prin necrofagie si oportunism s-au adaptat sa consume animale bolnave sau debilitate).

Ghepard intubat

Ultima modificareSâmbătă, 04 August 2018 19:05