Autentificare

Interviu dr. Ciprian Radu, presedintele Cooperativei din Deal

Medic veterinar concesionar de 15 ani, dr. Ciprian Radu ne-a acordat un interviu in care ne-a vorbit despre solutiile pe care le-a gasit pentru a continua sa practice medicina veterinara in comuna in care are concesionata activitatea sanitar veterinara, Raducaneni, judetul Iasi. Desi efectivul de animale din comuna a scazut in mod drastic, medicul veterinar a infiintat o cooperativa agricola impreuna cu mai multi sateni. Impreuna au concesionat o parte din pasunea comunei si au creat un nucleu puternic de Carabasa, cu certificat de origine. Ghidandu-se dupa principiul ca nu poti face medicina veterinara daca nu ai animale, medicul veterinar Ciprian Radu a subliniat ca medicii veterinari servesc sanatatea animalelor si ca este datoria noastra sa ajutam oamenii sa creasca animale. Si daca avem animale, avem pacienti, avem castiguri.

Sunteti medic veterinar din 2001 si medic veterinar concesionar din ce an?   

Am absolvit Facultatea de Medicina Veterinara din Iasi in anul 2001. Am avut cateva incercari timide de a practica profesia pana cand, in 2002, a aparut oportunitatea de a lucra la o firma de distributiie medicamente. Pana in 2004 am fost directorul Sucursalei din Iasi. Din 2005, am preluat activitatea unei firme cu profil sanitar veterinar care avea concesionata activitatea sanitara veterinara in comuna Raducaneni. La inceput lucram impreuna cu medicul veterinar titular, dar mai apoi, datorita unor probleme de sanatate ale acestuia, am ramas singur. Deci cam de 15 ani activez ca medic veterinar in comuna Raducaneni.

Se poate spune ca acum, in 2020, v-ati creat o imagine completa a evolutiei efectivelor de animale. Cum au evoluat acestea si care sunt tendintele? 

La inceput, cand am venit in comuna, care avea o populatie de peste 8000 de suflete, numarul de animale era important. Cateva mii de vaci, cateva mii de oi, porci suficienti si alte animale pe langa casa omului. Tin minte ca munceam doi medici, chiar trei cate odata si trei tehnicieni in timpul campaniilor. Activitatea sanitara veterinara era o afacere serioasa la vremea aceea. Oameni tineau animale. Aveam si vreo doua ferme cu vaci si cu oi. Era multa treaba si pentru activitatea sanitara veterinara concesionata si pentru activitatea de asistenta. Astazi insa treburile stau altfel. In primul rand, in Raducaneni daca mai sunt 7000 de oameni inregistrati in documentele de stare civila, dintre care cateva mii sunt plecati afara la munca. Au ramas in majoritate batranii. Doar acestia mai tin animale. Tinerii care sunt se ocupa de constructii, comert si cu orice altceva, numai cu crescutul animalelor nu. Foarte putini tineri mai cresc animale. Efectivele acum sunt practic ca si inexistente. Sunt vreo 500 de vaci, vreo 4000 de oi si poate vreo 1000 de capre, porci vreo 1000, iar cai cateva sute. Practic, pasunile comunei sunt goale. De fapt si multe campuri sunt nelucrate. Nu mai convine nimanui sa lucreze pamantul sau sa creasca animale. Este mai usor sa faci bani din altceva. Statul ajuta intr-un fel, dar nu suficient si nu unde si pe cine trebuie. Taranii nostri nu stiu sa acceseze fonduri de finantare iar cei care iau fonduri de la APIA mai mult au probleme, decat suport.

