Autentificare
updated 10:14 AM UTC, Aug 10, 2019

Intoxicatii cu plante care contin oxalati

Contents[Hide]

Acidul oxalic si oxalatii se gasesc in macrisuri din genurile: Oxalis, Rumex, in Amaranthus spp. (stiruri), Beta vulgaris (sfecla de zahar) si unele plante ornamentale: Dieffenbachia spp., Philodendron spp. In tara noastra, sursa toxica cea mai importanta o constituie sfecla, in care oxalatii se gasesc in colete si frunze. Dezvolatarea micetului Aspergillus niger pe fibroasele si paiele depozitate necorespunzator determina producerea de oxalat. Actiunea toxica principala a acidului oxalic si a oxalatilor solubili (de K) consta in cuplarea cu ionii de Ca2+ si transformarea in oxalat de Ca, insolubil, care formeaza cristale aciculare, cu efect iritant mecanic, atat asupra mucoaselor digestive, cat si asupra epiteliului tubilor uriniferi, ducand la blocaj renal.

Cuplarea cu Ca2+ din sange mai determina hipocalcemie acuta. Mecanismul de actiune se aseamana foarte mult cu cel al lichidului antigel, dar nu exista antidot eficace, tratamentul fiind doar simptomatic. Morfopatologic se constata mici hemoragii pe mucoasele digestive, congestie si edem pulmonar; rinichii sunt palizi edematosi, prezentand pe sectiune striatii corespunzatoare precipitatelor de oxalat de calciu. Histologic se pot evidentia cristale de oxalat in peretii vaselor ruminale si cerebrale (Popescu, 1996).

1. Familia Aracee. Dieffenbachia

Toate speciile din aceasta familie contin in celulele lor pachete de cristale de oxalat de calciu in ace foarte fine. Dupa genuri, plantele contin, de asemenea, enzime proteolitice, glucozide iritante si alte substante al caror rol patogenic nu este bine cunoscut. Foarte raspandita, aceasta planta este caracterizata printr-o tija dreapta si groasa. Frunzele largi, de forma eliptica, cu o nervura centrala, foarte proeminenta, sunt foarte decorative, ele au panasuri, marmoratii albe sau crem pe fond verde. Radacinile, frunzele, dar mai des tijele contin un suc, foarte iritant pentru mucoase. Acesta contine cristale de monohidrat de oxalat de calciu, care au numele de rufide. Se mai gasesc, printre altele, acid oxalic liber si oxalati. Exista o relatie intre cantitatea oxalat/cristale de oxalat si toxicitatea relativa a plantei. Tija este mai toxica decat petiolul, el insusi mai activ decat frunzele.

Dozele letale au fost determinate la cobai, prin administrarea sucului de Dieffenbacha picta. Acesta este obtinut de la tija sau petiol proaspat. D L 50 este pentru tije: 0,6 – 0,9 g/24 ore; petiol: 1,44 g/24 ore; pe cale intraperitoneala 1 g/24 ore. Ipoteza cea mai realista pare sa fie combinatia unei iritari mecanice in momentul efractiei tisulare si a altor constituenti, cum ar fi acidul oxalic si enzimele. Acestea din urma contribuie la inflamatie, provocand degranularea mastocitelor si descarcarea histaminei. In SUA, ea reprezinta aproape 8 % din cazurile de intoxicatie in care sunt incriminate plantele. Ea se produce in timpul proiectiei sevei in ochi, pe piele sau dupa mestecarea unei parti vegetale, cel mai adesea frunze sau tije.

Semnele clinice constau in:

  • voma,
  • diaree,
  • colici si disfagie,
  • insotite de iritare si inflamare a mucoaselor digestive: hipersalivatie, ulceratii bucale, gastrita sau enterita;
  • animalul poate fi temporar anorexic din cauza durerii cauzate de inflamatie.
  • Problemele neurologice, mai putin frecvente, au fost in general observate la pisica: inhibitie corticala, prostratie, ataxie, parapareza sau paraplegie, atitudini anormale, decubit si voma.
  • S-au observat, de asemenea, simptome ca tremuraturi musculare si hiper­excitabilitate. Insuficienta renala este monitorizata pe baza creatininei si uremiei. S-a semnalat hematurie la 2,7 % din cazuri la pisici. Dispneea este problema respiratorie cea mai des intalnita.
  • Probleme cardio-respiratorii au aparut la feline. Atunci cand seva este proiectata in ochiul unui caine sau al unei pisici, durerea este imediata si intensa.

2. Tratament

  • Se recomanda spalarea ochilor imediat si abundent, cu apa, ser fiziologic sau cu colire.
  • Un examen oftalmologic minutios este indispensabil.
  • In cazul simptomelor digestive se recomanda clatire abundenta cu apa calda a botului animalului si a gurii cu gluconat de calciu de mai multe ori; spalarea stomacala pe animalul inconstient (sub anestezie generala), dupa intubatie traheala. Capul este plasat in pozitie joasa si spalatura se face cu solutie izotonica NaCl (1%) 5 – 10 ml/kg continand in suspensie un adsorbant – carbune vegetal activ 5 – 50 g.
  • Se mai recomanda pansamente gastrointestinale (de genul hidroxidului de aluminiu); antivomitive (metoclopramid 1– 3 mg/kg, intramuscular);
  • antispastice; pentru scaderea durerii, animalul va fi supus unei alimentatii lichide sau diete hidrice pe timpul necesar atenuarii durerilor.
  • Un tratament general poate consta in: antiseptice si/sau antiinfectioase gatrointestinale, in special in cazul diareii hemoragice (sulfamide, quinolone si derivati), sedative (clorpromazina 0,5 mg/kg, intramuscular), analgezice pentru scaderea durerii, antihistaminice (prometazina 2 mg/kg), difenhidramina (4 mg/kg).

3. Filodendronul

Acest gen grupeaza in jur de 120 de specii, cu vegetatie cataratoare de tip liana (atingand mai multi metri lungime) care formeaza radacini aeriene la nivelul fiecarui nod. Filodendronul contine aproximativ 0,7 % oxalat sub forma de cristale calcice.

  • La carnivorele domestice ingestia sa duce la aparitia unui sindrom digestiv (diaree, voma, colici).
  • La pisica, aceasta planta verde este responsabila de intoxicatii mortale (50 % din cazuri).
  • Simptomele de insuficienta renala si uneori de encefalita (nervozitate, tremuraturi, convulsii) se pot asocia adesea problemelor digestive.
  • Toxicitatea este cumulativa si manifestarile se mentin timp de o luna.
  • Moartea survine in urma alterarii functiilor renale si hepatice.
Ultima modificareVineri, 07 Iunie 2019 16:41