Autentificare

Elemente generale legate de reproducerea porcusorilor de Guineea

Porcusorul de Guineea (Cavia porcellus) reprezinta un animal de companie foarte popular si un animal de laborator frecvent folosit. Porcusorii de Guineea sunt utili pentru studiile pe sistemul reproductiv deoarece acestia impart multe similaritati in acest sens cu oamenii (Fig. 1). Asemeni oamenilor, porcusorii de Guineea poseda placenta hemocoriala, prin care sangele matern intra in contact direct cu corionul fetal, dar si o invazie trofoblastica similara, precum si o vascularizatie uterina comparabila. Durata gestatiei la porcusorii de Guineea poate fi impartita, de asemenea, in trei trimestre, ca si in cazul oamenilor. Desigur, anumite trasaturi ale anatomiei si fiziologiei sistemului reproductiv al porcusorilor sunt aceleasi ca si in cazul altor specii din Ordinul Rodentia, dar exista si caracteristice unice acestei specii. Acest articol studiaza anatomia si fiziologia sistemului reproductiv al porcusorilor de Guineea si sumarizeaza anumite probleme medicale relevante din punct de vedere clinic.

1. PUNCTE CHEIE

  • Femelele nesterilizate se numesc „scrofite”, iar masculii necastrati se numesc „porcusori”.
  • Masculii maturi de porcusor de Guineea prezinta pungi scrotale si testicule mari. 
  • Acestia prezinta cateva glande sexuale accesorii, inclusiv vezicule seminale pereche sau glande veziculare, care pot fi confundate cu coarnele uterine.
  • Pubertatea se instaleaza la varsta de aproximativ 2 luni la femele si intre 2 si 3 luni la masculi.
  • Simfiza pubiana se separa in ultimele zile de gestatie.
  • Gradul de separarea simfizei pubiene poate fi insuficient la scrofitele care se imperecheaza dupa varsta de 7-8 luni, iar la acesti indivizi poate aparea distocia. Alte cauze potentiale ale distociei includ obezitatea si fetusii supradimensionati.
  • Scrofitele dau nastere adesea la 2-4 pui mari, cu dezvoltare precoce. Alte specii de rozatoare dau nastere de obicei la serii formate din multi pui.
  • Toxiemia de gestatie reprezinta o cauza importanta a mortalitatii perinatale la porcusorii de Guineea. Acest fenomen este observat cel mai frecvent la femelele obeze primipare, catre finalul gestatiei. Prognosticul este adesea rezervat. Minimalizati riscul toxiemiei de gestatie prin incurajarea efortului fizic, prevenind obezitatea si limitand factorii de stres la scrofitele gestante.
  • Chisturile ovariene unilaterale sau bilaterale sunt foarte frecvente, mai ales la scrofitele mai in varsta.
  • Ovariohisterectomia sau ovariectomia se recomanda pentru prevenirea dezvoltarii chisturilor ovariene si a problemelor legate de sfera reproductiva la animalele de companie care nu se folosesc pentru reproducere.

2. INTRODUCERE

Porcusorul de Guineea (Cavia porcellus) reprezinta un animal de companie foarte popular si un animal de laborator frecvent folosit. Porcusorii de Guineea sunt utili pentru studiile pe sistemul reproductiv deoarece acestia impart multe similaritati in acest sens cu oamenii (Fig. 1). Asemeni oamenilor, porcusorii de Guineea poseda placenta hemocoriala, prin care sangele matern intra in contact direct cu corionul fetal, dar si o invazie trofoblastica similara, precum si o vascularizatie uterina comparabila. Durata gestatiei la porcusorii de Guineea poate fi impartita, de asemenea, in trei trimestre, ca si in cazul oamenilor. Desigur, anumite trasaturi ale anatomiei si fiziologiei sistemului reproductiv al porcusorilor sunt aceleasi ca si in cazul altor specii din Ordinul Rodentia, dar exista si caracteristice unice acestei specii. Acest articol studiaza anatomia si fiziologia sistemului reproductiv al porcusorilor de Guineea si sumarizeaza anumite probleme medicale relevante din punct de vedere clinic.

