Autentificare

Informatii utile din biochimia si hematologia aviara

 Pentru a pune un diagnostic corect, clinicienii trebuie sa isi rezerve suficient timp „de calitate” pentru a lucra la fiecare caz. Prea des, cand un clinician nu este familiarizat cu o specie, reactia este de a se baza doar pe rezultatele de laborator pentru a pune un diagnostic. Desi este o abordare pe care majoritatea medicilor o practica, acest lucru nu inseamna ca aceasta este una potrivita. Pentru fiecare pasare bolnava care ne este pacient, ar trebui aplicate urmatoarele instrumente de diagnostic: anamneza completa, examinarea vizuala a pasarii in mediul sau, examinarea fizica, colectarea probelor (sange, fecale, tamponari, aspiratii etc.) si radiografie (cel putin doua vizualizari la unghiuri corecte). Doar dupa aceste investigatii, medicul ar putea sa decida daca mai sunt necesare tehnici speciale de diagnostic precum endoscopie, ultrasunete sau electrocardiograma.

 

Puncte cheie

  • volumul mediu sangvin al majoritatii pasarilor este aproximativ 10% din greutatea corporala. Zece procente din acest volum sau 1% din greutatea corporala poate fi recoltat pentru testare
  • celulele albe sunt similare cu cele din liniile mamiferelor, cu exceptia faptului ca neutrofilele mamiferelor sunt inlocuite cu heterofile si plachetele sangvine ale mamiferelor sunt inlocuite cu trombocite
  • diagnosticele diferentiale importante pentru leucocitoza cu heterofilie profunda si monocitoza includ clamidioza, aspergiloza si tuberculoza.
  • probele heparinizate sunt potrivite pentru biochimie
  • leziunile musculare, care ar putea include injectiile intramusculare, pot cauza cresteri ale enzimelor creatin kinaza, aspartat aminotransferaza (AST) si lactat dehidrogenaza (LDH)
  • leziunile hepatice sunt asociate cu cresteri ale nivelului enzimelor glutamat dehidrogenaza, LDH si AST

Hipercalcemia, hiperglobulinemia si o crestere a alcalinfosfatazei ar putea fi observate la gainile ouatoare.

Pentru a pune un diagnostic corect, clinicienii trebuie sa isi rezerve suficient timp „de calitate” pentru a lucra la fiecare caz.

Examenul celulelor albe este intr-adevar important, chiar daca ramane doar o parte din imagine (Fig.1).

Prea des, cand un clinician nu este familiarizat cu o specie, reactia este de a se baza doar pe rezultatele de laborator pentru a pune un diagnostic. Desi este o abordare pe care majoritatea medicilor o practica, acest lucru nu inseamna ca aceasta este una potrivita. Pentru fiecare pasare bolnava care ne este pacient, ar trebui aplicate urmatoarele instrumente de diagnostic: anamneza completa, examinarea vizuala a pasarii in mediul sau, examinarea fizica, colectarea probelor (sange, fecale, tamponari, aspiratii etc.) si radiografie (cel putin doua vizualizari la unghiuri corecte). Doar dupa aceste investigatii, medicul ar putea sa decida daca mai sunt necesare tehnici speciale de diagnostic precum endoscopie, ultrasunete sau electrocardiograma.

 

Colectarea probelor

Utilizati un ac de calibru 23 sau 25. Daca proba se colecteaza lent datorita colapsului vascular care apare pe masura recoltarii, poate sa apara coagularea probei. Pentru cei care sunt incepatori in recoltarea de probe de la speciile mici, seringile si acele pot fi spalate cu heparina diluata (1:100) pentru a preveni coagularea.

Volumul sangvin mediu al majoritatii pasarilor este de aproximativ 10% din greutatea corporala. Zece procente din acest volum ar putea fi recoltate pentru testare (sau 1% din greutatea corporala a pasarii). De exemplu, de la un papagal de 300 de grame ar putea fi recoltati pana la 3 ml de sange. Totusi, asigurati-va ca luati in calcul volumul pierdut din circulatie in cazul unui hematom alaturi de cel colectat in seringa. Unele specii sunt usor de contentionat pentru colectarea sangelui, iar la altele stresul ar putea fi redus prin utilizarea anesteziei cu izofluran sau sevofluran. Probele heparinizate sunt potrivite pentru biochimie, inclusiv si pentru glucoza. Sangele ar putea fi colectat din venele bazilica, metatarsa mediala sau jugulara dreapta.

