Autentificare
updated 10:14 AM UTC, Aug 10, 2019

Bolile respiratorii la porci partea I

Contents[Hide]

Bolile respiratorii pot provoca un stres imens pentru animale. Ele au de asemenea un efect grav asupra performantelor si productiei in efectivele de porci afectate. Bolile respiratorii sunt o mare problema pentru industria porcului si costul potential al focarelor de boli respiratorii este ridicat. Un numar mare de porci poate muri si poate exista o reducere a eficientei conversiei hranei si o scadere a calitatii carnii la cei care supravietuiesc. Porcii care supravietuiesc dar raman cu leziuni patologice, pot fi trimisi cu usurinta la sacrificare.

1. Etiologia

Au fost identificate diverse cauze ale bolilor respiratorii: virusii, micoplasmele, bacteriile sau parazitii. De asemenea apare destul de frecvent si infectia secundara bacteriana a tesutului pulmonar deja compromis. Biosecuritatea deficitara predispune la introducerea si raspandirea bolilor respiratorii. In mare parte din cazuri, agentii cauzali sunt foarte contagiosi. Acestia se pot transmite pe cale directa sau prin contactul cu aerosolii intre porci si pot fi transmisi de catre pasari si vehicule, in plus fata de raspandirea pe calea aerului intre unitati.

2. Epidemiologie

Sistemul respirator poate fi afectat de un numar mare de boli. O unitate poate fi afectata de mai multe boli respiratorii in acelasi timp. Sistemul respirator al porcului are mecanisme mecanice si fizice de aparare impotriva bolii. Aceste mecanisme pot fi depasite de nivelurile covarsitoare ale infectiei, imunitatea slaba, managementul prost, factorii adversi de mediu sau de prezenta altor boli. Ventilatia proasta si izolarea, dieta saraca, o alimentara cu apa necorespunzatoare, supraaglomerarea si nivelurile ridicate de praf sau amoniac sunt factori de risc deosebit de importanti. Studiile efectuate de-a lungul timpului au aratat ca expunerea la niveluri ridicate de praf si amoniac nu duc neaparat la o crestere a bolilor respiratorii. Esecul in recunoasterea si tratarea bolilor respiratorii la un stadiu incipient predispune la focare severe de boli respiratorii. Acestea exacerbeaza efectele negative ale bolii respiratorii asupra cresterii si productiei. Imposibilitatea de a separa grupele de varsta in unitati diferite poate, de asemenea, predispune la focare de boala, inclusiv la cele care afecteaza sistemul respirator. Acest lucru se intampla mai degraba acolo unde spatiul aerian este comun pentru porcii de toate varstele.

3. Semnele clinice

Unul din primele semne ale bolii respiratorii este tusea, care poate fi deosebit de vizibila atunci cand porcii se ridica din repaus. Tusea este deosebit de grava in cazurile de pneumonie enzootica cand un numar mare de porci dintr-un efectiv sunt afectati. Dispneea insoteste un numar considerabil de afectiuni respiratorii. Daca respiratia este lenta si insotita de farnaieli poate indica obstructia nazala, care insoteste adesea rinita. Compromisul sever al functiei pulmonare este indicat de dispneea cu hiperpnee. In cazul afectiunilor respiratorii severe, porcii afectati pot respira pe gura si pot avea o linie respiratorie cauzata de strangerea muschilor abdominali in incercarea de a forta aerul din tesutul pulmonar inelastic. Insuficienta cardiaca si cordul pulmonar se pot dezvolta la animalele care sufera de boli respiratorii cronice sau severe. Pleurezia cu aderente intre tesutul pulmonar si peretele pieptului poate compromite in continuare functia respiratorie si eficienta acesteia. La porcii cu afectiuni respiratorii este posibila doar o examinare limitata. Poate fi efectuata o scurta ascultatie a pieptului si pot fi sonore sunetele pulmonare sau cele specifice pneumoniei. Ralurile pulmonare pot indica ingustarea cailor aeriene. Bolboroselile pot indica blocarea intermitenta a bronhiolelor. Suieraturille ascutite pot indica prezenta pleuritei iar sunetele dure de frecare pot indica pleurezia. In unele cazuri, se poate identifica care parte din plaman a fost afectata si daca exista semne de boli cardiace sau pleurezie. Orice incercare de contentie a porcului poate creste severitatea semnelor clinice, ceea ce poate duce la punerea vietii porcului in pericol, in cazurile severe. Animalele cu boli respiratorii sunt de cele mai multe ori anorexice. Pot prezenta secretii oculare sau nazale, in cazurile de rinita. Moartea porcilor netratati precum si morti subite pot aparea ca urmare a unor boli respiratorii. Examinarea post mortem poate fi extrem de utila in confirmarea diagnosticului cauzei bolii respiratorii. Trebuie observate distributia si natura leziunilor si trebuie prelevate probe in scopul diagnosticarii. Unele boli respiratorii, precum pneumonia enzootica si sindromul respirator si de reproductie la porcine PPRS, devin cu usurinta endemice in efectivele afectate. La inceput, pot aparea in forma acuta, apoi cronica. Bolile acestea au un efect negativ asupra bunastarii animalelor si asupra productiei. Alte boli, precum gripa porcina sau unele focare de pleuropneumonie sunt mai acute si pot avea un curs mai scurt pe efectivele afectate. Bolile respiratorii la porcine raman o provocare pentru industria porcului. Focarele acestor boli trebuie investigate rapid si complet. Masurile de tratament si prevenire trebuie puse in aplicare pentru a va asigura ca efectele adverse ale bolilor sunt reduse la minimum.

