Autentificare

Dermatita digitala la bovine

Contents[Hide]

Dermatita digitala (DD) la bovine este o dermatita infectioasa, contagioasa si dureroasa  a tesutului digital. Este in primul rand o boala a vacilor de lapte tinute in adapost si a fost pentru prima data descrisa in anul 1974, in Italia. Dermatita digitala a fost descoperita de asemenea si in loturile de hranire a unitatilor de lapte, dar si a celor bazate pe pasune.  Dermatita digitala  papilomatoasa a fost raportata in Statele Unite si in prezent este considerata forma cea mai cronica a dermatitei digitale(DD). Primul caz cercetat in U. S de DD a avut loc in anul 1980, in New York. Pe parcursul anilor 1990, cazurile raportate de DD in Statele Unite au crescut dramatic, iar aceasta boala este o cauza majora a schiopaturii la vacile de lapte in multe tari. Costul  mediu al unui caz de schiopatura este estimat la $378 USD, sacrificarea prematura fiind cea mai mare parte din cost. Este dificil sa poti determina costul unei anumite boli dar DD presupune costuri mai mici decat ulcerul plantar sau pododermatita. În orice caz prevalenta dermatitei digitale poate fi mult  mai ridicata fata de alte boli, deci costul total este mare.

cuvinte cheie: (Dermatita digitala papilomatosa, Dermatita digitala la bovine, papiloamele plantare, papiloamele calcai, papiloamele membrelor cu par, Boala Mortellaro, papiloamele conopidiforme).

1.  Tabloul clinic

Aproximativ 80% din leziunile provocate de dermatita digitala apar pe partea plantara a membrului posterior, proximal bulbilor calcaiului si adiacent sau in extensia spatiului interdigital. Localizarile cele mai rare pot fi la nivelul aspectului plantar al membrelor anterioare si pe partea dorsala a oricarui membru. Un singur  animal poate avea multiple leziuni sau leziuni doar  la nivelul unui singur picior, cu toate acestea leziunile sunt localizate doar la nivelul tesutului digital si nu au fost raportate extinderi ale leziunilor mai sus de degetele rudimentare.

Aspectul ingrosat al leziunii si localizarea acesteia la nivelul membrelor posterioare si la nivelul jonctiunii dintre piele si copita, in special la limita dintre bulbul copitei si spatiul interdigital deosebeste aceasta boala  de celelalte dermatite la bovine. Leziunile au cel mai adesea dimensiuni cuprinse intre 2 si 6 cm, sunt circulare sau ovale si au in mod vizibil marginile ridicate ce le delimiteaza. Marginile leziunii sunt adesea inconjurate de fire de par ce sunt de 2 sau 3 ori mai lungi de cat dimensiunea normala. Suprafata leziunii poate avea aspect de  papile filiforme ce pot varia in lungime de la 1 mm la 3 cm si 0. 5 pana la 1 mm in diametru de unde si denumirea de papiloame ale membrelor cu par. Leziunile lipsite de papilele filiforme („fire de par”) pot avea o suprafata granulara. Leziunile variaza ca aspect si culoare. Suprafetele curatate sunt in general foarte dureroase si sunt fie rosii si cu aspect granular  sau pot fi suprafete papilare amestecate de culoare alb-galbui, gri, maro sau negru cu suprafete rosii cu aspect granular intercalate. Leziunile sangereaza usor daca sunt traumatizate.

Atunci cand dermatita digitala evolueaza la nivelul spatiului interdigital, aceasta se cantoneaza pe fibroamele interdigilate deja existente.

Timpul necesar dezvoltarii acestor leziuni pana la forma  matura (”cu par” sau papilomatoasa) tinde sa varieze. Leziunile se maresc intr-un ritm lent si pot ajunge de la 2 la 6 cm in diametru de culoare rosie, gri sau neagra cu o forma ovala, rotunda sau sub forma literei U. Leziunile de tip proliferativ sau papilomatos apar mai rar in Europa decat in Statele Unite.

