Autentificare
updated 2:37 PM UTC, Dec 12, 2019

Torticolis iepuri

Contents[Hide]

Inclinarea capului sau torticolisul, conditie cunoscuta si sub denumirea de „gat stramb” si rotirea episodica sau necontrolata a capului sunt probleme comune pentru iepurii de companie (Oryctolagus cuniculus) (Fig. 1). Exista doua cauze comune pentru inclinarea si rotirea capului la iepuri: otita medie/interna cauzata de o infectie bacteriana. Bacteriile izolate in mod obisnuit de la iepuri cu otita includ Pasteurella multocida, Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa si Streptococcus spp. (Fisher si Carpenter 2012). Encefalomielita cauzata de Encephalitozoon cuniculi, un parazit obligat, intracelular, microsporidian intalnit adesea la iepuri de companie. Acest articol de prezentare a problemei se va concentra pe aceste doua aspecte diferentiale importante, desi exista multe alte cauze potentiale a inclinarii capului, inclusiv: sindromul larva migrans cauzat de Baylisascaris procyonis (Furuoka et al 2003, Deeb si DiGiacomo 1994), listerioza, toxoplasmoza, infectarea cu virusul rabic (Karp 1999) sau alte conditii care afecteaza sistemul nervos central cum este trauma, intoxicatia cu plumb si neoplazia (Sato et al 2011, Muller et al 2009, Paul-Murphy 2007, Morgan 1994).

1. Au fost introduse recent noi rase de iepuri?

Ce rasa este iepurele? Multi iepuri de companie sunt metisi, cu toate acestea exista zvonuri ca infectia cu E. cuniculi este mult mai des intalnita la iepurii pitici (Fig. 2). Iepurilor cu urechile lasate le lipseste sistemul de drenaj normal al urechii si prezinta un grad de risc mai mare de dezvoltare a otitei (Fig. 3).

2. Simptomatologie si istoric

fig1
 

Figura 1 Inclinarea capului la un iepure olandez

Pentru a minimaliza nivelul de stres, realizati examinarea fizica, un tratament de sustinere cum este terapia cu fluide, dar si sprijin nutritional, realizati teste de diagnosticare in etape. 

Iepurii sunt adesea extrem de stresati la examinare si acestia se pot bucura din plin de mediul calm si linistit recomandat intotdeauna speciilor de animale de prada. Asezarea iepurelui intr-o cuva sau o cutie de dimensiune adecvata intr-o zona slab iluminata va minimaliza rotirea capului si va scadea nivelul de stres. Miscarile bruste sau manevrarea animalului il pot speria si pot induce o criza de rotire a capului. De asemenea, protejati iepurele prin utilizarea unei custi care este bine captusita si ferita de pericole. La iepurii cu capul inclinat, ochiul orientat spre pamant este expus unui risc mai mare de ranire. 

 fig2

Figura 2. Iepurii pitici sunt animale de companie populare, ceea ce poate explica aparitia inclinarii si rotirii capului la aceasta rasa.

 fig3

Figura 3. Otita bacteriana poate fi mai des intalnita la speciile de iepuri cu urechile lasate. 

 

3. Puncte cheie in ingrijirea de urgenta

Mai sunt si alti iepri cu probleme de sanatate ingrijoratoare? Au unul dintre acesti iepuri un istoric medical care implica infectia cu E. cuniculi?

Au existat antecedente de infectii ale tractusului respirator superior? Iepurii cu otita ar putea avea antecedente ale infectiei tractusului respirator superior, datorita faptului ca infectia se poate raspandi din cavitatea nazala catre urechea medie sau interna prin canalul lui Eutachio. 

Iepurele trebuie crescut obligatoriu in interior? Iepurii crescuti in mediul extern sau in contact direct cu sconcsi salbatici sau ratoni, risca sa fie expusi la Baylisascaris, un diagnostic diferential mai putin comun pentru torticolis. (Karp et al 1999, Deeb and DiGiacomo 1994, CDC 1981).

Din nefericire iepurii pot intra in contact cu materiile fecale produse de ratoni sau sconcsi prin fan sau material utilizat pentru asternut.

