Autentificare

Metode terapeutice: chimioterapia si imunoterapia la animalele de companie

Contents[Hide]

Chimioterapia este in prezent o modalitate de tratament frecvent folosita in cadrul medicinei oncologice veterinare. Chimioterapia conventionala, chimioterapia metronomica si chimioterapia tintita realizata cu ajutorul inhibitorilor tirozin-kinazici (ITK) reprezinta metode disponibile practicienilor specializati pe animale mici si difera in functie de indicatii si de obiective. De aceea, pentru a fi folosite cu succes in practica, clinicianul trebuie sa fie constient de cateva principii de baza specifice fiecarei metode. Cunoasterea tehnicilor adecvate de administrare si a efectelor adverse secundare ale medicamentelor este esentiala.

1. Principiile generale ale chimioterapiei conventionale

Chimioterapia conventionala reprezinta chimioterapie la doza maxima tolerata (DMT). Acest lucru se refera la administrarea chimioterapicelor in doza maxima recomandata, urmata de o perioada de recuperare a celulelor sensibile la aceste substante chimice, precum cele ale maduvei osoase si ale tractului digestiv. Desi aceasta metoda de abordare favorizeaza moartea celulelor tumorale si este asociata cu o frecventa mica a efectelor secundare, perioadele de timp dintre administrari pot permite, de asemenea, refacerea tesutului tumoral.  

In functie de tipul de tumora tratata si de stadiul bolii, chimioterapia la DMT poate fi folosita ca mijloc unic de tratament sau poate fi asociata cu interventia chirurgicala sau cu radioterapia. Este indicata aplicarea acestui tip de chimioterapie in cazul tumorilor cunoscute a fi sensibile la tratamentul cu aceste substante, precum tipurile de cancer ale sangelui (limfom, mielom multiplu) si cele cu malignitate crescuta (osteosarcom, hemangiosarcom, mastocitoame avansate). Atunci cand chimioterapia conventionala este folosita impotriva tumorilor solide, precum osteosarcomul, aceasta este adesea folosita ca mijloc aditional in tratamentul tumorii primare, pentru a incetini progresia eventualelor metastaze microscopice. Ocazional, aceste citostatice sunt administrate si ca mijloc adjuvant pentru regresia unei tumori primare chimiosensibile (precum timomul sau mastocitomul), inainte de realizarea interventiei chirurgicale sau a radioterapiei. Cele doua obiective principale ale chimioterapiei conventionale sunt reprezentate de controlul dezvoltarii tumorale si de mentinerea sau imbunatatirea calitatii vietii pacientului. Tabelul 3 listeaza agentii chimioterapici cu activitate anti-neoplazica frecvent folositi in practica veterinara.

2. Chimioterapia metronomica

Chimioterapia metronomica este definita ca administrare neintrerupta de substante citotoxice in doza mica, la intervale de timp frecvente si regulate. Studiile recente sugereaza faptul ca aceasta metoda poate fi cel putin la fel de eficienta ca si chimioterapia conventionala, fiind asociata cu toxicitate si costuri mai mici. Spre deosebire de agentii chimioterapici administrati in DMT care afecteaza rapid celulele tumorale cu diviziune rapida, scopul chimioterapiei metronomice este reprezentat de angiogeneza tumorala. Celulele endoteliale ce sustin cresterea tumorala sunt sensibile in mod exceptional la dozele mici si constante de citostatice. In plus, stabilitatea genetica a celulelor endoteliale le face pe acestea mult mai putin susceptibile la aparitia rezistentei medicamentoase in comparatie cu celulele tumorale. Nu este surprinzator faptul ca agentii chimioterapici metronomici prezinta efecte adverse limitate asupra celulelor non-endoteliale, precum celulele epiteliale sau leucocitele.   

In ciuda promisiunii implementarii chimioterapiei metronomice, aceasta metoda este in prezent limitata de lacune mari in ceea ce priveste cunoasterea schemelor optime de dozare si a combinatiei cu alte medicamente. Tipurile de cancer ce fac apanajul terapiei metronomice si mijloacele adecvate de masurare a raspunsului la tratamentul antitumoral nu sunt momentan cunoscute. Totusi, au fost publicate cateva lucrari in literatura veterinara, dintre care majoritatea reprezentand fazele 1 si 2 ale unor studii prospective care au investigat utilizarea chimioterapiei metronomice. Cele mai frecvent analizate neoplasme in cadrul acestor studii au fost hemangiosarcomul, sarcomul de tesut moale si carcinomul cu celule tranzitionale. A mai fost evaluat si un alt grup de neoplasme (osteosarcom, melanom si diverse carcinoame), insa la un numar mult mai mic de pacienti. In cadrul majoritatii acestor studii a fost folosita ciclofosfamida, un chimioterapic cu administrare orala. Alti agenti chimioterapici care au mai fost evaluati in aceste studii sunt lomustina (cunoscuta si sub denumirea de CEENU) si chlorambucilul. Aceste chimioterapice cu administrare orala au fost combinate adesea cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) datorita proprietatilor anti-angionenetice ale acestora. Datorita raspunsurilor in general pozitive descrise in aceste studii, ciclofosfamida a fost adesea utilizata dupa tehnica metronomica in medicina veterinara, adesea in combinatie cu AINS.