Pur si simplu parca totul este facut sa fie impotriva micului agricultor. Probabil ca acesta este trend-ul. Sa dispara producatorul arhaic din comunele patriei si sa fie inlocuit de fermierul capitalist. Dar chestiunea asta este doar o himera. Nu poti sa te transformi in fermier capitalist chiar daca ai 20-30 de ha si vreo 4-5 vaci. Nu esti rentabil, ba chiar mai mult, nu te baga nimeni in seama. Aici ma refer la cei care ar trebui sa iti cumpere productia. Asa ca fiecare se descurca prin forte proprii. Mai face un cas si il vinde la piata, mai taie un vitel si il vinde pe la cunoscuti si tot asa. In modul acesta, de supravietuire nu faci afaceri. Nu poate fi vorba de managementul fermei, de marketingul de produs sau mai stiu eu ce. Nici taxele la stat sau la primarie nu le platesc. Este pur si simplu supravietuire. Oamenii de varsta medie 35-50 de ani care au mai ramas in sat si care se mai ocupa de animale cam cu astfel de afaceri o duc mai departe.

IMG 3846 copy

Pur si simplu sunt inghetati intre neputinta de a se dezvolta, dorinta de a castiga mai mult si mai bine si legatura cu pamantul si animalele. Acestia sunt coloana vertebrala a cresterii animalelor intr-o comuna. Batranii insa au o alta viziune asupra cresterii animalelor. Ei pur si simplu trebuie sa aiba un animal in batatura. Asa au invatat de la bunicii lor, de la parintii lor si asa fac si ei mai departe. Dar cu cat imbatranesc, putinta de a duce animalele la pasune, la adapat sau pentru a fi mulse se diminueaza zilnic. Asa ca zilnic oamenii vand animalele. Renunta la ele. Si se vede ca in fiecare an din ce in ce mai multe animale dispar din efectivul comunei. Acestea sunt animalele detinute de batrani. Comuna este imbatranita. Oamenii se indreapta catre forme de a face bani mult mai usoare si daca nu au, atunci apeleaza la somaj sau ajutor social, dar tot nu cresc animale. Acum stiu dupa nume pe toti proprietarii de animale. Si asta din cauza ca sunt putini. Si vor fi si mai putini. Si oameni si animale.

Aceasta inseamna ca si serviciile veterinare s-au modificat? Cum a evoluat sau cum evolueaza acest segment al medicinii veterinare?

Pai mai mult involueaza decat evolueaza. In 2005 eram doi medici, uneori chiar trei si trei tehnicieni cu carte de munca. Acum sunt doar eu si un tehnician. Din cand in cand mai angajez pe cineva si doar pe perioade scurte. Spre sfarsitul anului acesta (n.r: 2020) ma gandesc sa il dau in somaj si pe acesta si sa il angajez la primavara anului viitor, poate. Poate as avea cum sa-i platesc salariul, dar taxele la stat sunt capatul. Daca este sa il platesc cu un salariu decent pe cartea de munca, la care sa adaug si taxele, pur si simplu, pe romaneste, ma omoara. Si nu pot sa nu fiu corect. Scaderea aceasta dramatica a efectivelor, mai ales in ultimii ani a dus decontul obtinut din contractul de concesiune la valori total nesemnificative. Bugetul circumscriptiei concesionate nu suporta doua salarii anuale cu taxe platite la doi oameni, dar la care se adauga si cheltuielile aferente realizarii contractului de concesiune. Tarifele au ramas mici, extrem de mici si nu reflecta manopera medicala care este prestata. Nu au mai fost indexate de ceva vreme, sau cred ca nu au fost indexate deloc. Probabil ca activitatea sanitara veterinara concesionata, in forma actuala va disparea. Eu mai am efective, daca se pot numi efective, dar sunt comune vecine in care pur si simplu mai sunt cateva sute de vaci si cam atat. Asta este cu concesiunea si cu aceste contracte. Dar pe ansamblu, activitatea medicala veterinara s-a schimbat dramatic. La inceput 98% din activitate se referea la executarea activitatilor concesionate. Acum cam 30% din activitatea mea medicala veterinara se refera la aceasta concesiune si probabil ca la sfarsitul anului doar vreo 20%. Pe parcursul timpului, vazand tendintele am decis sa diversific ceea ce fac. Am deschis o farmacie veterinara, care merge binisor. Aici cu medicamentul veterinar este iarasi o problema. Legislatia actuala, buna sau rea cum este, nu este pur si simplu deloc in avantajul medicului veterinar. Pur si simplu nu inteleg de ce medicamentul de uz veterinar nu este doar in responsabilitatea medicului veterinar. Daca ar fi fost asa, cu siguranta ca soarta medicului veterinar din zona rurala ar fi fost mult mai buna. Dar probabil ca exista interese mai presus de aceasta profesie.