1

Figura 1

3. Masculii de porcusor de Guineea

Masculii intacti, sau „porcusorii”, ajung la pubertate intre 70 si 90 de zile de viata, totusi acestia incep sa manifeste comportamentul sexual, manifestat prin monta, de la varsta de o luna. La varsta de 2 luni, acestia incep sa ejaculeze in timpul montei. Manifestarea comportamentului si a caracterului sexual este suprimata in mod semnificativ daca masculul este cazat in cusca alaturi de mama sau de fratii sai. 

Porcusorii masculi tind sa fie mai mari decat femelele, ambele sexe prezentand cate o singura pereche de mamele inghinale. Masculii maturi poseda o pereche de testicule mari, localizate de o parte si de alta a perineului, in pungi scrotale superficiale, separate (Fig. 2). Daca testiculele nu descind in scrotum pana la varsta de 4 luni, porcusorul de Guineea este considerat criptorhid. Canalele inghinale raman deschide tot restul vietii. Pentru a preveni hernia perianala secundara castrarii, multi clinicieni utilizeaza tehnica inchisa sau tehnica deschisa modificata, caz in care tunica scrotala este inclusa in sutura folosita pentru ligaturarea cordonului spermatic si a vaselor spermatice.

2

Figura 2. Imagine de ansamblu a testiculelor (sageata) unui mascul matur (Cavia porcellus). Epididimul se intinde de-a lungul suprafetei dorsale a testiculului. Coada epididimului da nastere canalului deferent.

Sfat medical: Desi testiculele mari aflate in pereche sunt usor de identificat la masculii adulti, stabilirea sexului poate fi dificila la puii foarte tineri. Daca testiculele nu sunt evidente, sexarea poate fi facilitata de aplicarea unei presiuni digitale usoare asupra bazei preputului pentru a exterioriza partial penisul.

Penisul in forma de „S” este format dintr-un corp penian si un gland penian. Porcusorii de Guineea poseda un os penian care se afla pe fata dorsala, de-a lungul intregii lungimi a glandului penian. Asemeni altor rozatoare histricomorfe, penisul mai prezinta si niste papile spinoase mici si albicioase, cu aspectul unor dinti de fierastrau, dispuse pe fata dorsolaterala in doua siruri paralele care pornesc de la orificiul uretral si se termina in zona glandului penian.  Exista si un organ de intromisiune pe fata ventrala a glandului penian. In timpul erectiei, acest organ sufera un proces de eversiune, care se manifesta prin protruzia catre exterior a doi spiculi ascutiti. Functia acestor doua mici proiectii spinoase de 3-5 mm lungime nu este cunoscuta.

Glandele reproductive masculine includ veziculele seminale (glandele veziculare), glandele coagulante, glandele bulbouretrale si prostata (Fig. 3). La porcusorul mascul poate fi prezenta si o glanda preputiala rudimentara.

3

Figura 3. Anatomia sistemului reproducator al porcusorului de Guineea mascul (Cavia porcellus). (A) vezicula seminala, (B) testicul, (C) canal deferent, (D) lob anterior al prostatei sau glanda coagulanta, (E) vezica urinara, (F) glanda Cowper sau glanda bulbouretrala, (G) uretra, (H) penis si (I) epididim.

Veziculele seminale mari, transparente si netede la suprafata sunt cele mai mari glande ale aparatului reproducator mascul, avand o lungime de pana la 100 mm si un diametru de 6-9 mm. Aceste organe saciforme pereche, de forma spiralata si ascunse vederii se situeaza ventral fata de uretere si patrund in uretra printr-o pereche de canale imediat caudo-dorsal fata de canalul deferent.

Sfat medical: Veziculele seminale sunt organe pereche de dimensiuni mari si pot fi confundate cu coarnele uterine.

Prostata este formata din doua perechi de lobi. Lobii mici ventrali se conecteaza cu cate un lob mare dorsal printr-un istm transvers, care se afla caudo-medial de glandele coagulante si lateral de baza veziculelor seminale.

Glandele coagulante sunt doua organe pereche de forma conica si lobulate. Acestea se afla langa veziculele seminale, caudal de vezica urinara, si sunt asociate indeaproape cu prostata.

Glandele bulbouretrale sunt organe pereche de dimensiuni mici si forma ovala, conectate la uretra printr-un singur canal.

