Autentificare

Anestezia generala la pasarile de companie – principii generale

In lume exista in jur de 10000 specii de pasari, parte din acestea avand importanta economica sau se regasesc ca animale de companie. Avand in vedere aceasta diversitate, cu diferente anatomice si fiziologice, este foarte dificil sa prezinti sau sa recomanzi protocoale de anestezie chiar daca principiile anestezice de baza raman in general valabile. Riscul de mortalitate este mult mai mare la pasari decat la celelalte categorii de pacienti si este prezent din momentul contentiei pentru examinare si pana in momentul externarii.

Pasarile adulte si de dimensiuni mari pot fi supuse unei diete alimentare dar cele tinere si de dimensiuni mici pot fi anesteziate si supuse unei interventii chirurgicale fara dieta datorita riscului aparitiei hipoglicemiei.

Inainte de a incerca sa elaborezi un protocol de anestezie este necesar sa obtii o anamneza cat mai detaliata si mai corecta, aceste informatii fiind corelate ulterior cu rezultatele examenului clinic si paraclinic.

Exista situatii in care abordarea pacientului pentru examinarea clinica nu este posibila decat dupa sedarea acestuia. In astfel de cazuri, cand anestezia nu dureaza mai mult de 10 minute si nu avem nevoie de o analgezie deosebita se recomanda anestezia inhalatorie deoarece atat inductia anesteziei cat si revenirea se produce rapid si fara influente majore asupra marilor functii.

Daca este necesar sa realizam o interventie chirurgicala, alegerea protocolului de anestezie se face in functie de caracteristicile pacientului (specie, rasa, varsta, masa corporala, starea de sanatate, motivul interventiei chirurgicale) si de produsele anestezice si echipamentele de care dispunem.

Administrarea de anestezice premergator inductiei propriu-zise se face destul de rar. Cu toate acestea se pot administra opioide, cel mai frecvent butorfanol si morfina dar si benzodiazepinice care ofera o miorelaxare foarte buna dar cu efect analgezic minim. Din aceasta grupa de tranchilizante, midazolamul este cel important reprezentant deoarece poate fi administrat intramuscular si are efect protector fata de disritmiile induse de catecolamine. Diazepamul are acelasi efect daca este administrat intravenos dar intramuscular are o absorbtie lenta si un efect imprevizibil.

Inductia anesteziei generale se poate realiza prin folosirea anestezicelor inhalatorii sau a unor anestezice administrate pe cale injectabila. Anestezicele volatile sunt cele mai utilizate anestezice pentru inductie la pasari datorita avantajelor pe care le ofera: efect rapid si control eficient al planului anestezic. In practica veterinara, cele mai utilizate anestezice volatile sunt isofluranul si sevofluranul dar in functie de preferinte si posibilitati se pot folosi si halotanul sau desfluranul. Inductia anesteziei cu substante volatile se face utilizand cutia de inductie sau masca faciala folosind ca agent vehiculant oxigenul. Administrarea isofluranului pe masca faciala intr-o concentratie de 3-5% timp de 1-2 minute induce anestezia la majoritatea pasarilor.

Anestezicele injectabile reprezinta o alegere fortata de lipsa logisticii necesare administrarii unei anestezii inhalatorii. Inductia anesteziei cu produse injectabile prezinta o serie de dezavantaje, dintre acestea cele mai importante fiind pericolul supradozarii, depresia cardio-respiratorie, durata lunga de manifestare a efectului si revenirea prelungita si agitata. La pasari este dificil de evaluat masa corporala iar penajul ingreuneaza si mai mult calcularea unei doze corecte mai ales in cazul pacientilor de talie mica. In special pentru aceste situatii se recomanda administrarea de solutii diluate si utilizarea unor seringi de insulina pentru o dozare cat mai buna. Alfaxalona induce o buna miorelaxare si poate fi administrata pe cale intramusculara, intravenoasa si intraperitoneala. Propofolul poate fi utilizat in cazul pasarilor de dimensiuni mari, prin administrare intravenoasa lenta "la efect". Depresia respiratorie si apneea poate rezulta daca se propofolul se administreaza intr-un ritm prea rapid. Ketamina este un anestezic care poate fi administrat pe orice cale, este folosit atat pentru inductie cat si pentru a asigura o analgezie moderata dar nu este recomandat a fi utilizata singura, cele mai bune rezultate se obtin prin asocierea cu alte anestezice precum fenotiazinice, benzodiazepinice sau alfa 2 agonisti. Acestia din urma, prin reprezentantii cei mai cunoscuti xilazina si medetomidina, chiar daca au efect sedativ si analgezic nu sunt folositi decat in asociere cu alte anestezice deoarece produc depresie respiratorie, hipoxie, hipercapnee si o revenire agitata cu excitatii si convulsii. Atipamezolul poate fi administrat pentru antagonizarea efectelor alfa 2 agonistilor dar trebuie tinut cont de prezenta ketaminei in protocolul de anestezie. Daca pacientul ramane sub efectul ketaminei, revenirea este agitata cu batai violente din aripi ceea ce poate duce la accidente.