4. Diagnosticul

Un diagnostic precis al cauzelor este esential in focarele de boli respiratorii. Istoricul unitatii, examinarea clinica si observatia pot oferi un diagnostic preliminar. Acest trebuie confirmat de un teste specializate de laborator si de o examinare completa post mortem. Informatiile oferite de sistemele de siguranta din cadrul abatoarelor pot indica natura si nivelul al oricarei boli respiratorii existente. Intr-un efectiv se pot regasi mai multe afectiuni respiratorii in acelasi timp. Este esential ca toate cauzele posibile sa fie identificate pentru a se asigura faptul ca pot fi instituite metode eficiente si specifice de control.

5. Tratamentul

Odata ce diagnosticul a fost pus, poate incepe tratamentul si planurile pentru profilaxia viitoare pot fi discutate cu proprietarul. In ultimii ani, au fost dezvoltate o serie de vaccinuri eficiente pentru multe din principalele boli respiratorii porcine. Noile antibiotice dezvoltate au imbunatatit penetrarea in tesutul pulmonar, ceea ce permite un tratament mai eficient al infectiilor primare si secundare. De fiecare data cand sunt folosite antibiotice trebuie tinut atent sub observatie timpul de asteptare pentru carne. Terapia cu antibiotice este de obicei prescrisa si poate fi adminsitrata in apa sau alimente animalelor afectate sau celor ce prezinta riscul de a fi afectate. Porcii bolnavi sunt de obicei tratati parenteral, de cele mai multe ori ei fiind prea bolnavi pentru a manca sau a bea. Animalele grav bolnave pot fi eutanasiate pe considerente umane sau economice.

6. Controlul

In mod ideal, bolile respiratorii ar trebui eliminate din unitate sau incidenta si severitatea lor ar trebui reduse la niveluri controlabile. Odata eliminate sau tinute sub control trebuie monitorizate de asemenea nivelurile viitoare ale bolii. Acest lucru se poate face prin observare atenta, examinare clinica si examinare post mortem. Sistemele respiratorii ale porcilor sarcrificati trebuie monitorizate la abator. Trebuie identificate toate infectiile prezente. Eliminarea bolilor respiratorii poate fi incercata prin diverse metode. Pe unele din ele le vom aborda in cadrul fiecarei afectiuni descrise in paginile acestei reviste. Toate necesita multa determinare si daruire, mai ales din partea proprietarilor de ferma si a personalului. O metoda posibila de eliminare include stabilirea unei turme indemne- libere de patogeni (SPF). Alternativ, se poate opta pentru intarcarea precoce si utilizarea de formulare medicamentoase dupa un program prestabilit. Dupa ce este atinsa starea de sanatate dorita, aceasta trebuie mentinuta in turma prin aplicarea masurilor de biosecuritate. Exista si vaccinuri disponibile pentru unele afectiuni respiratorii care pot fi folosite. O analiza comparativa privind unele boli infectioase la porc sunt prezentate in tabelul 1.1.

tabel 1.1

Tabel 1.1

tabel 1.2

7. Pneumonia enzootica

Aceasta este o boala foarte importanta a porcilor care cauzeaza pierderi economice grave prin boala clinica si efectul negativ de conversie a hranei si cresterea in greutate.