Fiecare folicul pilos al porcusorului de Guineea este asociat cu cate o glanda sebacee androgen-dependenta. Aceste glande sebacee sunt foarte numeroase si dispuse de-a lungul coloanei vertebrale, gasindu-se si in jurul anusului, unde formeaza glanda caudala sau „glanda de grasime”. Glanda caudala este mai dezvoltata la mascul si este folosita pentru marcarea teritoriului cu feromoni (Fig. 4). Masculii isi freaca sau apasa frecvent partea dorsala pe o suprafata, iar secretiile acumulate in acea zona folosesc la stimularea sexuala a posibilelor partenere si la marcarea teritoriului.

4

Figura 4. Glanda caudala (sageata mare) si perineul (sageata mica) la un porcusor de Guineea mascul (Cavia porcellus).

4. Scrofitele 

Scrofitele sau femelele de porcusor de Guineea ating pubertatea la varsta de aproximativ 2 luni. Activitatea reproductiva maxima se desfasoara intre varsta de 3-4 luni si cea de 20 luni, insa aceasta activitate poate persista pana la varsta de 4-5 ani. Femelele de porcusor de Guineea au un ciclu reproductiv poliestru sezonier, dar in captivitate se reproduc pe tot parcursul anului. Scrofitele prezinta ovulatie spontana, cu un ciclu estral de 15-17 zile (variaza intre 13 si 21 zile). Acestea manifesta semne distincte de proestru si estru. In timpul proestrului, scrofitele devin mai active, alergand dupa partenerii de cusca, balansandu-si posteriorul si producand un sunet gutural aparte. Estrul dureaza 6-11 ore, iar in acest timp scrofita manifesta lordoza, curbarea coloanei vertebrale insotita de inaltarea coapselor, precum si dilatatie vulvara. 

Scrofita poseda o pereche de glande mamare inghinale si o singura pereche de mameloane (Fig. 5), insa sunt posibile si mameloanele supranumerare. In comparatie cu mamelele masculului, cele ale scrofitei sunt mai mari si mai proeminente. 

5

Figura 5. Atat masculul, cat si femela de porcusor de Guineea (Cavia porcellus), poseda o singura pereche de glande mamare inghinale. Sursa: Dr. Drury Reavill, DABVP (practician aviar), DACVP (absolvent al Universitatii Americane de Etologie Veterinara).

Scrofitele poseda o pereche de ovare si un uter bicornual, ce consta intr-o pereche de coarne uterine, un corp uterin scurt si un cervix unic (Fig. 6, Fig. 7).

 6

Figura 6. Imagine a unui corn uterin (sageata) la o femela de porcusor de Guineea (Cavia porcellus).

 7

Figura 7. Vedere de ansamblu a coarnelor uterine (sagetile mici) si a corpului uterin (sageata mare) la un porcusor de Guineea.

 8

Figura 8. Fosa in forma de ”Y” de la nivelul perineului unei scrofite (Cavia porcellus), care evidentiaza vulva (sageata alba) si anusul (sageata galbena).

In timpul perioadei de anestru si de gestatie, deschiderea vaginala la rozatoarele histricomorfe este sigilat cu o membrana epiteliala numita dop vaginal. Aceasta membrana, la multe animale, se desface in timpul estrului, in ziua 26 sau 27 de gestatie si la parturitie. Scrofita prezinta o depresiune in tesutul perineal, de forma literei ”Y”. Deschiderea vulvara este situata la intersectia coarnelor uterine, iar anusul este localizat la baza fosei in ”Y”. 

5. Copulatia

Atunci cand o femela receptiva este introdusa alaturi de mascul, acesta va incepe sa toarca si sa isi balanseze posteriorul dintr-o parte in alta, in timp ce incercuieste femela, dar uneori poate sa isi si frece corpul de cel al femelei sau chiar sa o stropeasca pe aceasta cu un jet de urina. Daca femela nu este receptiva, se poate observa un comportament agresiv din partea masculului, precum tunderea parului de pe gatul femelei. O femela receptiva va permite masculului sa ii adulmece si sa ii linga regiunea anogenitala. Aceasta va adopta pozitia de lordoza si va permite masculului sa efectueze monta. Indiferent daca ejacularea are sau nu loc, masculul isi va curata zona genitala frecandu-si perineul de podeaua custii. In acest timp femela se va apleca si isi va folosi gura pentru a-si curata zona genitala. Imperecherea are loc in general pe intuneric.