 

Calitatea probelor

Luati in considerare factorii care vor altera valoarea rezultatelor. Daca testele sunt realizate intern, trebuie sa existe un control adecvat al calitatii, parametrii trebuie sa aiba valoare si clinicianul trebuie sa stie cum sa interpreteze rezultatele corect. Luati in considerare timpul zilei la care a fost recoltata proba, efectele post-prandiale, manipularea probelor sau transportul si potentialele intarzieri in testare. Fie ca probele sunt testate intern, fie la un laborator comercial cu calitate controlata, valabilitatea valorilor normale este obligatorie. Utilizati laboratoarele externe obisnuite cu speciile cu care lucrati. Verificati daca laboratorul are parametrii normali si cereti sfaturi cu privire la colectarea probelor, manipulare si recomandarile de transport.

 

Interpretarea

Un test necorespunzator sau o proba slaba nu sunt bune. A interpreta o proba gresit este mai grav decat netestarea initiala a pasarii.

Valorile normale ar trebui sa fie specifice pentru laborator, dar chiar si asa o variatie a valorilor normale se poate anticipa in functie de varsta, sex, status reproductiv, tipul de adapostire, nivel de activitate etc. Se castiga un beneficiu mare prin recoltarea probelor de la pacienti anual, in primul rand pentru depistarea bolilor subclinice dar si pentru valorile normale individuale ale sangelui care pot fi inregistrate in fise.

 

Hemoleucograma completa

In mare parte daca nu toata, hematologia poate fi realizata intern si este partea cea mai benefica si utila pentru patologia clinica. Viteza este esentiala si abilitatea de a diferentia daca este infectioasa sau nu este infectioasa, daca anemia este prezenta si in acest caz daca maduva raspunde sunt de nepretuit.

Hemoleucograma completa (CBC) va dezvalui:

  • numarul si caracterul celulelor sangvine rosii
  • numarul, procentajul si caracteristicile celulelor sangvine albe
  • concentratiile solidelor din plasma
  • numarul de trombocite din circulatie
  • prezenta parazitilor sangvini sau al altor schimbari morfologice, care ar putea conduce la anemie

Celulele sangvine

Celulele sangvine aviare sunt nucleate motiv pentru care numaratoare celulelor albe de obicei nu este posibila. Anemia regenerativa este reprezentata prin policromazia crescuta. Celulele albe sunt similare cu cele din liniile mamiferelor, cu exceptia faptului ca neutrofilele mamiferelor sunt inlocuite cu heterofile si plachetele sangvine ale mamiferelor sunt inlocuite cu trombocite. Exista variatii semnificative in diferentialele normale ale speciilor aviare, in special pentru numarul total de celule albe si raportul heterofile:limfocite.

Interpretarile pot fi realizate dupa cum sunt enumerate in tabelul 1.

 

 

Tabelul 1 Descoperiri la CBC

Rezultate CBC

Interpretare

Leucocitoza

Infectie, inflamatie, necroza, neoplazie, intoxicatie cu metale grele si stres (in special la papagalii Macaw, unde nu ar trebui sa fie schimbari toxice la celulele albe).

Heterofilie severa

Clamidioza, aspergiloza, tuberculoza (adesea cu schimbari toxice ale celulelor albe)

Heterofilie moderata

Infectie, necroza celulara

Limfocitoza

Infectie virala, anumite stagii ale clamidiozei

Monocitoza

Infectie cronica cu necroza extensiva si activitate de fagocitare (de obicei aspergiloza, clamidioza si tuberculoza)

Eozinofilie

De importanta nedovedita si inconsistenta

Bazofilie

Rezultate rare asociate adesea cu infectii respiratorii, vindecarea leziunilor tisulare, parazitism si unele stagii ale clamidiozei

Leucopenia

Infectia bacteriana sau virala severa (in special circovirus). Leucopenia ar putea de asemenea sa fie asociata cu producerea redusa a celulelor sau cu utilizarea crescuta, ceea ce este demonstrat de prezenta celulelor albe imature sau toxice

 

Biochimia

Tabelul 1 Parametrii biochimici la pacientii aviari

 

Parametru

Cresteri

Scaderi

Comentarii

Alanin transaminaza (ALT, SGPT)

 

 

Fara valori la pasari

Albumina

 

Reducerea producerii albuminei sau pierderea albuminei prin intestin sau rinichi

Asemeni mamiferelor, albumina este responsabila pentru mentinerea presiunii osmotice si a transportului proteic

Alcalinfosfataza (ALP)

Fiziologic (cresterea densitatii medulare osoase la gaina) sau patologic (fracturi, infectii, neoplazie)

 

Nu este utila in diagnosticul bolii hepatice aviare

Amilaza

O crestere usoara este de obicei asociata cu boala gastrointestinala, cresteri mari (>4x intervalul maxim) sunt de obicei asociate cu boala pancreatica.