Leziunile pot fi insotite de un miros neplacut (ihoros). Acest miros poate fi cauzat de infectia cu bacterii sencundare prezente in exudatul ce acopera leziunile dermatitei digitale. În cazurile lipsite de complicatii nu apare edematierea falangei proximale si a chisitei. Șchiopatura este un simptom caracteristic ce apare in efectivele de vaci de lapte unde dermatita digitala are o prevalenta crescuta, dar poate fi un simptom rar la animalele infectate individual si nu este direct proportionala cu marimea leziunii sau cu stadiul de cronicizare a acesteia. Daca leziunile aparute in urma dermatitei digitale raman netratate , ongloanele pot dezvolta un aspect ciudat dorita faptului ca animalul prefera sa isi centreze greutatea pe varful ongloanelor lasand calcaiul sa creasca excesiv.

2. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Diagnosticul diferential pentru un caz individual de dermatita digitala se face fata de necroza interdigitala (pododermatita, mirosul ihoros al membrului, flegmon interdigital), hiperplazie interdigitala (fibroza cutiei de corn sau a tesutui interdigital), dermatita interdigitala si leziuni traumatice in care apare tesutul de granulatie. În efectivele ce apare schiopatura datorita localizarii la nivelul falangei in lista diagnosticului diferential ar trebui sa apara dermatita digitala, necrobaciloza interdigitala, dermatita interdigitala, laminita, uzura excesiva a onglonului ce apare din cauza pardoselii prea dure si abrazive, taierea gresita a onglonui sau lipsa scurtarii acestuia. Daca exista semne de boala polisistemica, trebuie luata in calcul si inflamatia coroanei datorita bolilor virale (virusul diareei bovine).

3. EPIDEMIOLOGIE

Odata introdusa intr-un efectiv, dermatita digitala se raspandeste cu usurinta la vacile adulte, in primul an de infectie afectand majoritatea adultelor. Odata cantonata infectia in efectiv schiopatura caracteristica este observata la prima sau a doua lactatie a vacilor, de obicei atunci cand intra in randul pentru muls. Leziunile apar in mare parte la vacile adulte dar cu toate astea schiopatura apare intr-o proportie mai mare la vacile tinere. Taurii si junicile pot fi afectati dar reprezinta un numar mic din cazurile clinice. În Europa cazurile mai severe de boala apar in timpul iernii pe cand in California boala nu este influentata de sezon. Efectivele lasate libere in adapost tind sa fie mai afectate de cat cele ce sunt legate la iesle. Bovinele ce nu au acces la pasune sunt rar afectate. Dermatita digitala apare doar la vacile de lapte fara vreo afinitate de rasa demonstrata. Eradicarea bolii este foarte putin probabila in efectivele endemice. Studiile epidemiologice retrospective realizate in Statele Unite arata ca doi factori majori pot influenta prevalenta in efectiv : 1. murdaria si umiditatea crescuta din adapost; 2. Aducerea de animale noi in efectiv. Încercarile de a transmite boala experimental au avut suces atunci cand s-au aplicat raclatele de la leziunile active pe membrele viteilor supuse la umiditate constanta si un nivel scazut de oxigen, conditii prezente in unitatile de lapte daca igiena si indepartarea gunoiului de grajd sunt inadecvate. Adaposturile mici sau lipsa zonelor de asternut uscat  vor agrava problema prin fortarea vacilor sa stea cu picioarele in balegar pe perioade lungi de timp fara a permite onglonului sa se usuce. Alti factori de risc pot fi  reprezentati de aducerea din exterior a echipamentului de curatare a onglonui sau lipsa curatarii acestuia intre vaci.

4. PATOGENEZĂ

Numeroase bacterii strict anaerobe au fost asociate dermatitei digitale. Spirochete din genul Treponema  au fost identificate cel mai des, cuprinde cea mai mare parte din bacteriile colonizante gasite in leziunile active si este organismul ce a fost gasit atat in epiderm cat si in derm. Aceste spirochete produc si un raspuns imun umoral la vacile cu leziuni active. Leziunile dermatitei digitale, atat cele macro- cat si cele microscopice sunt foarte asemanatoare cu papilomatoza virala, dar papillomavirusul bovin nu a fost gasit in leziuni. S-a demonstrat ca dermatita digitala este determinata de mai multi factori cum ar fi factorii de mediu, bacterii, gazda si factori de management. Factorii precum pardoseala dura, scurgerea deficitara, acumularea de fecale si urina pe podele, supraaglomerarea si zonele de asternut murdare, umede sau incomode au un efect negativ asupra sanatatii pielii digitale si ar putea creste riscul de aparitie a DD. Modul de transmitere intre vaci si intre efective nu este inca clar. Vacile afectate cu simptome clinice sau subclinice cat si instrumentarul infectat( instrumente de curatare a ongloanelor, remorcile de transport animale, echipament agricol) pot fi surse de infectie pentru efectivele sanatoase.