In concluzie un cabinet de medicina veterinara in zona rurala mai este sau nu rentabil? Mai are vreun viitor?

Nu. Daca situatia va evolua in trendul actual, si aproape cu siguranta asa se va mentine, probabil ca intr-un an sau doi vor disparea majoritatea cabinetelor medicale croite exclusiv dupa modelul contractelor de concesiune. Pur si simplu concesionarea activitatilor sanitare veterinare de la stat nu mai este o afacere pentru un medic veterinar care vrea sa faca medicina veterinara si care doreste sa si castige din profesia aceasta. Indiferent ce masuri se vor lua, tendinta este de a diparea crescatorul traditional cu 1-2 vaci sau 10-15 oi pe care sa le duca primavara la cireada sau stana satului. Daca nu apar fermierii cu numar mare de animale crescute in sistem semi-intensiv sau chiar intensiv, atunci agricultura va ajunge la un punct in care va fi doar un fel de munca doar de dragul de a creste un animal in curte. Nu este rentabil economic. Este mai ieftin sa cumperi un litru de lapte de la supermarket, sau oua, sau branza sau chiar si ceapa, decat sa fie obtinute de tine in propria ograda. Economia capitalista, de piata nu iarta pe nimeni. Te adaptezi sau dispari. Asa se va intampla si la noi.

Si ce poate sa faca un medic veterinar? Ce faceti dumneavoastra pentru a tine piept evolutiei?

Nu stiu daca strategia mea este buna sau nu, dar pana astazi se pare ca totul decurge bine. Pur si simplu am scos din calcul concesiunea si acel contract. El exista si constituie unul dintre sursele de venit a cabinetului dar poate foarte bine sa nu mai fie. Este mult prea mica afacerea dar este importanta ca si situatie de afaceri. Unii spera ca vor fi dati 50 sau 100 de milioane pe luna. Eu personal nu cred ca vor fi dati acei bani. Dar chiar daca vor fi dati, nu este o solutie viabila. Este ca un plasture pus pe o rana la un picior care se plimba prin namol cu baliga. La final, solutia probabil ca va fi taierea piciorului din cauza infectiei. Solutia este una singura. Cresterea efectivelor de animale. Ai animale, ai pacienti. Nu ai animale, nu ai pacienti. Pentru ce sa primesti bani daca nu ai pacienti si cine sa iti dea bani daca nu ai pacienti. E simplu. Daca intr-un habitat nu mai sunt erbivore, dispar carnivorele. Evolutia este simpla, mai ales pentru un medic veterinar sa o inteleaga. Singura solutie este cresterea efectivelor de animale. Aici trebuie sa umblam. Daca ajutam ca oamenii sa faca mai multi bani din cresterea animalelor, ei vor creste animale si le vor valorifica productia. Vor avea bani cu care vor plati serviciile veterinare.


Asa s-a intamplat cu ceva ani in urma. Am spus ca daca vreau sa mearga farmacia, atunci oamenii trebuie sa aiba animale pentru care sa cumpere medicamente. Ce era mai simplu? Erau puii de gaina. Asta am si facut. Am adus pui de gaina. Nu va imaginati ca eram singurul! Erau multi. Dar eu ii luam cu toate vaccinurile, si apoi cand ii vindeam mai strecuram si ceva informatii. Sa nu uite sa ii faca vaccinare, sa ia furaj de calitate, sa le dea preventiv una sau alta. Desigur ca toate se gaseau din belsug si la un pret bun la farmacie. In timp, oamenii au prins incredere in oferta mea. Puii erau de calitate, nu mureau, aveau spor, aveau si asistenta veterinara.