Exista o potentiala expunere la toxine? Iepurii crescuti in interiorul caselor mai vechi prezinta riscul de ingerare a vopselelor pe baza de plumb.

Este cineva din casa bolnav? Infectia cu herpesvirus este o alta cauza rara dar posibila pentru declansarea bolii neurologice la iepure. Intr-un raport, un proprietar de iepure a raportat infectia severa labiala si faciala produsa de un herpesvirus cu 5 zile inainte de declansarea semnelor clinice (Müller et al 2009).

4. Examenul fizic

Realizati un examen fizic complet, inclusiv o evaluare neurologica si otoscopica, atat cat va permite starea clinica a animalului. Diagnosticul ar putea fi stabilit treptat pentru a minimaliza stresul. Iepurii cu o boala severa sau cei care nu tolereaza manipularea ar putea avea nevoie de o sedare, cu substante precum butorfanol (0.2-0.5 mg/kg i.m., s.c.) si midazolam (0.5-2.0 mg/kg i.m.) (Fiorello si colab. 2005).

Examenul otoscopic: vizualizarea canalului auricular si a membranei timpanice poate fi dificila chiar si la un iepure sanatos. In cazul in care urechea este dureroasa sau canalul este umplut cu resturi, poate fi necesara sedarea sau anestezia generala pentru o examinare otoscopica corespunzatoare. In otita urechii medii/interne se pot observa secretii mucopurulente in spatele membranei timpanice, aceasta putand fi chiar si rupta.

Examenul neurologic: semnele neurologice cauzate de E. cuniculi adesea includ torticolis, nistagmus, ataxie, dar si episoade necontrolate de rostogolire. Alte semne neurologice pot include convulsii, mers posterior rigid si pareza posterioara. De asemenea, in unele cazuri rare, iepurele poate sa manifeste probleme la nivelul ochiului sau semne renale ale encefalitozoonozei precum incontinenta urinara (Harcourt-Brown 2003). Este important sa ne amintim faptul ca majoritatea iepurilor nu arata un raspuns de amenintare.

5. Diagnostic

O evaluare minima ar trebui sa contina o hemoleucograma completa si un examen biochimic. Trebuie efectuata hemoleucograma completa pentru depistarea anemiei si inflamatiei, ce pot fi intalnite in intoxicatia cu plumb sau in anemia din bolile cronice. Rezultatele examenului biochimic pot include un nivel crescut al enzimelor hepatice. Boala grasa a ficatului (steatoza hepatica), este o boala comuna care evolueaza cu anorexie si azotemie prelungite, in concordanta cu deshidratarea sau cu boala renala primara.

6. Testarea pentru E. cuniculi:

Diagnosticul antemortem al encefalitozoonozei poate ridica provocari, stabilirea unui diagnostic de certitudine putand necesita un examen histopatologic sau PCR (Harcourt-Brown 2010). Astfel, diagnosticul prin testarea E. cuniculi  trebuie sa fie facut de catre un medic veterinar si nu este necesar sa fie realizat ca si masura de urgenta. 

Avand in vedere ca infectiile latente sunt comune, un titru pozitiv de anticorpi indica infectia dar nu inseamna ca boala este activa. Semne clinice consistente alaturi de un nivel seric de anticorpi sau, mai exact, alaturi de cresterea titrurilor, pot conduce la un diagnostic prezumtiv de encefalitozoonoza. Prin combinarea serologiei pentru IgM si IgG cu teste pentru proteinele de faza acuta se poate creste specificitatea rezultatelor (Cray si colab. 2015).

7. Microbiologie:

Cultura efectuata din secretiile auriculare este folosita in diagnosticul otitei medii/interne atunci cand membrana este rupta (Paul-Murphy 2007).

8. Imagistica:

Radiografiile craniene pot de asemenea sa ajute la evaluarea urechii medii. Examenele de diagnostic avansate, precum computerul tomograf sau imagistica prin rezonanta magnetica, pot stabili cauza bolii sau pot sa ajute la stabilirea tratamentului medicamentos si/sau chirurgical.