8. Incidenta

Aceasta boala are o raspandire larga in lume. Aceasta este, probabil, cea mai importanta si cea mai frecventa boala respiratorie in unitatile de crestere intensiva a porcilor. Are mortalitate scazuta dar morbiditate ridicata.

pneumonie enzootica porc

Fig 1. Pneumonia enzootica: modificare ventrala a plamanului

9. Etiologie

Cauza este Mycoplasma hyopneumoniae, cu frecvente suprainfectii, in special cu Pasteurella multocida (tipul A). Boala poate fi de asemenea agravata de prezenta simultana a rinitei atrofice si ascaridozei. Mycoplasma hyopneumoniae poate provoca singura leziuni pulmonare, dar de obicei aceasta se rezolva spontan. Problemele de mediu si suprainfectiile sunt responsabile pentru semnele cronice si performanta slaba. Infectia poate fi indusa de culturi de aerosoli de Mycoplasma hypneumoniae.

10. Epidemiologia

Mycoplasma traieste in sistemul respirator al porcului, unde poate compromite functia epiteliala. La intrarea in corp, se ataseaza de celulele ciliate ale traheei, bronhiilor si bronhiolelelor. Mycoplasma supravietuieste o scurta perioada de timp in afara organismului. Raspandirea se face prin contact, de la porc la porc, prin aerosoli. Umiditatea excesiva, temperatura scazuta, excesul de amoniac, alimentatia deficitara, supraaglomerarea, amestecarea porcilor de diferite varste si din diferite surse, toate predispun la o severitate mai mare a bolii. Numerosii factori etiologici care contribuie la boala fac evaluarea fiecarui factor dificila. Imunitatea poate fi de scurta durata si nu exista un transfer de imunitate colostral de la scroafa la purcei. Infectia se poate transmite de la scroafa la purcei in primele zile de viata. Infectiile turmei indemne pot duce la semne ale pneumoniei la toate varstele, de la purcei de 10 zile pana la scroafe. In efectivele infectate cronic, porcul aflat in crestere - post intarcare- este cel mai adesea afectat clinic. Pana la 90% din porcii din turmele viitoare pot arata patologie la nivelul plamanilor la abatorizare. Cresterea zilnica in greutate poate scadea cu pana la 17 procente si eficienta hranei cu 14%. Zilnic se pierd in 23 si 37 de grame in greutate pentru fiecare 10% din plaman afectat de pneumonie. Aspectul plamanilor la sacrificare, desi util, nu este neaparat un bun indicator al situatiei reale al infectiei septelului.

11. Semnele clinice

Tusea prelungita neproductiva, agravata de exercitiile fizice este semnul principal al bolii in efectivele afectate. Animalele afectate, in special cele cu suvprainfectii de P. multocida pot prezenta semne de stres respirator sever. Aceste animale au de regula temperatura 40 - 42 ° C si respira pe gura. Poate fi auzita si o tuse mai productiva la aceste animale, precum si sunete pulmonare crescute, daca medicul veterinar poate asculta pieptul. Pleurezia si pericardita pot complica unele cazuri.

12. Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza pe istoricul septelului, semnele clinice si pe testele de laborator. Sunt disponibile metodele: testul ELISA, de titrare imunoenzimatica si reactia PCR - reactia de polimerizare in lant. Mycoplasma hyopneumoniae poate fi detectata in tesut- printr-un test ELISA, cultura, sau reactia PCR. Cu toate acestea este dificil sa faci o cultura de Mycoplasma hyopneumoniae. Post mortem - pot fi observate zone modificate ale partilor ventrale ale lobilor plamanilor apicali, cardiaci, diafragmatici inconjurat de tesut normal.

