Autentificare

Anestezia la animalele exotice - anestezia la reptile partea III

Contents[Hide]

1. Particularitati fizio-anatomice

  • Reptilele sunt poichiloterme sau ectoterme (cu sange-rece) si temperatura corporala si ratele metabolice ale acestora sunt guvernate de temperatura ambientala.
  • La serpi inelul traheal este incomplet, dar broastele testoasele si crocodilienii au inele traheale complete si este important sa nu se supraumfle tubul cu manseta pneumatica ET la aceste specii.
  • Cu exceptia crocodilienilor, unde morfologia pulmonara este similara cu cea a mamiferelor, majoritatea reptilelor au structuri ale plamanilor mai primitive si poseda saci alveolari care nu sunt implicati in schimburile de gaze.
  • Crocodilienii au o structura a inimii similara cu cea a mamiferelor, dar majoritatea reptilelor au inima compusa din trei camere cu doua atrii si un ventricul. Ventriculul este subdivizat functional in cavum arteriosum, cavum venosum si cavum pulmonale.
  • Reptilele au un grad ridicat de suntare pulmonara. Acestea sunt supuse, de asemenea, la un metabolism anaerob extensiv, care este foarte bine dezvoltat la reptilele acvatice, cum ar fi broastele testoase de mare. Aceste adaptari evolutionare le permit sustinerea insultei hipoxice mult mai bine decat mamiferele intr-un mediu cu nivel scazut de oxigen.
  • Circulatia portala renala poate reduce eficacitatea medicamentelor anestezice cand sunt injectate in muschii membrului inferior sau in vene. Totusi, acest lucru nu are o semnificatie clinica prea mare, intrucat se poate creste doza de anestezic pana la obtinerea efectului dorit.
  • Reptilele nu au o diafragma adevarata, dar inca se utilizeaza sistemul de pompare a presiunii negative pentru ventilare.
  • Muschii respiratorii sunt utilizati atat pentru inspiratie, cat si pentru expiratie.
  • La Chelonienii apneici ventilatia poate fi sustinuta prin miscarea membrelor inferioare in interior si in exterior prin schimbarea volumului cavitatii coelomice.
  • Glota reptilelor este crestata ca o deschidere intre cartilajele aritenoide si se afla la baza limbii pe peretele cavitatii bucale.
  • Rata metabolica de baza scazuta.

2. Pregatirea pentru anestezie

  • Trebuie sa se efectueze o examinare fizica amanuntita si sa se intocmeasca anamneza. Totusi, din cauza pericolului implicat in manevrarea unor specii rele si veninoase, observarea caracteristicilor comportamentale de la distanta poate fi singurul proces de evaluare practica preanestezica. Orice modificare in dispunerea corpului, starea pielii, excretiile din nari si ochi trebuie evaluata cu atentie.
  • Urmatoarele date de laborator sunt solicitate in general ca baza minima: PCV, TP, BUN, Glucoza. Nivelul de glucoza din sange este in general mai scazut fata de cel al mamiferelor (30 – 100 mg/dl)
  • Orice anomalii (deshidratare, anemie, dezechilibru acid - baza, hipoglicemie) trebuie corectate anterior inductiei anestezice.
  • Desi regurgitarea si aspiratia sunt putin probabile, este recomandat ca stomacul sa fie gol, ca urmare a digestiei defectuoase.
  • Medicamentele de premedicatie injectabile pot furniza sedare si facilita inductia anestezica prin folosirea de agenti inhalatori, iar agentii urmatori se utilizeaza in acest scop

 Disociative (ketamina) si combinatii de agonisti alfa- 2 (medetomidina, xilazina)

  • Disociative(ketamina, tiletamina) si combinatii de benzodiazepina (diazepam, zolazepam, midazolam) o Relaxanti musculari (succinilcolina, galamina, atracurium)
  • Opioide (etorpina, carfentanil)
  • Calmante (pentobarbital)
  • Blocanti ai canalelor de sodiu (tmetal sulfonat de tricaina)
  • Fiecare agent poate fi adaugat suplimentar la clase diferite pentru abordarea anestezica echilibrata.

3. Inductia anestezica

  • Agentii inhalatori se utilizeaza, de regula, prin folosirea de camere deschise la culoare din plastic.
  • Injectia IV cu anestezice nu este practica, in general, la aceste specii, dar inductia prin intermediul injectiei IM poate fi efectuata prin utilizarea seringilor de poli sau a suflantelor.
  • Inductia cu propofol IV se poate efectua la animalele sedate puternic dupa premedicatie sau la animalele bine imobilizate de catre un expert.

fig2

 

 

 

 

Figura 2. O soparla Gecko careia i se induce sevofluran printr-o masca faciala

4. Utilizarea anesteziei inhalatorii

  • Agenti inhalatori puternici moderni cum ar fi isofluran, desfluran si sevofluran sunt alegerea preferata atat pentru inductia anestezica, cat si pentru mentinere.
  • Capacitatea acestora de a-si tine respiratia si suntarea pulmonara extensiva poate intarzia semnificativ inductia anestezicului prin inhalare. Din cauza pericolului posibil, o camera anestezica este cel mai bine utilizata pentru inductie.
  • Pentru multe reptile, mastile faciale disponibile in comert pentru animalele mici sunt adecvate.
  • Intubarea animalelor odata indusa anestezia va furniza o cale respiratorie sigura, precum si reducerea curgerii anestezicului.

fig3

 

 

 

 

Figura 3.O broasca testoasa este intubata prin utilizarea unui cateter de 18 G si este monitorizata printr-un detector Doppler al vitezei de scurgere.

5. Monitorizarea si mentinerea anestezicului

  • Ca si la alte specii de animale domestice, ritmul cardiac, rata respiratorie si temperatura corporala sunt minime pentru monitorizarea fiziologiei.
  • Un stetoscop esofagian poate fi folositor pentru monitorizarea atat a ratei cardiace, ritmului, intensitatii, cat si a ratei si ritmului respirator.
  • Monitorizarea anestezica prin utilizarea combinatiei unui EKG a unui detector Doppler a vitezei de curgere (plasata tipic intr-un loc aproape de inima) va furniza monitorizare folositoare a activitatilor electrice si mecanice ale inimii.
  • Din cauza pielii groase (solzi), puls-oximetria si valorile non-invazive ale tensiunii arteriale sunt greu de obtinut.
  • Majoritatea puls - oximetrelor veterinare sunt calibrate cu curba de disociere de saturatie mamifera a hemoglobinei cu oxigen, astfel ca acuratetea acesteia este nesigura.
  • Reptilele mici pot deveni foarte hipotermice si trebuie furnizata o sursa extern de caldura (perna electrica, patura cu aer cald fortat, etc) pentru prevenirea ca animalul sa devina hipotermic.

6. Recuperare

  • Asigurarea mentinerii unei temperaturi optime a unor specii anume pentru metabolism de medicamente mai rapid (si recuperare)
  • Furnizarea unei cai respiratorii libere si sigure.
  • Furnizarea de analgezie adecvate.
  • Inversarea oricaror medicamente reversibile care ar putea prelungi recuperarea.
DR  FLOREA  ELENA RODICA

Medic veterinar libera practica, absolvent FMV Bucuresti, promotia 2011.