Asa am ajuns sa am o ferma de crestere a puilor si sa vand pui zburati pentru carne, sau pentru oua, ce are nevoie omul. Farmacia merge bine cu produsele pentru pui, furaje, medicamente si tot ce el trebuie la oameni. Consultatiile pentru pui sunt gratuite la mine si se pare ca lumea este multumita. Acum sunt cam putini comercianti de pui iar un mare lant de farmacii veterinare a renuntat la afacerea in comuna. Desigur ca oamenii s-au orientat catre servicile veterinare oferite de mine. Poate vor spune unii ca afacerea cu puii nu e chiar un serviciu veterinar. Nu, nu este, dar pentru 50000 de pui in comuna vanzarea medicamentelor, a antiparazitarelor, a furajelor si vaccinarile sunt o afacere veterinara?

Cu alte cuvinte, ati creat piata ca mai apoi sa oferiti pietei cele necesare?

Da. Chiar daca oameni cresteau gaini si inainte de a aduce eu, nu aveau satisfactie si spor asa cum au acum. Au la indemana si puii de calitate, cu genetica si schema de vaccinari corecta si au si servicii veterinare de calitate. Totul pentru a prospera. Cum sa nu creasca gaini? Preturi decente, servicii veterinare la timp si de calitate cu accent pe prevenire si nu pe combatere. Toata lumea castiga. Si cu vacile, oiile, caii? Cum merg serviciile veterinare pentru aceste specii? Prin 2017-2018 am vazut pur si simplu ca dispareau vacile si oile zilnic. Era incredibil cum se diminua efectivul. Daca s-ar fi mentinut trendul, acum cred ca totul era un dezastru.

radu cirpian

Atunci m-am gandit sa fac o cooperativa. Pot sa spun ca este ca si cum ai vrea sa muti o stanca. Indiferent ce utilaje ai, ce forta de munca ai, la final esti epuizat indiferent daca ai mutat sau nu stanca. Asa am patit si eu. Dar nu totul este pierdut. Sunt si semne pozitive. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa gasesc o mana de oameni care sa inteleaga importanta existentei unei Cooperative si ce inseamna sa crestem animale modern. Am gasit cativa megiesi cu care am decis sa ne asociem si sa aducem Carabasa. Sunt oi frumoase, bune si care se adapteaza bine la noi. Asa am ajuns ca astazi sa avem vreo 1000 de oi cu certificat de origine cu tot ce trebuie, cu cateva sute de hectare de pasune concesionata, cu ceva utilaje si multa ambitie. Anul acesta, cooperatorii mei au vandut miei cu genetica, pentru reproductie si infiintare de exploatatii, nu pentru carne, cu sume extrem de atractive, ceea ce i-a motivat sa dezvolte serios ferma de oi. Cu vacile, inca ma mai lupt, dar multi au trecut pe carne si anul acesta infiintam ferma pentru vaci de carne.

La fel ne vom axa pe genetica sperand sa obtinem bani si de la APIA asa cum obtinem si pentru oile de rasa. Este greu, dar pentru moment am stopat scaderea galopanta a efectivului. In acesti ani am facut tot felul de intruniri cu crescatorii, le-am prezentat variante, solutii pentru a castiga mai multi bani si se pare ca ceva, ceva s-a realizat. Am incercat si cu montele sa le dirijam catre anumite rase, am diversificat oferta pentru tratamente preventive. Cu vacile si oile este mai greu, dar nu imposibil. Din acest an, chiar s-a observat o extrem de usoara crestere a efectivelor, de vaci si oi. Sper sa reusim cu cooperativa si atunci vom da un alt imbold crescatorilor.

