Autentificare
updated 2:37 PM UTC, Dec 12, 2019

Top 5 ponturi colectarea sangelui in scop de diagnostic

Contents[Hide]

Experienta in prelevarea sangelui este esentiala pentru ca medicul sau asistentul veterinar sa puna un diagnostic corect si sa monitorizeze in mod adecvat evolutia unui pacient. Colectarea nu incepe si nu se incheie cu venipunctia si aspiratia sangelui in seringa; probele de sange trebuie prelevate in conditii de siguranta si cu integritate, in timp ce se asigura o calitate maxima a serviciilor. 

1. 1. Planuiti cu atentie manopera si alegeti instrumentele potrivite

Recoltarea reusita a sangelui se asigura prin pregatirea si planuirea manoperei in functie de volumul de sange, de locul de punctie, de metoda folosita si de scopul analizelor. Este necesar un ac subtire pentru venele subtiri si fragile; acele mai groase asigura un flux de sange optim pentru dozarea rapida a unui volum mare de sange, daca marimea vasului permite acest lucru. Volumul probei dicteaza marimea seringii. Seringile mai mari necesita manuirea atenta a pistonului pentru a controla presiunea negativa si pentru a preveni colapsul venei. Cateterele de tip fluture permit transferul sangelui in seringi mai mici, fiind necesare pentru prevenirea colapsului venei si pentru asigurarea unui comfort mai mare pacientului, in timp ce va ofera o manevrabilitate mai mare. 

Fig 1 2

Fig 3 4

Fig 5 6

Fig 7 8

2. 2. Aveti in vedere locul punctiei

Selectarea locului de venipunctie se bazeaza pe temperamentul pacientului, pe accesibilitatea si pe marimea vasului de sange (raportata la volumul necesar) si pe simptomele prezente la animal. Se prefera vena jugulara, cu conditia ca pacientul sa nu experimenteze stres provocat de contentie sau sa nu posede pliuri groase de piele sau blana excesiva la nivelul gatului. Vena safena laterala sau mediala si vena cefalica sunt recomandate daca capacitatea de coagulare a sangelui pacientului nu este cunoscuta sau daca pacientul a suferit un traumatism cranial, este compromis din punct de vedere respirator sau daca prezinta plagi infectate la nivelul gatului. Venele periferice sunt mai putin pretabile pentru recoltarea unui volum mai mare de sange sau in cazul pacientilor ce prezinta durere la nivelul membrelor posterioare (de ex., artrita). Venele podale sunt adesea mai accesibile la rasele cu pliuri de piele groase si proeminente. 

3. 3.  Intelegeti conditiile specifice de prelevare a probei

Diverse eprubete de colectare sunt necesare pentru teste specifice, iar o ordine corecta de utilizare trebuie pusa la punct inainte de a incepe manopera, pentru a preveni rezultatele eronate datorate contaminarii cu aditivii din recipient. Probele de sange ce necesita o aseptizare locala riguroasa, precum si testele de coagulare ce necesita venipunctie directa intr-un loc steril, reprezinta exemple de conditii specifice de prelevare. Minimalizati stresul pacientului si maximizati sansele de succes recoltand sange intr-un spatiu linistit si in care toate ustensilele necesare sunt la indemana. Daca prelevarea necesita mai multe seringi, un alt asistent trebuie sa ajute la contentia animalului si la umplerea eprubetelor. Daca niciun ajutor nu este posibil, manuirea aditionala a mai multor eprubete poate fi usurata prin asezarea eprubetelor deschise in pozitie verticala, intr-un suport pentru eprubete sau intr-o rola de leucoplast. Un sec de ace pentru recoltare in vid poate inlatura necesitatea seringilor, insa astfel se pierde abilitatea de a controla presiunea negativa. Inainte de venipunctie, asigurati-va ca toti membrii echipei implicati in manopera cunosc toti pasii si scopul procedurii. 

4. 4. Realizati recoltarea folosind tehnici speciale

Toti membrii echipei trebuie sa poarte manusi de consultatie sau sa aiba mainile curate. Ghidul pas-cu-pas de mai jos descrie tehnicile adecvate pentru recoltarea sangelui:

  • Localizati vasul de sange prin palpare si/sau vizualizare; daca este necesar, tundeti blana din zona respectiva;
  • Aseptizati locul de electie cu alcool sanitar;
  • Introduceti cu atentie si cu fermitate acul in piele, pentru a diminua reactia pacientului;
  1. Pontul 1: Aplicati presiune adecvata asupra pielii si a tesuturilor din jur cu ajutorul unui coleg de echipa, pentru a imobiliza pacientul, in timp ce alt coleg impiedica alunecarea vasului de sange. 
  2. Pontul 2: Evitati aplicarea unei presiuni excesive pentru a preveni colapsul sau turtirea venelor hipovolemice sau foarte inguste. 
  3. Pontul 3. Atunci cand pielea este dura sau deshidratata, inserati acul prin latura venei si redirectionati-l apoi, pentru a preveni inteparea necontrolata a venei in momentul in care aceasta aluneca in lateral fata de locul de punctie al pielii. Aspirati sangele aplicand presiune negativa constanta si pozitionand acul in asa fel incat sa impiedicati frecarea varfului acului de peretele vasului de sange, lucru care poate provoca hemoliza, discomfortul pacientului si formare de coaguli.

Umpleti si agitati usor eprubetele de cateva ori. Etichetati-le fie inainte de recoltare, fie imediat dupa aceasta, pentru a minimaliza sansele de confundare sau ratacire a acestora. Dupa retragerea acului din vena, aplicati presiune pe locul de venipunctie pentru a favoriza hematostaza. Urmati instructiunile pentru procesare si depozitare specifice fiecarui test de laborator in parte.

5. 5. Minimalizati stresul si dauna fizica

 Mostrele de sange pot fi colectate din catetere venoase periferice sau catetere pentru recoltare deja montate, pentru a inlatura durerea suplimentara si anxietatea suferita de catre pacient datorita venipunctiei. Totusi, aspirarea sangelui din cateterele intravenoase creste sansele de hemoliza, in special atunci cand sunt folosite catetere sau seturi pentru vacutainer inguste si poate cauza rezultate eronate ale masurarii glicemiei si electrolitilor din sange in cazul in care pe cateterul respectiv au fost introduse solutii de perfuzie. Cateterele de prelevare a sangelui se aplica in venele centrale si pot fi folosite pentru recoltari repetate fara provocarea disconfortului suplimentar, insa este necesara in acest caz o pre-aspirare a unui volum de 3-6 ori mai mare decat volumul intern total al cateterului pentru a obtine rezultate corecte. Volumul colectat se imparte intre prelevari multiple pentru a se preveni anemia iatrogena, in special in cazul pacientilor de talie mica sau anemici. La unii pacienti, inteparea venelor superficiale (de ex., la nivelul urechilor sau pernitelor) pentru dozarea sangelui in scopul unor teste (de exemplu, masurarea glicemiei) poate fi mai acceptabila. Crema cu lidocaina lipozomala asigura analgezie transdermica atunci cand se anticipeaza reactii la durere.

6. Concluzie

Prelevarea sangelui poate parea simpla, insa tehnicianul veterinar trebuie sa planuiasca cu atentie aceasta manopera, sa aiba grija la detalii, sa o realizeze corect si fara riscuri si sa evite producerea leziunilor sau stresului suplimentar, asigurand conditii de calitate ingrijirii pacientilor.     

Ultima modificareVineri, 11 Octombrie 2019 16:41
Dr. Nita Monica

Editor colaborator Revista Veterinarul 

Website https://www.facebook.com/medicveterinarnitamonica/