Autentificare
updated 3:44 PM UTC, May 24, 2019

Tehnici de hranire enterala la pisica - partea 1

Contents[Hide]

Alimentatia enterala este indicata oricarui animal suferind de malnutritie sau in risc de a ajunge la malnutritie. Astfel de pacienti sunt cei cu hipermetabolism (arsuri severe, trauma, cancer) si cei cu anorexie cronica sau malnutritie evidenta prin pierderea a peste 10% din greutatea corporala normala.

Metoda poate fi de asemenea utilizata in conditiile in care se anticipeaza o anorexie mai lunga de 3 zile, asa cum se intampla in cazul interventiilor chirurgicale asupra cavitatii bucale, faringelui, esofagului, stomacului, pancreasului, sau cailor biliare. in cazul pisicilor anorexice obeze, dar nu numai, are un rol major in prevenirea aparitiei steatozei hepatice ca si complicatie severa a unei afectiuni primare. Nu este in schimb indicata pacientilor cu ileus sau obstructie intestinala, la care administrarea enterala de nutrienti accentueaza voma sau diareea, preferandu-se administrarea parenterala (intravenoasa).

Comparand cele doua metode de sustinere nutritionala, enterala si parenterala, se poate afirma ca prima este mult mai fiziologica, sigura si de regula asociata cu mult mai putine complicatii. Dintre avantaje, se cuvine mentionata incidența mult mai redusa a unor dereglari metabolice (hiperglicemie, hipertrigliceridemie) sau a „sindromului de realimentare“ (hipokalemie, hipofosfatemie, hipomagnezemie, hiperglicemie), dar si sti mularea motilitatii gastrice, a raspunsului imun sau mentinerea integritatii barierei intestinale. Principalele complicatii sunt fie legate de tub, fie asociate supraalimentatiei (voma, diaree).

Intubatia se poate realiza pe cale nasoesofagiana, prin faringotomie, esofagotomie, gastrotomie, gastroduodenostomie si enterotomie, fiecare metoda prezentand indicatii si contraindicatii, avantaje si dezavantaje.

Tehnicile operatorii sunt descrise la pisica, insa ele pot fi usor adaptate si la pacientii canini. in alegerea metodei trebuie luata in considerare durata suportului nutritional, posibilitatea evitarii anumitor segmente ale tractului gastrointestinal, con sistența hranii, capacitatea animalului de a suporta anestezia si nu in ultimul rand expe rienta si preferintele personale.

Un aspect ce nu trebuie trecut cu vederea, chiar daca nu face obiectul acestui articol, este necesitatea stabilirii unui plan nutritional care sa cuprinda necesarul caloric, tipul de hrana, cantitatea si frecventa administrarii.

1. 1. Intubatia nasoesofagiana:

Indicatii: Suportul nutritional pe termen scurt (3-4 zile) al pacientilor ce nu prezinta fenomene patologice la nivel nazal, faringian, esofagian sau gastric, si la care anestezia pe cale generala este contraindicata. Aspirarea sucului gastric in cazul gastritelor, reducand astfel reflexul de voma.

Contraindicatii: Traume faciale, coagulopatie, voma persistenta, disfunctii faringiene, megaesofag, strictura esofagiana, esofagita, pacienti comatosi.

Avantaje: Usurinta manoperei, toleranța buna pe termen scurt a tubului, cerintele minime in ceea ce priveste intretinerea acestuia, dar mai ales posibilitatea evitarii anesteziei generale.

Dezavantaje: Principalul dezavantaj il reprezinta diametrul redus al tubului, ceea ce impune utilizarea unei diete lichide.

Posibile complicatii: Rinita, voma sau regurgitare, imposibilitatea avansarii tubului dincolo de faringe datorita conformatiei individuale, introducerea tubului prin sfincterul esofagian inferior cu aparitia esofagitei de reflux, indepartarea prematura a tubului de catre animal sau infundarea acestuia.

Materiale necesare: Anestezic local (proparacaina picaturi oftalmice sau lidocaina), tub pentru intubatie cu ᴓ 1x1.5 mm si lungime de 50 cm, unguent, portac, ac si fir de sutura neresorbabil, colier elisabetan.

Tehnica operatorie:

- Manopera se efectueaza pe animalul constient sau usor sedat, contentionat in decubit sternal sau lateral.

- Se aplica 3-5 picaturi de proparacaina 0,5 % sau lidocaina 2% intr-una dintre nari. in cazul animalelor agitate se poate realiza o anestezie usoara prin administrarea de diazepam 0.1-0.5 mg/kg iv cu sau fara ketamina 1-2 mg/kg iv.