Pe durata anesteziei se recomanda intubarea pacientilor indiferent daca vom utiliza in continuare anestezice volatile sau pasarile se afla sub efectul anestezicelor administrate pe alte cai. Intubarea pasarilor este o manopera relativ simpla, poate fi efectuata la pacienti peste 100 g cu conditia unei inductii de buna calitate. Deoarece la pasari inelele traheale sunt complete, se recomanda utilizarea sondelor endotraheale fara balon pentru a preveni necroze traheale asociate cu presiunea exercitata de balonul sondei. Sonda endotraheala trebuie aleasa astfel incat lumenul acesteia sa fie ca dimensiune cat mai aproape de diametrul traheei. Un diametru prea redus duce la ingreunarea respiratiei, posibilitatea indepartarii sondei si poluarii mediului ambiant. Dupa alegerea sondei endotraheale potrivite, aceasta se lubrefiaza, se introduce cu delicatete pentru a evita lezionarea traheei si se fixeaza cu banda adeziva la nivelul ciocului. Daca interventia chirurgicala se realizeaza la nivelul cailor aeriene superioare, exista posibilitatea pozitionarii unei canule in sacii aerieni si mentinerea anesteziei cu substante anestezice volatile administrate pe aceasta cale. Avantajele utilizarii unei sonde endotraheale sunt multiple: administrarea eficienta a anestezicelor inhalatorii, administrarea de oxigen astfel incat SpO2 si ETCO2  sa fie mentinute in valori normale si posibilitatea efectuarii unei ventilatii intermitenta cu presiune pozitiva.

Analgezia este un deziderat major al anesteziei generale. Anestezicele locale sunt rar utilizate datorita toxicitatii acestora. Doza toxica de lidocaina la pasari este de 4 mg/kg.

Cele mai utilizate analgezice sunt opioidele (buprenorfina, butorfanol si fentanil) si antiinflamatoarele nesteroidiene (carprofen, flunixin, meloxicam si ketoprofen).

Revenirea din anestezie se produce relativ repede dupa intreruperea administrarii anestezicului daca s-au folosit anestezice inhalatorii. Daca s-a folosit un protocol cu anestezice injectabile, se poate administra un antagonist dar si in acest caz revenirea se v-a produce intr-un timp mai indelungat, perioada in care se vor observa aparitia reflexului de deglutitie, miscari ale picioarelor, aripilor si contractii musculare. Pe durata revenirii din anestezie este foarte bine daca administram oxigen, sa protejam pacientul prin infasurarea intr-un prosop si sa asiguram un mediu ambiant fara stimuli auditivi sau viziali.

Pe perioada anesteziei pot sa apara citeva complicatii asociate anesteziei generale. Regurgitarea este posibil sa apara in orice moment al anesteziei dar poate fi prevenita prin dieta alimentara premergator anesteziei.

Problemele respiratorii se datoreaza unei pozitionari neadecvate (pozitie dorsala), supradozarii anestezicelor sau dezhidratarii secretiilor traheale cu blocarea lumenului sondei endotraheale. Ventilatia cu presiune pozitiva intermitenta, reducerea concentratiei anestezicelor inhalatorii si curatarea sondei endotraheale reprezinta modalitatile de remediere a situatiilor prezentate anterior.

Problemele cardivasculare au cauza multifactoriala: hipoxia, agentul anestezic in concentratie mare, deshidratarea, hipotermia si pozitia necorespunzatoare a pacientului. In general bradicardia precede asistolia, moment in care se intrerupe administrarea anestezicului volatil, se administreaza oxigen si produse de antagonizare a anestezicelor injectabile, se aplica ventilatie intermitenta cu presiune pozitiva si se administreaza adrenalina eventual si lidocaina. Injectiile intracardiace sunt dificil de realizat iar masajul cardiac extern este de cele mai multe ori ineficace. Este important sa existe pregatita o trusa de interventie pentru astfel de situatii iar dozele pentru medicatia de urgenta sa fie calculate premergator anesteziei generale.

Scaderea temperaturii pe parcursul anesteziei se  intalneste la toate animalele. Hipotermia incetineste metabolizarea anestezicelor, afecteaza functia cardiaca si prelungeste periada de recuperare. Scaderea temperaturii corporale cu mai mult de 5°C este fatala pentru pasari.

Deshidratarea apare in cazul anesteziilor de durata si iduce la reducerea volumului de sange circulant, afectarea perfuziei tisulare si aparitia acidozei metabolice. Necesarul zilnic de fluide este de 40-60 ml/kg.

Leziunile oculare apar in situatia contactului direct dintre ochi si suprafete dure, abrazive sau daca nu s-a aplicat un lubrifiant.

Protocolul de anestezie ales trebuie sa satisfaca motivul pentru care se realizeaza anestezia generala. Daca anestezia este de scurta durata, cea mai buna varianta este anestezia inhalatorie. In situatia unei interventii chirurgicale laborioase, este recomandata o anestezie balansata cu prezenta unei componente analgezice, protocol in care anestezicele injectabile si cele volatile se potenteaza pentru un efect profund si de durata.

Ultima modificareMiercuri, 04 Martie 2020 08:48
Cosmin Pestean

Assistant Professor, Department Anesthesiology and Surgical Propedeutics

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca
Faculty of Veterinary Medicine
Department of Anesthesiology and Surgical Propaedeutics
Calea Manastur 3-5, 400372 Cluj Napoca - ROMANIA