 

Dificil de interpretat

Aspartat aminotransferaza (AST, SGOT)*

Ultima enzima care creste dupa leziunile musculare sau hepatice (72 ore post-traumatism) si de asemenea ultima care se normalizeaza

 

Sursele primare sunt muschii, ficatul si rinichii. Desi nu este specific pentru ficat, cresterile ar putea sugera boala hepatica

Acidul biliar

Cresterile indica disfunctia hepatica. Daca un nivel crescut este detectat, proba ar trebui repetata. Dupa doua rezultate crescute, este indicata biopsia hepatica pentru a determina cauza disfunctiei hepatice

 

Recoltarea a jeun este necesara la pasarile fara vezica biliara (porumbei, papagali)

Calciu

Hipercalcemia la psittacine ar putea sa apara secundar toxicitatii vitaminei D dar nivelurile crescute de calciu vor fi de asemenea observate inainte de eliminarea oualor. Hiperostoza poliostotica (cresterea densitatii maduvei osoase) ar putea fi observata in oasele lungi la gainile oatoare. Hemoliza poate cauza cresteri false precum si lipemia

Hipocalcemia este o cauza importanta a convulsiilor la papagalii gri africani

Asemeni mamiferelor, calciul total este legat de nivelurile proteinei plasmatice. Calciul ionizat este mai util, avand in vedere ca scaderile sau cresterile in calciu total ar putea sau nu sa afecteze calciul functional disponibil (ionizat).

Colesterol

Ar putea fi asociat cu infometarea, boala hepatica, hipotiroidism sau dieta excesiv de grasa

 

Semnificatie inconsistenta

Creatinkinaza (CK)*

Leziuni musculare, injectii intramusculare sau stari catabolice (pierdea greutatii ca urmare a inanitiei sau bolii)

 

Timpul de injumatatire este de aproximativ 16 ore

Globulina

Cel mai comun motiv este producerea de anticorpi in producerea oualor, dar nivelurile de globulina ar putea de asemenea sa creasca odata cu reactia imunologica impotriva infectiei, inflamatiei sau neoplaziei

 

 

Glucoza

Stres, infometare dupa hranire, cresteri persistente in diabet

Septicemie, infometare. O proba foarte redusa poate de asemenea sa apara daca o proba integrala de sange sta pentru 24 ore sau mai mult datorita prezentei celulelor sangvine rosii nucleate

 

Glutamat dehidrogenaza (GLDH)

Leziuni celulare hepatice (cresterile pot de asemenea sa fie concordanta co leziunile renale si cerebrale)

 

Cea mai utila enzima tisulara pentru leziunea ceulalara hepatica

Lactat dehidrogenaza (LDH)*

 

 

Prezenta in muschii cardiaci si scheletali si in ficat

Lipaza

Pancreatita acuta

 

 

Fosfor

Insuficienta renala cronica

 

Inconsistent

Potasiu

Boala renala, acidoza, boala glandelor suprarenale, hemoliza

Diaree si alcaloza

 

Proteina (total)

Deshidratare, stimulare imuna

Malnutritie, malabsorbtie, boala renala, boala hepatica

Ar trebui masurata prin metoda biuretului pentru exactitate, desi un refractometru cu temperatura compensata este acceptabil daca proba nu este cu lipemie. Cel mai bine de stabilit cu raport A/G

Azot din uree

Cresteri de 4-5X indica deshidratare

 

Valoare limitata, nu este un indiciu pentru functia renala

Acidul uric

Functie renala deteriorata, deshidratare sau cresteri fiziologice in primele 12 ore ale hranirii la pasarile de prada

 

Rinichiul indeparteaza 90% din acidul uric si 50% din rinichi trebuie distrus pentru a afecta nivelurile de acid uric din sange. Nivelurile normale nu indica nicio deteriorare renala.

 

Daca enzimele CK, AST si LDH sunt toate ridicate, acest lucru indica cel mai probabil leziunile musculare. Injectiile intramusculare pot cauza cresteri. Daca AST si/sau LDH sunt crescute in absenta cresterii CK, acest lucru de obicei indica leziunile hepatice, dar totusi, timpul de injumatatire relativ ale diferitelor enzime ar trebui luat in considerare. CK are un timp de injumatatire scurt comparat cu AST, deci dupa leziunea musculara CK se poate intoarce la normal in timp ce AST este inca crescut. Acest lucru ar putea fi interpretat ca fiind derivat din ficat in timp ce, de fapt, acesta avea legatura cu muschii. AST este ultima enzima care creste dupa leziunea musculara sau hepatica (72 ore post-traumatism), dar de asemenea ultima care se normalizeaza.

Ultima modificareVineri, 15 Ianuarie 2021 12:26
Dr. Nita Monica

Editor colaborator Revista Veterinarul