Un studiu  realizat in California arata ca anticorpii care lupta impotriva a doua spirochete diferite din punct de vedere antigenic au un nivel crescut in unitatile de lapte cu dermatita digitala comparativ cu unitatile fara DD.

Bovinele cu DD dintr-o unitate de lapte cu prevalenta ridicata au avut probabilitatea mai mare de a avea anticorpi fata de spirochete comparativ cu bovinele fara leziuni din aceeasi unitate. Nu a existat o activitate incrucisata intre cele doua tipuri de spirochete sau intre spirochetozele ce apar la vaci. Prevalenta ridicata a bolii la animalele tinere in efectivele endemice arata ca vacile mai in varsta dezvolta un anumit grad de imunitate ce le apara de boala. Cu toatea acestea, au fost raportate cazuri cronice sau recurente la vacile adulte iar imunitatea la dermatita digitala daca se dezvolta poate fi temporara sau chiar incompleta. Recurenta este frecventa la vacile tratate cu antibiotic. Regresia spontana a leziunilor si rezolutia schiopaturii au fost de asemenea observate, dar apar destul de rar.  

5. Tablou patologic

Criteriile histopatologice pentru stabilirea diagnosticului de DD sunt:

  • Placa circumscrisa de epiderma acantotica erodata insotita de o proliferare papilomatoasa parakeratozica profund colonizata de flora bacteriana dominanta de spirochete
  • Pierderea stratului granulos
  • Invazia stratului spinos de catre spirochete
  • Infiltrarea neutrofilelor, a celulelor plasmatice, a limfocitelor si a eozinofilelor din derm

Daca se efectueaza biopsii, acestea trebuie sa fie cu grosime intre 4-6 mm prin punctie, spalate cu solutie salina sterila si introduse in formalina tamponata. Histopatologia este utila pentru confirmarea diagnosticului de DD, dar nu este necesara, deoarece leziunile au un aspect si o locatie specifice.

Rezultatele unui studiu de biopsie privind tratamentul si reaparitia DD indica faptul ca diagnosticul clinic si histopatologic erau in acord cu leziunile active inainte de tratament. Histopatologia in ziua 28 de dupa tratament cu lincomicina si oxitetraciclina  a aratat totusi  ca exista  un procent relativ mare (55%) de leziuni care pareau vindecate, dar aveau inca dovezi microscopice de infectie. Nu s-a putut stabili daca leziunile au fost vindecate incomplet sau a fost vorba de  infectii recurente.

6. Tratament si preventie

Cele mai frecvente tratamente pentru DD (dermatita digitala) implica utilizarea antibioticelor topice. În prezent nu exista antibiotice specifice pentru tratamentul DD in Statele Unite, deci aderarea la reglementarile privind consumul de medicamente fara specificitate sunt imperative. Legile cu privire la utilizarea si eliminarea anumitor substante chimice, precum si in cazul in care produsele lactate pot fi utilizate astfel de medicamente, variaza adesea intre locatii. Consultarea cu agentiile locale de reglementare este de dorit inainte de initierea unui program de control al produselor lactate.

Tratamentele cele mai utilizate pentru DD sunt oxitetraciclina sau lincomicina utilizate ca spray sau aplicate cu un bandaj. Pentru tratamente topice prin pulverizare, oxitetraciclina sau lincomicina sunt amestecate cu apa deionizata sau distilata intr-un pulverizator agricol 2- 4-L (25 g / L oxitetraciclina, 8 g / L lincomicina) si aplicate direct pe calcaiele bovinelor afectate de DD zilnic pentru o perioada de 5 pana la 14 zile. Rata de recurenta este ridicata, astfel incat pentru a controla boala, tratamentele topice vor trebui repetate dupa 45 pana la 60 de zile la bovinele afectate. Nu s-au raportat incalcari ale reziduurilor de antibiotice rezultate din aplicarea locala a antibioticelor. Antibioticele parenterale au fost raportate ca fiind eficiente de cercetatorii din SUA si din Marea Britanie, dar necesita retinerea laptelui. Alti cercetatori europeni, insa, nu au gasit antibioticele parenterale ca fiind eficiente.