9. Tratamentul

Tratamentul de sustinere: In functie de declansare si de progresia bolii, iepurele ar putea prezenta la examinare semne de deshidratare. Iepurii cu boli vestibulare severe sau cei care au fost anorexici sunt de asemenea predispusi la dezvoltarea sindromului gastrointestinal  sau a stazei gastrointestinale. Trebuie asigurat, dupa necesitate, tratamentul cu fluide si suportul nutritional cu ajutorul seringii sau al sondei nazogastrice.

10. Otita:

Management-ul initial al otitei medii/interne consta in tratamentul topic, medicatie sistemica pentru durere si inflamatie si, in unele cazuri, in antivomitive sau medicamentatie pentru rau de miscare.

Curatati urechea pentru a indeparta mizeria din profunzimea canalului auditiv. Avand in vedere ca vizualizarea ridica provocari, presupuneti ca timpanul este rupt in momentul in care alegeti solutia de curatare.

Tratamentul topic si sistemic cu antimicrobiene (de ex. sulfo-trimetoprim, enrofloxacina, penicilin procaina injectabila).

Administrati antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum meloxicamul (0.3 mg/kg per os la 24 de ore) pentru a reduce inflamatia si pentru a controla discomfortul produs de otita (Fiorello si colab. 2005). Aceste medicamente pot fi necesare doar la inceputul tratamentului, insa nu administrati AINS la pacientii deshidratati sau hipotermici sau la cei cu functia renala compromisa. Evitati folosirea corticosteroizilor la iepuri deoarece acestia sunt particular sensibili la calitatile imunosupresive ale acestor medicamente (Rosenthal 2004).

De asemenea, poate fi necesara o ameliorare a durerii suplimentara (de ex. opioidele). 

La iepurii care se rostogolesc, este recomandata medicamentatia pentru raul de miscare precum meclizina (12.5-25 mg/kg per os la 8-12 ore).

11. Encefalitozoonoza:

management-ul E. cuniculi nu este necesar ca si masura de urgenta, doar daca starea pacientului se deterioreaza datorita afectiunii sistemului nervos central prin evidentierea unor semne clinice precum starea mentala alterata sau stari de convulsie. In schimb, pacientul ar trebui dus la un medic veterinar cu experienta in domeniul ingrijirii mamiferelor exotice de companie.

Management-ul initial al infectiei cu E. cuniculi se bazeaza pe administrarea benzimidazolilor, substantelor antiinflamatoare, precum si a substantelor care reduc dezorientarea, precum meclizina.

Benzimidazolul antihelmitic (albendazolul 30 mg/kg per os la 24 de ore timp de 30 de zile, fenbendazolul 20 mg/kg per os la 24 de ore timp de 28 de zile) (Harcourt-Brown 2002, Suter si colab. 2001). 

Nota: a fost raportata o toxicitate a benzimidazolilor la iepuri. Toxicitatea se manifesta prin supresia maduvei osoase, hemoragie si moarte, in special pe parcursul tratamentului de lunga durata. (Graham si colab. 2014).

Agentii antiinflamatori nesteroidieni, precum meloxicamul, au fost testati pe iepurii afectati de boala. Utilizarea corticosteroizilor la iepurii cu E. cuniculi este controversata. Pentru anumite cazuri a fost recomandata o singura doza de corticosteroid cu actiune scurta precum dexametazona (0.2-0.6 mg/kg s.c.). Corticosteroizii si AINS nu ar trebui administrate concomitent.

Se poate administra optional un agent de reducere a dezorientarii. (de ex. meclizina 12.5-25 mg/kg per os la 8-12 ore) 

12. Rezumat

Inclinarea capului sau torticolisul, cunoscut si sub denumirea de „gat stramb”, este un semn ce necesita prezentarea de urgenta a iepurelui la medic. Este important sa diferentiem otita medie/interna si encefalomielita cauzata de Encephalitozoon cuniculi cu privire la acest simptom, semnele, anamneza si examenul fizic putand oferi indicii valoaroase. Instrumente suplimentare de diagnostic care pot ajuta la management-ul cazului includ radiografiile craniene si datele anamnetice. In functie de declansare si progresia bolii, iepurele ar putea prezenta la examinare semne de deshidratare. Indiferent de problema care sta la baza bolii, este indicat tratamentul de sustinere precum terapia cu fluide si suportul nutritional.