Copulatia se confirma prin prezenta unui depozit ferm, cauciucat, la nivelul vaginului, numit dop copulator sau vaginal, si compus dintr-o masa solida de fluid ejaculat. Exista cateva teorii legate de functia dopului copulator la rozatoare, inclusiv cea a stocarii spermei, a prevenirii scurgerii acesteia, a favorizarii transportului spermatic si/sau a prevenirii fertilizarii ulterioare de catre alti masculi. Dopul copulator se va dizolva dupa cateva ore de la copulatie.

6. Gestatia

Durata medie de gestatie la porcusorii de Guineea este de 68 zile, cu o variatie de 59-72 zile. Aceste intervale de timp variaza in functie de rasa, paritate si numar de produsi de conceptie. Numarul mediu de pui este de 2-4, variind intre 1 si 13 produsi de conceptie. O distensie abdominala evidenta nu se va observa decat catre finalul gestatiei.

Sfat medical: Fetusii pot fi palpati chiar si din a cincisprezecea zi de gestatie, atunci cand la palpare se por simti niste noduli de forma ovala si consistenta ferma. Fetusii devin mai evidenti dupa ziua 28-35 de gestatie, iar zonele corporale individuale ale acestora pot fi simtite dupa ziua 35 de gestatie.

7. Parturitia

Canalul pelvin al scrofitelor este ingust la nivelul osului coxal, iar parturitia iminenta este semnalizata prin separarea simfizei ischio-pubiene. Eliberarea de relaxina de catre glanda pituitara si de catre endometru duce la dizolvarea completa a fibrocartilagiilor simfizei pubiene. Dupa ziua 40 de gestatie, de-a lungul simfizei ramane doar o mica punte cartilaginoasa, iar la parturitie aceasta punte dispare complet.

Sfat medical: De-a lungul simfizei pubiene se poate simti la palpare o depresiune cu un diametru de aproximativ 15 mm, cu aproximativ 2 zile inainte de parturitie. Latimea acestei depresiuni creste pana la 25 mm sau mai mult in momentul parturitiei.

Porcusorii de Guineea nu construiesc cuiburi, insa scrofitele par sa manifeste interes fata de alte animale tinere din cusca chiar inainte de parturitie. Parturitia poate avea loc la orice ora din zi. Scrofita adopta o pozitie ghemuita, similara celei de defecare, atunci cand fata. Nasterea este in general un proces rapid.  Trec aproximativ 5 minute din momentul inceperii contractiilor pana in momentul fatarii primului pui, iar expulzarea puilor se face ulterior la intervale de aproximativ 3-4 minute (Video 1).

https://www.youtube.com/watch?v=sVfgQbKBFxQ

Video 1. Parturitie la porcusor de Guineea, cu expulzarea unui pui la momentul 1:50. 

Dupa expulzarea unui pui din canalul pelvin, scrofita se apleaca si apuca puiul cu dintii, apoi il linge si inghite invelitorile fetale. Atat masculii, cat si femelele participa la curatarea puilor dupa parturitie. Puii pot fi lasati pe cont propriu pana dupa expulzarea ultimului pui.

Placenta este expulzata imediat dupa fatarea ultimului pui. Porcusorii de Guineea sunt complet ierbivori, cu exceptia placentofagiei, actul de ingerare a placentei (Video 2). Scrofita, masculul si ceilalti porcusori de Guineea din cusca vor ingera impreuna placenta. Canibalismul sau consumarea fetusilor avortati sau a puilor nascuti morti nu au fost documentate pana in prezent la porcusorii de Guineea.

Video 2. Parturitie la porcusorii de Guineea, ce ilustreaza momentul lingerii unui nou-nascut, al ingestiei invelitorilor fetale, al ingrijirii puilor si al placentofagiei.

Aparitia estrului post-partum are loc dupa aproximativ 2-10 ore de la parturitie. In prezenta masculului, scrofita va relua ingrijirea puilor abia dupa imperechere.

8. Porcusorii de Guineea nou-nascuti

 

Greutatea la fatare a porcusorilor nou-nascuti, numiţi si pui, variaza intre 45 g si 115 g. Greutatea corporala este indirect proportionala cu numarul de pui din serie, iar puii cu o greutate mai mica de 60 supravietuiesc rareori. Porcusorul de Guineea nou-nascut este precoce: aproape complet imblanit si cu ochii deschisi. Puiul este capabil sa se tarasca dupa doar cateva minute, sa se ridice in picioare la scurt timp dupa nastere si sa mearga sau sa se ingrijeasca singur dupa doar o zi. Puii tind sa isi urmareasca mama si uneori chiar si alte femele adulte din cusca. Comunicarea vocala este importanta pentru speciile precoce si mobile, iar puii porcusorilor de Guineea produc strigate distincte atunci cand sunt separati de mama. Scrofitele pot recunoaste sunetele vocale ale puilor lor.