Deci, cu alte cuvinte viitorul sunt fermele?

Da. Doar cu ferme eficiente, crescatorii de animale vor putea sa obtina venituri care sa justifice munca si investitiile de timp, bani si viata. Pana la urma, o astfel de ferma te face un fel de sclav daca nu este organizata industrial. Esti pur si simplu sluga animalului, crezand ca tu esti stapanul. A schimba aceasta in mediul rural este destul de complicat, dar nu imposibil. Oamenii odata obisnuiti cu un sistem, le este foarte greu sa treca la altceva, chiar daca, acel ceva, este mai bun, mai usor si mai aducator de profit. Taranii sunt conservatori. Tocmai asta a facut Romania ceea ce este. Conservatorismul taranilor si dragostea lor pentru pamant. Noi nu vom putea schimba asta. Dar putem, prin puterea exemplului sa aratam ca exista variante care nu modifica fundamental aceste conceptii, ci doar le adapteaza la vremuri. Asa am procedat cu puii. De ce sa tin teorii si cursuri cu crescatorii in care sa le spun care rasa este mai buna si de ce, pur si simplu am decis eu pentru ei. Am ales ce rasa am considerat eu ca este cea mai buna pentru oua, cea mai buna rasa pentru carne. Si am oferit solutia completa, cu rasa, furaj, tratamente preventive. In doi-trei ani oamenii au fost multumiti si au continuat. La fel si cu oile. Rasa buna, calitate si la vanzarea mieilor profituri bune. Atunci oamenii s-au gandit sa continue si sa dezvolte. Cu alte cuvinte, le-a placut si au fost multumiti. Au inteles ca doar utilizand tehnologiile moderne, pot sa mai aiba profit. Folclorul acesta cu produse traditionale, cu produse naturale crescute de taranii nostri, sunt doar basme. Nu poti sa prosperi din cresterea traditionala a animalelor pentru cei cativa cumparatori ocazionali care se dau interesati pe Facebook. Poate doar asa ca mecanism de marketing, sa te prezinti ca un crescator din tata in fiu, dar in realitate, doar o ferma poate aduce un profit de luat in seama. Asta stiu acum mai toti taranii din comuna. Si trendul arata ca oamenii incet-incet au inceput sa se dezvolte. Sper sa apara fermele mult visate.

Si cooperativa? Cum se impaca medicina veterinara cu cooperativa?

Se pare ca cooperativa va fi motorul dezvoltarii si reinventarii cresterii animalelor. Vom incepe din acest an sa finalizam ferma de vaci si ferma de oi. Avem pasunea, avem sursa de furaj, avem genetica care trebuie si nu ramane decat sa autorizam fermele si apoi sa autorizam o mini fabricuta de lapte. Probabil ca incepand de anul viitor, membrii cooperatori vor dori sa isi dezvolte septelul si alaturi de ferma cooperativei vor aparea si trei-patru ferme ale cooperatorilor, pentru inceput. Deja oierii au achizitionat mioare de Carabasa de la noi si vor ca in 2-3 ani sa isi modifice profilul genetic al turmei. Probabil ca vom avea in plan sa aducem si alte rase de oi si capre, specializate pe lapte. Vom inccerca sa dezvoltam si un sector de crestere a gainilor, curcilor, gastelor si ratelor stimuland cooperatorii sa isi faca microferme. Deja am inceput sa aducem si genetica din aceste specii.