Referinte

  • Centers for Disease Control (CDC). Veterinary Public Health Notes. Rabbit rabies. J Am Vet Med Assoc 179:84, 1981.
  • Cray C, McKenny S, Perritt E, Arheart K. (2015). Utility of IgM titers with IgG and C-reactive protein quantitation in the diagnosis of suspected Encephalitozoon cuniculi infection in rabbits. J Exotic Pet Med 24(3), 356-360, 2015.
  • Deeb BJ, DiGiacomo RF. Cerebral larva migrans caused by Baylisascaris sp. in pet rabbits. J Am Vet Med Assoc 205(12):1744-1747, 1994.
  • Fiorello CV, Divers SJ. Rabbits. In: Carpenter JW (ed). Exotic Animal Formulary, 4th ed. St. Louis, MO: Elsevier Saunders; 2005. Pp. 517-559.
  • Fisher PG, Carpenter JW. Neurologic and musculoskeletal diseases. In: Quesenberry KE, Carpenter JW (eds). Ferrets, Rabbits, and Rodents: Clinical Medicine and Surgery, 3rd ed. Elsevier Saunders, St Louis, MO, USA. 2012: 245-256.
  • Furuoka H, Sato H Kubo M, et al. Neuropatholgoical observation of rabbits (Oryctolagus cuniculus) affected with raccoon roundworm (Baylisascaris procyonis) larva migrans in Japan. J Vet Med Sci 65(6):695-699, 2003.
  • Graham JE, Garner MM, Reavill DR. Benzimidazole toxicosis in rabbits: 13 Cases (2003 to 2011). J Exotic Pet Med 23(2):188-195, 2014.
  • Harcourt-Brown F. Encephalitozoon cuniculi in rabbits: The mystery disease. Proc Annu Conf Assoc Avian Veterinarian Australian Committee and the Unusual and Exotic Pet Veterinarians 2010.
  • Harcourt-Brown F. Textbook of Rabbit Medicine. Oxford: Butterworth-Heinemann; 2002.
  • Harcourt-Brown FM, Holloway HK. Encephalitozoon cuniculi in pet rabbits. Vet Rec 152(14):427-431, 2003.
  • Karp BE, Ball NE, Scott CR, Walcoff JB. Rabies in two privately owned domestic rabbits. J Am Vet Med Assoc 215(12):1824-1827, 1999.
  • Künzel F, Joachim A. Encephalitozoonosis in rabbits. Parasitol Rev 106(2):299-309, 2010.
  • Morgan RV. Lead poisoning in small companion animals: an update (1987-1992). Vet Hum Toxicol 36(1):18-22, 1994.
  • Müller K, Fuchs W, Heblinski N, et al. Encephalitis in a rabbit caused by human herpesvirus-1. J Am Vet Med Assoc 235(1):66-69, 2009.
  • Paul-Murphy J. Critical care of the rabbit. Vet Clin North Am Exot Anim Pract 10(2):437-461, 2007.
  • Rosenthal KL. Therapeutic contraindications in exotic pets. Semin Avian Exotic Pet Med 2004;13:44-48.
  • Sato J, Sasaki S, Yamada N, Tsuchitani M. Hereditary cerebellar degenerative disease (cerebellar cortical abiotrophy) in rabbits. Vet Pathol 2011 Jun 6. [Epub ahead of print]
  • Suter C, Muller-Doblies UU, Hatt JM, et al. Prevention and treatment of Encephalitozoon cuniculi infection in rabbits with fenbendazole. Vet Rec 148(15):478-480, 2001.
  • Valencakova A, Balent P, Petrovova E, et al. Encephalitozoonosis in household pet Nederland Dwarf rabbits (Orcytolagus cuniculus). Vet Parasitol 153(3-4):265-269, 2008.
  • Vernau KM, Osofsky A, LeCouteur RA. The neurological examination and lesion localization in the companion rabbit (Oryctolagus cuniculus). Vet Clin North Am Exotic Anim Pract 10(3):731-758, 2007.
Ultima modificareJoi, 17 Octombrie 2019 12:11