Scrofitele mame nu sunt foarte grijulii fata de pui, desi cele care produc serii mai mari de pui sunt mai sensibile la nevoile puilor, timp de o perioada mai lunga de timp, fata de cele cu mai putini pui. Comportamentul matern este limitat in mod normal la lingerea zonei anogenitale timp de 2-3 saptamani dupa parturitie pentru a facilita eliminarea dejectiilor de catre pui. Micturitia si defecarea voluntara se instaleaza in a doua saptamana de viata.

Comportamentul patern la porcusorii de Guineea nu este bine studiat, totusi joaca cu puii si curatarea blanii acestora au fost observate la masculii din libertate. S-a demonstrat ca un comportament patern mai evident este manifestat atunci cand in prezenta femelei receptive se afla un singur mascul. Competitia cu alti masculi si nevoia de imperechere cu mai multe femele duce probabil la alocarea a mai putin timp sau interes pentru comportamentul patern.

Puii incep sa interactioneze social cu fratii in a treia zi de viata. Joaca atinge punctul culminant la varsta de 3 saptamani si include topairea pe verticala, topairea la schimbarea directiei de mers si topairea insotita de o clatinare a capului si de un mers balansat (Video 3).

https://www.youtube.com/watch?v=ld9d2t7DVCs

Video 3. Comportament de ”popcorn” la un pui de porcusor de Guineea.

9. Lactatia

Laptele de porcusor de Guineea contine 3,9% grasime, 8,1% proteina si 3% lactoza. Perioada normala de lactatie tine aproximativ 3 saptamani. Productia de lapte atinge punctul maxim dupa 7 zile de la parturitie si regreseaza la varsta de 4 saptamani. Numarul de pui depaseste adesea numarul de glande mamare, insa puii nu intampina de obicei greutaţi in timpul suptului. Daca se nasc in aceeasi cusca cu alti pui mai mari care inca sunt alaptati, nou-nascutii pot fi inlaturati de la supt si pot sa nu se hraneasca atat de des cat au nevoie.

In timp ce sunt alaptati, puii nou-nascuti manifesta lordoza filiala. Spatele lor este indreptat iar zona perineala este ridicata pentru a permite mamei sa le linga zona anogenitala. Uneori, atunci cand manifesta lordoza filiala, nou-nascutii pot scoate niste sunete precum torsul pisicilor, care se presupune ca reprezinta un tip de interactiune vocala cu mama. Acest tip de comportament se diminueaza pe masura ce puii dezvolta mictiune voluntara, in timpul celei de-a doua saptamani de viata.

Scrofitele mame permit in mod pasiv puilor sa suga si nu isi cauta progeniturile in mod activ. Cele aflate in lactatie permit si puilor altor femele sa suga de la ele. In mod ideal, un pui orfan trebuie sa primeasca lapte de la o scrofita in lactatie timp de minim 5 zile. Puii supravietuiesc rareori daca nu beneficiaza de laptele scrofitei in primele 3-4 zile de viata, totusi acestia isi primesc toti anticorpii materni prin intermediul placentei.

Daca adoptia puilor orfani nu este posibila, acestia pot fi hraniti prin biberon sau de catre un alt animal de companie care alapteaza incepand cu 12-24 ore de la nastere. Se foloseste un amestec in proportii egale intre lapte deshidratat si apa pentru hranirea adecvata a unui porcusor de Guineea nou-nascut. Programul recomandat de hranire este la fiecare 2 ore, pana in ziua a cincea de viata, apoi la fiecare 4 ore ulterior. Stimulati puii sa elimine dejectiile dupa fiecare hranire, pana in a doua saptamana de viata. In Australia, este disponibil in comert un inlocuitor de lapte pentru porcusori de Guineea, marca Wombaroo.