13. Diagnostic diferential

Diagnosticele diferentiale includ alte boli respiratorii ale porcului, in special urmatoarele:

  • Actinobacillus pleuropneumoniae - afectiunea tinde sa fie mai acuta si are o rata de mortalitate ridicata. Post mortem, la studierea plamanilor, acestia au un aspect brut, ca si caracteristica patologica. Afecteaza partile dorsocaudale ale lobilor plamanilor, mai degraba decat zonele cranioventrale.
  • Infestarea cu Metastrongylus apri la porcii crescuti in aer liber - parazitii se gasesc in bronhii.
  • Gripa porcina: are un curs scurt si este mai putin frecventa. Schimbarile patologice au loc cu precadere in tractul respirator superior.
  • Boala Glasser: debut brusc de poliserozita cu afectarea articulatiilor. Cultura: Haemophilus parasuis.

14. Tratament

Cazurile acute raspund la terapia cu antibiotice - tilozina, tiamulin sau enrofloxacin. Florfenicolul si Tulathromicina au fost destul de recent (2003- 2004) aprobate pentru folosirea la porc. Tratamentul timpuriu este esential si trebuie urmata intreaga cura de tratament. Tilmicosinul poate fi administrat in hrana timp de 15 zile. Pot fi administrate premixuri cu valnemulina, lincominica fiind de asemena eficienta. Medicamentele steroidiene sau antiinflamatoarele non-steroidiene pot fi de ajutor in cazurile acute. In unele ferme poate fi necesara dozarea strategica la porcii in crestere, daca apar semne ale bolii respiratorii.

15. Controlul bolii

Sunt posibile numeroase strategii in functie de severitatea bolii si de considerentele economice. Acestea includ urmatoarele:

  • imbunatatirea mediului si a managementului. Asigurati-va ca toate aspectele cresterii, cum ar fi ventilatia si separarea animalelor pe grupe de varsta sunt extrem de bine puse la punct.
  • managementul seriilor. Dupa fiecare lot, cladirea trebuie spalata cu turbo-jetul, igienizata si decontaminata inainte de urmatoarea serie de porci.
  • depopularea septelului infectat si, dupa o temeinica curatare - repopularea cu porci indemni de pneumonie enzootica.
  • depopularea partiala si tratamentul. In acest sistem, se incearca mentinerea septelului de reproductie initiali, dar eliminarea celorlalti porci din unitate. Porcii de reproductie sunt tratati cu Tiamulin in apa si hrana timp de 10 zile. Viitorii purcei ar trebui sa fie imuni la pneumonie enzootica.
  • sistemul medicamentos timpuriu. In acest sistem, scroafele gestante sunt hranite cu o ratie care contine Tiamulin pana ce purceii fatati au 5 zile de viata. Purceii sunt apoi indepartati de la scraofa si crescuti in izolare. Li se administreaza Tiamulin in hrana pana la varsta de 10 zile. Sunt crescuti separat de ceilalti porci din ferma.
  • vaccinarea

16. Monitorizarea incidentei pneumoniei enzootice

Aceasta include examinarea loturilor de plamani la sacrificare si testarea efectivului folosind teste ELISA. Vaccinarea Vaccinurile inactivate adjuvante impotriva Mycoplasma hyopneumoniae au ajutat la controlul pneumoniei enzootice intr-un mod extrem de eficient in unele turme. Se administreaza, in unele cazuri, o singura doza de vaccin la purceii de 1 saptamana, sau in unele cazuri, se administreaza si a doua doza, 3 saptamani mai tarziu. Fisele vaccinurilor trebuie studiate cu atentie inainte de administrare. Studiile acestora au aratat o rata de mortalitate mai mica, o mai buna conversie a hranei si costuri reduse. Pentru controlul pneumoniei enzootice si a bolii Glasser este disponibil de asemenea un vaccin inactivat. Au fost efectuate studii pentru a compara eficacitatea vaccinarii impotriva pneumoniei enzootice vs medicatie administrata septelului. Ambele s-au dovedit de ajutor, insa se pare ca exista putine beneficii ale folosirii ambelor metode, in acelasi timp.

Surse:

  • Peter GGJackson, Peter D Cockcroft, Handbook of Pig Medicine, Elsevier Health Sciences, 73-84, 2007
  • Graham R. Duncanson, Veterinary Treatment of Pigs, CABI, 86, 2013
  • K. V. F. Jubb, Peter C. Kennedy, Pathology of Domestic Animals, Elsevier, 2013
Ultima modificareMarți, 23 Iulie 2019 13:14