- Se apreciaza lungimea segmentului ce trebuie plasat in esofag prin stabilirea lungimii de la nivelul planului nazal, dea lungul partii laterale a animalului, pana la nivelul spatiului intercostal 7 dupa care se realizeaza un semn pe tub (Figura 1).

hranire enterala

- Varful sondei se lubrifiaza cu unguent sau cu lidocaina unguent atunci cand este disponibila.

- Capul animalului este tinut in pozitie anatomica, evitandu-se hiperextensia sau hiperflexia, iar varful tubului este directionat caudoventromedial pe masura ce este introdus in cavitatea nazala (Figura 2). in general acesta „cade“ in orofaringe stimuland un reflex de deglutitie, fiind avansat pana cand marcajul realizat anterior ajunge la nivelul planului nazal.

hranire enterla2

Figura 2 – Introducerea sondei

- Verificarea pozitionarii corecte se face prin injectarea in tub a 2-3 ml de ser fiziologic, manopera care in cazul plasarii traheale va induce tusea, sau printr-o radiografie toracica.

- Fixarea tubului la piele se face cu fir neresorbabil la nivelul fruntii, evitanduse atingerea mustatilor.

- Hrana poate fi administrata imediat insa, avand in vedere diametrul redus al tubului, se va utiliza doar sub forma lichida. intotdeauna va fi adusa la temperatura corpului, iar dupa hranire, tubul se va umple cu o coloana de apa pentru a impiedica infundarea lui.

- Pentru a evita indepartarea prematura se recomanda utilizarea unui colier elisabetan.

 

2. 2. Intubatia prin esofagotomie

Indicatii: Hranirea pe termen lung (saptamani, luni) a pacientilor cu traume faciale, afectiuni ale cavitatii bucale sau ale faringelui, dar cu un tract gastrointestinal normal in segmentul distal fata de esofag. Este metoda cea mai indicata pentru hranirea pisicilor cu insuficiența renala, steatoza hepatica sau anorexie datorata unor boli sistemice.

Contraindicatii: Intubatia prin esofagotomie este contraindicata animalelor comatoase, cu disfunctii esofagiene primare sau secundare, cum ar fi strictura esofagiana, celor cu interventii chirurgicale pe esofag, sau celor cu esofagita sau megaesofag. La pisicile cu voma persistenta exista riscul expulzarii si retroflexarii tubului in nasofaringe.

Avantaje: Avantajele acestui procedeu includ usurinta realizarii, acceptarea buna de catre pacient, diametrul mare al tubului ce permite administrarea de diete semilichide, intretinerea usoara, posibilitatea consumului de hrana si apa pe langa tub, precum si usurinta cu care poate fi indepartat atunci cand nu mai este nevoie de el. Sonda esofagiana elimina tusea, laringospasmul sau aspiratia ocazional intalnite in intubatia prin faringotomie.

Dezavantaje: Principalul dezavantaj il reprezinta necesitatea anesteziei pe cale generala. Posibile complicatii: in cazul sectionarii venei jugulare, se impune ligaturarea acesteia, atat oral cat si aboral de locul inciziei. Alte posibile complicatii sunt reprezentate de regurgitarea si roaderea tubului si, foarte rar, esofagita, buzunar esofagian, celulita cervicala subcutanata sau infectii cutanate la locul de intrare a tubului. Esofagita de reflux apare in conditiile in care tubul trece de sfincterul esofagian inferior.

Materiale necesare: Anestezice, pensa hemostatica curba, tub pentru intubatie cu ᴓ 4 mm si lungime de 80 cm, unguent, lama de bisturiu, ac, portac, fire de sutura neresorbabile, colier elisabetan.

Tehnica operatorie:

- Anestezia generala se poate realiza cu diazepam 0.1-0.5 mg/kg iv + ketamina 1-2 mg/kg iv, insa ea va fi intotdea una adaptata terenului biologic.

- Esofagul se abordeaza pe partea stanga, astfel incat animalul este plasat in decubit lateral drept, realizandu-se toaleta mecanica si chimica a zonei cervicale mijlocii, de la nivelul ramurii recurbate a mandibulei pana la apertura craniala a toracelui

- Cavitatea bucala este mentinuta in pozitie deschisa cu ajutorul unui speculum bucal.

- Se masoara tubul de la nivelul punctului de insertie in esofag, pana in dreptul spatiului intercostal 7 sau 8, ceea ce va asigura plasarea lui in segmentul mijlociucaudal al esofagului. Se insemneaza pe tub.

hranire enterala3

Figura 3 - Evidențierea locului de incizie

hranire enterala4

Figura 4 – Prinderea tubului 

 Continuare partea a II-a....

Ultima modificareMarți, 31 Iulie 2018 19:43
Dr Sebastian Veres

Cabinet Medical Vetomed