10. Intarcarea

Desi alaptarea continua timp de cateva saptamani, puii incep sa incerce alimente solide inca din a doua zi de viata sau dupa cateva zile de viata. Puilor le pot fi oferite pelete inmuiate intr-un preparat lichid special sau in apa. Acestia sunt intarcati in mod normal la varsta de 21 zile (intre 14 si 28 zile) sau atunci cand ating greutatea corporala de 150-200 grame. Puii crescuti cu biberonul pot fi intarcati cu succes dupa 3-4 zile de viata datorita naturii lor precoce, atata timp cat stimularea zonei anogenitale este inca realizata. Puii raman alaturi de mama si de fraţi mult timp dupa intarcare, desi acestia vor petrece apoi mai mult timp alaturi de alte femele adulte (nu masculi). 

11. Afectiunile asociate cu gestatia

12. Toxiemia de gestatie

Toxiemia de gestatie se poate instala in timpul ultimului stadiu de gestatie, de obicei incepand cu 2 saptamani inainte de gestatie, pana la 2 saptamani dupa parturitie. Exista forme distincte de toxiemie de gestatie, desi tabloul clinic este similar pentru ambele. Semnele clinice comune includ anorexia, letargia, ataxia si dispneea, care pot evolua catre spasme musculare, paralizie si moarte.

Toxiemia metabolica sau de inanitie, cunoscuta si sub numele de cetoza de gestatie, este intalnita mai ales la scrofitele gestante obeze, adesea in prima sau a doua saptamana de gestatie. Necesarul tot mai mare de nutrienti al fetusilor determina un bilant energetic negativ si un dezechilibru al metabolismului grasimilor. Descoperirile de laborator includ acidoza metabolica, hipoglicemie (< 60 mg/dL), hiperlipidemie, hiperkaliemie, cetonurie, proteinurie si acidurie cu pH al urinei, care scade de la pana la 5-6. Tratati cetoza cu fluide izotone cu adaos de dextroza administrate intraosos sau intravenos si cu glucoza administrata oral. Incepeti administrarea unor furaje bogate in nutrienti si fibre, precum cele de tip Emeraid Herbivore Intensive Care. Prognosticul pentru toxiemia de gestatie este nefavorabil, iar prevenirea sa este esentiala. Incurajati efortul fizic si preveniti obezitatea asigurandu-va, totusi, ca oferiti animalelor suficienta hrana si apa. Minimalizati-le stresul si evitati orice modificare a dietei sau a mediului de viata in ultima parte a gestatiei.

Forma circulatorie a toxiemiei de gestatie, numita si preeclampsia, este cauzata de ischemia placentei si a uterului datorita compresiunii exercitata pe vasele de sange de catre uterul gestant. Uterul poate exercita compresiune si asupra vaselor de sange care alimenteaza rinichii si sistemul gastrointestinal. Fetusii sunt de obicei deja morti si aflati in proces de descompunere. Evaluarea ischemiei cauzate de gestatie se bazeaza pe masurarea indirecta a presiunii sanguine pentru depistarea hipertensiunii datorata comprimarii vaselor de sange renale sau a hipotensiunii cauzate de soc. Descoperirile de laborator includ proteinuria si concentratia crescuta de creatinina din sange. Initiati o terapie anti-soc la pacientii hipotensivi. Tratamentul ischemiei utero-placentare se bazeaza pe operatie de cezariana urgenta si pe administrarea intravenoasa a fluidelor suplimentate cu glucoza, desi aceasta interventie in sine presupune riscuri clinice considerabile.

13. Distocia

La scrofite se observa frecvent mortalitate fetala si neo-natala datorate distociei. Distocia poate aparea daca prima imperechere are loc dupa fuziunea simfizei ischio-pubiene, daca puii sunt prea mari pentru a se degaja pe canalul pelvin, daca canalul pelvin este anormal de ingust sau daca scrofita este obeza. Suspicionati distocia la scrofitele gestante care manifesta letargie sau scurgeri vaginale cu aspect sangvinolent sau anormal. O operatie de cezariana urgenta este indicata in majoritatea cazurilor.

14. Alte afectiuni ale sferei reproductive

Chisturile ovariene, tumorile glandei mamare, precum si procesele neoplazice de la nivel uterin sau cervical, se afla printre cele mai frecvente probleme de sanatate raportate la scrofitele de Guineea. Alte afectiuni reproductive descrise in literatura de specialitate includ prolapsul vaginal sau uterin, mastita, piometrita, metrita, vaginita, orhita si epididimita.

