Autentificare
updated 4:35 PM UTC, Nov 14, 2019

Succes...... inseamna o viata salvata

Pentru medicul veterinar Willi Glaser, singura metoda de a cuantifica succesul este numarul vietilor salvate. Si spune despre sine ca se considera un medic veterinar de succes, mai ales datorita aprecierii pe care o are din partea colegilor si a clientilor. N-ar schimba nimic, daca ar fi sa o ia de la capat pentru ca se ghideaza mereu dupa principiul „Indrazneste sa indraznesti”!. Noua ne-a facut mare placere colaborarea cu medicul veterinar Willi Glaser, de la Clinica Veterinara Playdog din Arad, pe care va invitam sail cunoasteti in acest numar al revistei.

1. Cand ati inceput cariera de medic veterinar si care au fost primele cazuri pe care le-ati avut de tratat ca medic?

Am terminat facultatea in 1995 si imediat m-am angajat la un lant de farmacii si cabinete veterinare, „Vidu”, unde am lucrat din start singur, alaturi de o farmacista. Nu-mi mai amintesc primele cazuri, dar imi amintesc din perioada „Vidu” doua cazuri, o torsiune gastrica la un Mastiff englez, de fapt singurul Mastiff englez din tara si o cezariana la un Dog german care a avut 18 pui. Imi amintesc de acestea doua pentru ca aveam o masuta de cca 1 m lungime asa ca, in ambele cazuri, proprietarii au luat parte la operatii si tineau capul cainilor. Dupa doi ani m-am mutat la cabinetul Asociatiei Chinologice si am ramas acolo pana am plecat in Israel.

2. Ati plecat din Romania in 1999, la patru ani de la absolvirea facultatii. Cum a fost intalnirea cu sistemul veterinar din Israel?

Intalnirea cu sistemul veterinar din Israel a fost destul de dura. Desi am luat examenul repede, n-am gasit niciun loc de munca. Toti imi ziceau sa mai incerc dupa ce stiu limba. Asa ca am invatat si dupa opt luni am fost angajat la cea mai mare clinica din nordul Israelului, unde faceam totusi numai operatii, am ajuns sa fac si 12 operatii pe zi. A fost destul de greu, dar am invatat foarte mult. Dupa un an si jumatate mi-am deschis propriul cabinet, dar am continuat sa fac operatii si pe la alte cabinete, dar dupa vreun an am renuntat pentru ca aveam deja destul de lucru. In paralel am facut cursuri de specializare in chirurgie si ortopedie pe animale mici la Facultatea Ebraica din Ierusalim, ceea ce a insemnat o experienta grozava.

3. V-ati intors in Romania dupa 7 ani. Ati simtit/constatat vreo diferenta de mentalitate, realitati sociale dintre momentul plecarii si cel al intoarcerii?

Mi-am dorit sa ma intorc dupa cinci ani, dar a durat sapte, mai ales datorita cursurilor de specializare. Cunosteam foarte bine situatia din Romania deoarece am venit acasa cat am putut de des, uneori si de sase ori pe an, asa ca nu a fost o surpriza sa ma lovesc de greutatile de aici.

4. Cum a fost inceputul clinicii veterinare Playdog, care au fost primele cazuri cu care v-ati confruntat cand ati deschis clinica?

Deoarece multa lume ma cunostea din perioada dinainte de '99, Clinica Veterinara Playdog a inceput in forta inca din primele zile, iar cazuistica a fost specifica unei clinici, adica mai grea, colegii care ma cunosteau trimiteau cazurile grele si ne-am batut pentru fiecare viata. Oricum, pe masura ce ne-am inmultit si pe masura ce colegii au capatat experienta satisfactiile din salvarea vietilor au inceput sa fie tot mai mari.

5. Ati deschis in 2010 prima banca de sange pentru animale de companie din Romania. Cum a fost primita aceasta initiativa de care proprietarii de animale si de catre colegii medici veterinari?

Am deschis prima banca de sange pe baza experientei avute cu o banca de sange din Israel si pe modelul lor. Initiativa a fost bine venita verbal, dar, din pacate, rezultatele au fost sub asteptari, la inceput a fost hei-rup, dar apoi tot mai putini au venit sa doneze, asa ca pana la urma am ramas cu cainele meu, Toto, ciobanesc de Berna, care a fost donatorul ideal. Abia astepta sa vina la clinica sa doneze si statea fara sa se miste in perioada in care recoltam sangele. Din pacate acum are mastocitom.

6.  

7. Cate ore munciti pe saptamana si cum arata o zi tipica de lucru din viata dvoastra?

Nu muncesc foarte mult, ii las pe colegii mei mai tineri sa o faca, dar programul meu este intens. In general de la ora 10 incepem operatiile, cand le termin plec la masa, iar dupa-masa vin consultatiile care dureaza pana pe la 19-20. Urgentele sunt facute de colegii mei, pe mine ma cheama doar daca sunt cazuri extrem de grave.

8. Aveti un soft de evidenta a clientilor?

Am un soft inspirat din softul pe care l-am avut in Israel, pe care l-am tradus si un prieten IT-ist mi l-a creat pentru necesitatile noastre.

Cat la suta din timpul dvoastra acordati pregatirii continue?

Acord pregatirii continue cat de mult timp pot. Asa ca particip la cat mai multe workshop-uri, congrese si intotdeauna iau cu mine si pe unul dintre colegi. De asemenea, toti colegii mei participa la seminarii sau congrese atat in tara cat si in strainatate, in functie de specializarile pe care si le-au ales.

9. Cum definiti succesul din perspectiva dvoastra?

Succes pentru mine inseamna o viata salvata. Fiecare viata salvata e un succes, fiecare caz rezolvat e un succes.

willi glasser

10. Va considerati un medic veterinar de succes?

Da, ma consider un medic veterinar de succes. Atunci cand vezi ca esti apreciat atat de clienti cat si de colegi inseamna ca esti un medic de succes. Si impresia mea este ca sunt apreciat.

11. Daca ar fi sa o luati de la capat, ce ati face la fel? Ce ati schimba?

Daca ar fi s-o iau de la inceput probabil ca as face la fel. Am construit totul incet, cu rabdare si am crescut an de an, trend care se pastreaza. Mi-am propus de la inceput ca in fiecare an sa achizitionez un aparat important si am reusit. Uneori am luat si doua, astfel ca acum, dupa aproape 10 ani, dotarea noastra este completa.

12. Care ar fi primele 5 lucruri pe care ar trebui sa le stie un proaspat absolvent de facultate care doreste sa isi deschida un cabinet veterinar?

Motto-ul meu a fost „indrazneste sa indraznesti”. Chiar daca iti deschizi un cabinet si esti incepator, important e sa fi atent la detalii si sa nu te arunci in ceva ce te depaseste. Nu te jena sa trimiti la un coleg mai experimentat sau cu o dotare superioara a cabinetului. Participa la cursurile de educatie continua si cand te simti destul de pregatit pentru o interventie, doar atunci fa-o. Meseria noastra este grea, dar iti da satisfactii inegalabile, in permanenta apare ceva nou, nu apuci sa te plictisesti. Merita fiecare clipa pe care o traiesti in clinica.

Iulia Cretu

Director executiv Revista Veterinarul