Ideea mea de baza este ca nu poti face medicina veterinara daca nu ai animale. Noi servim sanatatea animalelor in primul rand. Avem animale, avem pacienti, avem castiguri. Nu trebuie sa asteptam sa ne aduca cineva animalele la cabinet. Putem sa fim proactivi. Sa stimulam cresterea animalelor, sa ajutam taranii sa se transforme in fermieri. Este singura noastra sansa reala si sustenabila. Restul, cum ar fi contractele de concesiune, banii dati ca subventie, ar trebui sa fie ca un supliment. Baza este ferma. Fermierul si productia. Avem pamant, avem oameni care sa il cultive, dar nu avem tehnologie si informatii. Medicul veterinar trebuie sa se implice in tehnologie si informatii. Nu la modul intelectual, prin cursuri sau alte povesti cum este consultanta. Practic. Vreau sa am pasari in comuna atunci aduc pasari la vanzare. Bune, de calitate, ca omul sa fie multumit. Pe langa, ofer si servicii suport: furaje, tratamente, vaccinari, etc. Eu asa fac si se pare ca merge treaba.

Concesiunile ce viitor vor avea?

Eu cred ca va disparea micul crescator de animale asa cum il stim noi, asa cum s-a intamplat si in Ungaria. Vor ramane numai fermele. Asa ca acest mod de a face medicina veterinara cu mana intinsa la stat este istorie. Trebuie doar timpul sa rezolve niste mici chestiiuni birocratice, probabil.

Ce sfat puteti da colegilor?

Nu prea pot sa dau sfaturi deoarece nu am ajuns la varsta intelepciunii. (n.r.: rade). Eu doar am prezentat ce fac eu. Nu stiu exact daca este bine sau rau dar, in cazul meu, se pare ca merge. M-am consultat si cu alti colegi, m-am consultat si cu voi de la Revista Veterinarul in toti acesti ani si se pare ca in situatia mea lucrurile se misca. Cert este ca multe cabinete din zona rurala vor disparea. Sau cei cu o varsta inaintata in anii ce vor veni vor renunta cu totul, pentru ca vor fi cerinte mari de la DSV si bani putini. Tinerii se vor reorienta catre Uniunea Europeana sau catre animale mici. Daca nu se rezolva ca medicamentul veterinar sa fie apanajul doar al medicului veterinar vor disparea si multe farmacii care vor fi inlocuite de supermarketuri pentru animale. Singura varianta viabila, pe care o vad eu, este implicarea medicului veterinar in dezvoltarea de ferme, de toate tipurile pentru care sa asigure si consultanta reala dar si servicii veterinare. Noi nu avem in Romania o traditie a fermierilor. In Germania, Olanda, Franta sau oriunde vreti in Europa, mai putin estul acesteia, exista traditia fermierilor de a mosteni in familie ferma si fiecare generatie sa aduca un plus de valoare. De aceea, sunt si targurile de animale, expozitiile de animale si premiile pentru fermieri unde isi premiaza vacile, oile sau ce mai cresc ei. La noi se fac tot felul de targuri unde se premiaza oamenii, nu animalele. Asta e diferenta. Ei au traditia si respectul fermierului. Noi nu avem traditia fermei, nu avem mecanismele care le au ei. Se pare ca noi, medicii veterinari, daca vrem sa avem obiectul muncii trebuie sa suplinim toate aceste mecanisme lipsa. Sa facem in asa fel incat sa miscam noi aceste roti pentru ca, in final, caruta asta traditionala a noastra sa poata sa mearga. Deocamdata, caruta asta a noastra, veche si rupta e admirata de noi toti si ne uitam cu nostalgie la ce frumoasa era odata. Ar cam fi momentul sa o reparam si sa o folosim.

{SCPinterestShare href=https://www.veterinarul.ro/item/4809-interviu-dr-ciprian-radu-presedintele-cooperativei-din-deal.html layout=button_count image=https://www.veterinarul.ro/images/articole/succes/IMG_3846_copy.jpg desc=Medic veterinar concesionar de 15 ani, dr. Ciprian Radu ne-a acordat un interviu in care ne-a vorbit despre solutiile pe... size=small}
Iulia Cretu

Director executiv Revista Veterinarul