15. Chisturile ovariene

Chisturile ovariene unilaterale sau bilaterale (rete ovarii chistici) reprezinta una dintre afectiunile reproductive frecvente ale scrofitei de Guineea (Fig. 4). Izolate sau multiple, chisturile seroase au fost identificate la 58% - 100% dintre scrofitele cu varste cuprinse intre 3 luni si 5 ani. Dimensiunile si prevalenta chisturilor cresc odata cu varsta.

16. Imagine de ansamblu ce ilustreaza chisturi ovariene

Chisturile ovariene sunt adesea asociate cu alte afectiuni, precum leiomioamele, rabdomioamele granulocelulare, hiperplazia glandulochistica endometriala, mucometrul si endometrita. Semnele clinice pot include distensie abdominala cu aspect de para, anorexie, letargie si infertilitate. Atunci cand chisturile foliculare sunt prezente, alopecia bilaterala simetrica poate fi, de asemenea, observata pe flancurile animalului datorita hiperestrogenismului. Pot fi depistate si modificari comportamentale precum agresivitatea sau estrul persistent. 

Diagnosticul de certitudine al chisturilor ovariene se bazeaza pe ecografia abdominala sau pe laparotomia exploratorie, desi radiografiile de control pot identifica in multe cazuri chisturile mari. Tratamentul de electie consta in ovariohisterectomie sau ovariectomie, deoarece recidivele sunt frecvente, dar exista totusi un risc asociat cu anestezia si interventia chirurgicala la pacientii mai in varsta si bolnavi cronic. Tratamentul hormonal pare sa reprezinte un mijloc terapeutic eficient. Datorita unei incidente ridicate a chisturilor ovariene si a altor afectiuni ale sferei genitale, se recomanda efectuarea ovariohisterectomiei sau a ovariectomiei preventive la animalele care nu sunt folosite pentru monta. 

17. Neoplasme

Tumorile aparatului reproducator reprezinta aproximativ 25% dintre neoplasmele depistabile la porcusorii de Guineea cu varste de peste 3 ani. Tumorile aparatului reproducator sunt mai frecvente la femele decat la masculi, tumorile mamare si uterine fiind cele mai frecvent intalnite. Tumorile testiculare sunt rare.

  • Adenocarcinoamele mamare si fibroadenoamele pot aparea atat la masculi, cat si la femele.
  • Tumorile uterine descoperite pana n prezent la femele includ leiomiomul, leiomiosarcomul, fibromul, fibrosarcomul mixoid si sarcomul de corn uterin.
  • tumorile ovariene spontane includ teratoamele, rabdomioamele granulocelulare si adenocarcinoamele. Polipii cervicali, precum si adenoamele si adenocarcinoamele cervicale, au fost, de asemenea, descrise.

18. SUMAR

Porcusorii de Guineea masculi poseda pungi scrotale distincte si testicule mari. Acestia poseda si cateva glande sexuale accesorii, inclusiv vezicule seminale pereche sau glande veziculare. Aceste organe saciforme pereche, de forma spiralata, sunt extrem de mari si ocupa o mare parte din partea caudala a abdomenului. Pubertatea se instaleaza la varsta de 2-3 luni la masculi si la varsta de 2 luni la femele. Scrofitele prezinta un ciclu estral poliestru sezonier si ovulatie spontana.  Durata medie a gestatiei la porcusorii de Guineea este de 68 zile, variand intre 59 si 72 zile. In cursul gestatiei, cartilajul articular al simfizei ischio-pubiene incepe sa se dizolve si dispare complet pana la parturitie.  Aceasta separare a simfizei pubiene poate fi insuficienta la scrofitele care se imperecheaza dupa varsta de 7-8 luni, iar la acesti indivizi poate aparea distocia. Alte boli importante ale sferei genitale mai includ toxiemia de gestatie si chisturile ovariene. Porcusorii de Guineea nou-nascuti sunt precoce. Scrofitele mame permit alaptarea pasiva si pentru puii altor femele, ceea ce face posibila adoptarea puilor orfani de catre alte femele.

9

Figura 9. Imagine de ansamblu ce ilustreaza chisturi ovariene la un porcusor de Guineea (Cavia porcellus).

Media

Ultima modificareJoi, 23 Aprilie 2020 17:45
Dr. Nita Monica

Editor colaborator Revista Veterinarul