Spre deosebire de chimioterapia conventionala, obiectivul principal al chimioterapiei metronomice il reprezinta mai degraba stabilizarea bolii, decat reducerea efectiva a masei tumorale. Chimioterapicele metronomice reprezinta o optiune de tratament interesanta din mai multe motive, inclusiv costurile rezonabile, usurinta administrarii si toxicitatea redusa comparativ cu protocoalele chimioterapiei in doza maxima tolerata (DMT). Majoritatea oncologilor veterinari opteaza pentru chimioterapie metronomica atunci cand protocoalele de chimioterapie conventionala esueaza sau sunt refuzate de catre client. Efectele adverse pot aparea, dar de obicei au evolutie usoara si tranzitorie. Deoarece chisturile hemoragice sterile reprezinta un risc in cadrul chimioterapiei cu ciclofosfamide administrata dupa protocol metronomic sau in DMT, aceste leziuni trebuie monitorizate prin mostre de urina recoltate pentru urinanaliza. Deoarece alte efecte toxice neanticipate pot aparea in cazul combinarii mai multor agenti chimioterapici, este foarte important ca pacientii sa fie atent monitorizati in aceasta perioada. Chimioterapia metronomica initiala ce a facut obiectul studiilor a relevat raspunsuri pozitive asupra dezvoltarii tumorale, iar aceste protocoale sunt in general bine tolerate de catre pacientii veterinari. In timp ce in medicina veterinara sunt necesare investigatii mai amanuntite legate de beneficiile chimioterapiei metronomice, aceasta metoda devine o optiune de tratament din ce in ce mai folosita.

3. Chimioterapia tintita cu ajutorul inhibitorilor tirozin-kinazici (ITK)

Tirozin-kinazele sunt enzime responsabile pentru activarea proteinelor implicate in procesele fiziologice care controleaza supravietuirea si proliferarea celulara normala. Deoarece multe dintre aceste procese fiziologice sunt tulburate in celulele tumorale, ITK reprezinta medicamente antitumorale care blocheaza transductia semnalelor primite de la celulele tumorale, impiedicand astfel cresterea tumorala. Exista in prezent doi ITK omologati pentru utilizarea la cainii cu cancer, si anume fosfatul de toceranib si mesilatul de masitinib (aprobat conditionat in SUA), indicate pentru tratamentul anumitor etape de dezvoltare si diseminare a mastocitomului. Desi aceste medicamente sunt destinate atacarii anumitor mecanisme ale transductiei, fiecare dintre acestea poate induce toxicitate si celulelor cu multiplicare rapida care folosesc, de asemenea, aceleasi mecanisme de transductie. Cele mai frecvente efecte secundare ale acestor chimioterapice sunt de natura gastrointestinala, inclusiv diaree, pierderea apetitului si ocazional, voma. Alte efecte secundare mai rare sunt hepatotoxicitatea, neutropenia, durerile musculare si coagulopatiile. Efectele adverse asociate cu fosfatul de toceranib includ nefropatia cu pierdere de proteine, proteinuria, hipertensiunea si, rar, pancreatita. Pentru o utilizare mai extinsa a ITK sunt necesare investigatii suplimentare legate de cateva chestiuni importante, precum tipurile de tumori impotriva carora eficienta ITK este mai mare si combinatia optima a acestora cu agentii chimioterapici clasici.

4. Imunoterapia

Depistarea abilitatii sistemului imunitar de a lupta impotriva cancerului prezinta o importanta deosebita pentru tratamentul tumorilor maligne agresive, in special in ceea ce priveste prevenirea si controlul metastazelor. Primul agent pentru imunoterapie aprobat de Departamentul Agricol al SUA si destinat pacientilor veterinari cu cancer il reprezinta vaccinul antimelanomic canin, un vaccin impotriva ADN-ului tumoral indicat in special cainilor cu melanom oral aflat in stadiul I sau II si cu extindere locala aflata sub control. Exista alte cateva mijloace imunoterapeutice aflate in prezent in curs de cercetare prin studii clinice, ce includ anticorpi monoclonali pentru caini cu limfom de tip B sau T si anticorpi impotriva factorului nervos de proliferare celulara, care pot ameliora durerea asociata cu osteosarcomul canin. Ca si in cadrul cercetarilor medicale umane, succesul imunoterapiei la animalele de companie va depinde cel mai probabil de combinarea tratamentului cu alte mijloace terapeutice, precum radioterapia si chimioterapia.   

Dr. Nita Monica

Editor colaborator Revista Veterinarul 

Website https://www.facebook.com/medicveterinarnitamonica/