Autentificare

Ce facem cu concesiunile

Contractele de concesiune asa cum sunt ele astazi sunt depasite. Nu pe dreapta si nici pe stanga echerului politic. Ci pur si simplu nu mai fac fata realitatilor. Au fost excelente la momentul respectiv. Pentru cine nu stie, au fost salvarea medicinii veterinare dintr-un colaps iminent. Pur si simplu medicii veterinari nu mai aveau nici o sursa de venit. Erau ba la primarii, ba la Directia Agricola, ba nu se stia unde. Este greu sa treci de la o economie centralizata la capitalism salbatic. Dar asa s-a intamplat.

Si trecerea a fost dupa modelul „ce ne pasa noua de veterinari”. Cineva, si nu voi spune nume pentru a nu trezi tot felul de reactii, a avut inspiratia si curajul de a inventa aceste contracte de concesiune. A fost putin complicat politic, dar a reusit. La acea ora au insemnat salvarea tuturor medicilor veterinari. Medicii de animale mici erau asa de putini ca nimeni nu se gandea la ei ca ar exista si asa ceva. Dar pentru contextul discutiei, nu voi aduce in discutie aceasta scapare, caci a fost o eroare. Dar in fine.

In acele vremuri oamenii la tara cresteau animale. Gaseai prin gospodarii vaci, porci, cai oi si alte lighioane Porcii si vacile le vindeau la abatoarele si punctele de taiere care erau cata frunza si iarba. Adica economia mergea de duduia in domeniul taierilor de animale. Erau si fabricute de lapte si producatori independenti care luau de pe la toti vecinii. Septelul era infloritor. Eu tin minte ca prin 1997 in circumscriptia pe care tocmai o paraseam, undeva pe malul Prutului aveam vreo 3500 de vaci si vreo 9000 de porci, daca nu mai mult. De fapt, nu stiam niciodata cate animale erau in comuna. In 1999 cand au aparut concesiunile, era un rai. Ce conta ca aceste contracte de concesiune sunau cam asa: „statul pe banii contribuabililor plateste pe cineva sa faca ce vrea el, adica statul, in proprietatea unor oameni, fara ca macar acelor oameni sa li se ceara parerea”.

Adica sa ne imaginam ca eu platesc un meserias sa vina la voi in casa si sa varuiasca peretele din sufragerie in rosu ca asa vreau eu. Cam asa suna aceste contracte. Dar, la vremea aceea era o solutie viabila sa tii sub control starea de sanatate a animalelor. Doar ca a venit Uniunea Europeana peste noi. Si gata! Aceste contracte, modul lor de a exista, logica si forma lor este complet in afara normalului si a formelor economice care exista acum. Sunt sustinute doar de interese de toate felurile si culorile, dar nu mai au nici o ancora in realitate. Poate fi dureros, dar asta e realitatea. De ce spun asta? Pai in primul rand, dispar animalele crescute traditional. Abatoare nu sunt decat cele autorizate care nu iau animale decat din ferme, deoarece sunt mai eficiente, sunt mai ieftine etc. Lapte la fel. Oamenii nu mai au de ce sa creasca animale deoarece nu au cui sa le vanda.

La supermarket carnea si laptele sunt mai ieftine decat daca le produci acasa. Ca sa traiesti trebuie sa ai o sursa de venit iar cresterea animalelor nu mai este o sursa de venit decat daca ai ferma eficienta economic, nu oricum. Asa ca oamenii au plecat la munca in Europa, granitile fiind deschise. Acum nu mai gasesti nici ciobani ca toti sunt pe dealurile si in muntii Italiei, pe euroi. Pur si simplu toata economia s-a transformat.

Asa ca aceste contracte ce fac?

S-a inventat acum, printr-o lege, aceasta plata pentru serviciile concesionate. Asa si daca se vor da banii acestia pentru cat timp? Este o himera sa creada cineva ca peste cativa ani va primi de la stat o suma de bani pentru a asigura asistenta veterinara la animalele oamenilor. Care animale, care oameni, de unde bani. Din pacate viitorul contractelor de concesiune in forma actuala este apus.

Este doar o chestiune de timp pana vor disparea. Si nu vor disparea ca vrea cineva. Va fi pur si simplu o chestiune „ca asa se intampla”. ANSVSA-ul si DSV-urile sunt legate de maini si, contrar a ceea ce se vehiculeaza, ele vor ca principiu sa pastreze aceste forme de a impune politica veterinara in teritoriu. De aceea nu sunt impotriva unei resuscitari a sistemului prin acesti bani, contrar afirmatiei unora ca nu vor sa dea banii. Intrebarea va ramane pana la urma iar raspunsul va fi inevitabil: care animale, care medici si de unde banii? Fermele sunt viitorul. Ferma inseamna business, inseamna profit si pierdere, inseamna contracte, relatii de afaceri si nu impuneri cu pumnul. Acum implementarea politicilor veterinare se face semi-socialist. „Proprietarii trebuie sa...” In toata Europa si in capitalism lucrurile stau altfel. Sa fim totusi corecti cu noi pentru a nu spera si avea deziluzii prea mari. Situatia medicilor veterinari de animale mari este grea. Foarte grea si nici un stat nu a gasit inca rezolvarea.

Ultima modificareMarți, 23 Iunie 2020 22:35
Vieru Iulian

Medic Veterinar Primar

Fondator Revista Veterinarul

Website www.veterinarul.ro
Mai multe din această categorie: « Confesiunile unui medic veterinar