Baile pentru copite care contin 5% formalina, lincomicina (1 pana la 4 g / L), oxitetraciclina (1 pana la 4 g / L), sulfat de cupru (0,25 pana la 1 g / L), sau sulfat de zinc (20%) asigura un control eficient al bolii la efectivele infectate. La rumegatoarele mari, baile pentru copite pot fi mai eficiente la controlul DD atunci cand boala are o prevalenta scazuta (<10%). Atunci cand boala are o prevalenta ridicata, tratamentul individual local este probabil mai eficient la reducerea prevalentei. Eficacitatea bailor ​​este redusa daca se permite acumularea de fecale si resturi in solutia de tratament. Aceasta problema poate fi limitata prin plasarea a doua bai in tandem, prima continand apa sau o solutie de detergent usoara pentru curatarea copitelor si a doua continand solutia antiseptica. Solutia pentru copite trebuie schimbata la fiecare 150 pana la 300 de pasaje de vaci. Baile trebuie sa aiba o lungime de cel putin 8 metri si o latime de 2 pana la 3 metri, cu o adancime de 12. 5 cm pana la 15 cm. Baile trebuie acoperite pentru a limita diluarea de catre ploaie si trebuie amplasate pe o alee de iesire din salonul de muls, pentru a evita contaminarea prin stropire a capetelor mameloanelor inainte de muls. Bai suplimentare pot fi amplasate in alte locatii pentru a trata taurii, vacile care nu dau lapte si junincile. Frecventa tratamentului trebuie sa se bazeze pe dovezi empirice ale eficacitatii(de exemplu, la fiecare 1 pana la 7 zile).

Îmbunatatirea igienei adapostului, a tarcului si a aleii; furnizarea de asternuturi uscate si confortabile; reducerea efectivului de animale; si o ventilatie imbunatatita pentru a permite uscarea adaposturilor si aleilor poate duce la reducerea incidentei sau gravitatii cazurilor clinice. Echipamentul de taiere al copitelor, mesele mobile cu inclinare si remorcile pentru animale trebuie curatate si dezinfectate pentru a preveni transmiterea potentiala a agentului (agentilor) ce transmit DD intre rumegatoarele care dau lapte.

7. Dermatita interdigitala

Dermatita interdigitala este o afectiune ce presupune o inflamatie acuta sau cronica a pielii interdigitale, caracterizata prin incapacitatea animalului de a se deplasa sau prin schiopatat. Inflamarea se limiteaza la epiderma. Eroziunea epidermica difuza in fanta interdigitala poate fi observata in cazuri precoce. Mai multe cazuri cronice prezinta hiperkeratoza, ceea ce creeaza un aspect inradacinat la nivelul pielii interdigitale si la pliurile pielii dorsale si palmare. Poate fi prezent un exsudat seros cenusiu, si exista o sensibilitate usoara la presiune. Aceasta afectiune este insotita frecvent de crapaturi in calcaie (eroziunea cornului calcaiului), potentialul de functionare al cornului calcaiului fiind afectat.

Unii investigatori au emis ipoteza ca dermatita interdigitala si DD sunt forme ale aceleiasi boli.

Dichelobacter nodosus poate fi un agent patogen principal sau care contribuie la aparitia bolii. Dermatita interdigitala si DD prezinta mai multe caracteristici histologice (inclusiv implicarea spirochetului),  si ambele pot fi tratate cu succes si prevenite cu aceleasi antibiotice locale sau bai de copite. Cu toate acestea, dermatita interdigitala poate persista la rumegatoarele ce dau lapte care practica scaldarea regulata a membrului. Organismele cauzatoare pot supravietui in interiorul fisurilor adanci ale calcaiului care nu sunt patrunse de solutiile din baile de copite; prin urmare, fisurile calcaiului trebuie indepartate pentru a permite expunerea.

Dermatita interdigitala difera de necrobaciloza interdigitala (putrefactia piciorului), in care infectia se extinde in derm, ceea ce duce la formarea fisurilor, infectia structurilor mai profunde si celulita chisitei.

{SCPinterestShare href=https://www.veterinarul.ro/item/4805-dermatita-digitala-la-bovine.html layout=button_count image=https://www.veterinarul.ro/media/k2/items/cache/fdc2f764cb7f3c78b484ffd83aea24e2_XL.jpg desc=Dermatita digitala (DD) la bovine este o dermatita infectioasa, contagioasa si dureroasa a tesutului digital. Este in primul rand o... size=small}