banner abonamente

Autentificare
updated 2:14 PM UTC, Apr 19, 2019

OBEZITATEA la animalele de companie

Contents[Hide]

Decizia de a scrie acest articol provine din faptul ca, observ, pe strada si la cabinetele veterinare, numarul crescand de cazuri de obezitate la animalele de companie. Probabil ritmul de viata tot mai alert ne opreste in a oferi animalelor noastre atentia pe care o merita, in sensul unei hraniri echilibrate si a exercitiilor fizice necesare pentru a creste, a se mentine si a imbatrani firesc.

Probabil ritmul de viata tot mai alert ne opreste in a oferi animalelor noastre atentia pe care o merita, in sensul unei hraniri echilibrate si a exercitiilor fizice necesare pentru a creste, a se mentine si a imbatrani firesc.

Cei mai multi proprietari se plang ca nu mai au timp...pentru familie, pentru ei si, in cele din urma, pentru animalele lor de companie.

Multi incearca sa compenseze absenta fizica sau a atentiei acordate, oferindu-le recompense mai multe, din intelegerea eronata a notiunii de"ingrijire" (primeste"ceva bun") si din informarea gresita in ceea ce priveste un mod sanatos de hranire (vezi, de exemplu, cazuistica de la cabinete dupa sarbatori). Unii colegi trateaza exclusiv"boala" pentru care proprietarul unui animal supraponderal sau obez s-a prezentat la consultatie.

Aceste cazuri sunt insa cel mai frecvent consecinte ale obezitatii: afectiuni ortopedice, afectiuni chirurgicale ale tesuturilor moi, tulburari gastro-intestinale, simptome de diabet, simptome ale afectiunilor cardio-respiratorii etc si omit sa le explice proprietarilor ce urmeaza sa se intample cu animalul lor daca nu se iau masuri pentru a trata cauza primara, obezitatea. Deoarece tratamentul este de lunga durata si implica o modificare substantiala a stilului de viata a proprietarului, multi colegi intam-pina greutati in a gestiona astfel de cazuri si se li-miteaza la tratamente simptomatice ale complicatiilor obezitatii.

obezitate1Obezitatea este o afectiune caracterizata prin acumularea excesiva de tesut adipos la nivelul organismului si a devenit deja o problema medicala seri-oasa. Aceasta predispune pacientii la leziuni accidentale, la suprasolicitarea cordului, ficatului, rinichilor si a articulatiilor, neoplazii, si la complicatii intra- si postoperatorii, ducand in cele din urma la reducerea sperantei de viata.

Obezitatea scade si calitatea vietii animalului de companie, deoarece provoaca disconfort si durere prin agravarea osteoartritelor, determina aparitia problemelor respiratorii in cazul temperaturilor crescute, intole-ranta la efort si poate duce la aparitia diabetului zaharat, tulburari urinare si de reproductie, afectiuni dermatologice etc [Fig. 2].

La ora actuala, intre 17 si 44% dintre animalele de companie din tarile industrializate sunt considerate supraponderale sau obeze, iar obezitatea a devenit, ca si in medicina umana, cea mai frecventa afectiune medicala prevenibila, la nivel mondial. Autoritatile din domeniul medical uman considera aceasta tulburare ca fiind una dintre cele mai importante probleme de sanatate publica ale secolului 21. Cauza cea mai freventa a obezitatii este un dezechilibru intre aportul caloric, prin hranirea in exces si consumul energetic scazut, prin efort fizic minim, iar in cazuri mai rare sunt implicati factori genetici, tulburari endocrine, factori iatrogeni si, in cazul omului, chiar tulburari psihiatrice. Alti factori predispozanti, la caine, sunt: rasa, varsta, sexul, sterilizarea, medicatia hormonala, stilul de viata al proprietarilor [Fig. 1].

Mecanisme fiziopatologice ale obezitatii Pana la descoperirea leptinei, in 1994, mecanismele implicate in aparitia obezitatii au fost putin studiate. Elucidarea mecanismelor hormonale care participa la reglarea apetitului si a aportului de hrana, mecanismele de depozitare a tesutului adipos si a aparitiei insulinorezistentei au insemnat pasi importanti in studiul acestei afectiuni. Adipokinele sunt mediatori sintetizati exclusiv de catre tesutul adipos. Din aceasta clasa fac parte atat leptina, cat si adiponectina.

Alti mediatori studiati, implicati in aparitia obezitatii sunt: ghrelina (GH releasing hormon), insulina, orexina, colecistokinina, TNF. obezitate2Leptina si ghrelina au efect complementar in influenta lor asupra apetitului: ghrelina este produsa in stomac si stimuleaza controlul pe termen scurt al apetitului (este secretata cand stomacul este gol si inhibata cand e plin), iar leptina este produsa de adipocite, pentru a semnala starea rezervelor in organism si mediaza astfel controlul apetitului pe termen lung(creste apetitul cand scad rezervele adipoase si invers).

Adiponectina actioneaza sinergic cu leptina, prin influenta aspura homeostaziei carbohidratilor. Desi sintetizate periferic, lep-tina si ghrelina isi exercita influenta asupra apetitului prin actiunea la nivelul sistemului nervos central (hipotalamus) - Flier et al, 2004. in medicina umana, obezitatea este considerata a fi o stare de inflamatie cronica, sistemica, cu risc scazut, datorita faptului ca tesutul adipos e vazut ca un organ endocrin secretor de adipokine, cu rol proinflamator, alaturi de alti mediatori implicati in patogeneza obezitatii.

Acest fapt ar putea sta la baza numeroaselor patologii derivate din obezitate. Importanta nutrientilor si ba-lanta energetica in biologie, balanta energetica reprezinta homeostazia energiei la nivelul sistemelor vii si se masoara conform ecuatiei: input energetic=caldura interna produsa+efort extern+depozit, iar unitatea de masura este caloria. Energia disponibila (conform termenului utilizat de catre Atwater) corespunde termenului actual de energie metabolizabila, iar energia metabolizabila=energia bruta (din hrana)-energia pierduta (prin fecale, urina, secretii, gaze).

Valorile energiei furnizate de nutrienti difera dupa Martin et al (2001), in sensul ca, 1g de proteine sau carbohidrati furnizeaza aproximativ jumatate din energia bruta fata de 1g de grasime. in schimb, energia neta sau reala este de 41% la proteine, 76% la carbohidrati si 87% la grasimi din valoarea energiei brute. Proteinele in medicina umana, recomandarea actuala se bazeaza pe diete cu continut scazut de grasimi si de carbohidrati si crescut de proteine. tinand cont ca se observa un nivel crescut al iesirilor energetice in utili-zarea dietelor hiperproteice, poate fi discutabila aplicarea stricta a acestora, datorita posibilelor efecte toxice (cetonemie) si datorita efectelor nocive ale proteinelor asupra functiei renale, la om. La caine, un carnivor, metabolismul corpilor cetonici difera fata de cel al omului, iar o dieta cu continut crescut de proteine este din punct de vedere fiziologic mai potrivita.

O hrana cu continut energetic scazut se obtine prin reducerea cantitativa a grasimilor si cresterea cantitatii de fibre, iar inlocuirea amidonului cu proteine este din punct de vedere energetic"neutra", insa poate prezenta numeroase avantaje (Dumon et al, 2005). Proteinele amelioreaza starea masei musculare: studii realizate intre anii 1988 si 1999 au demostrat ca dietele pentru slabire cu continut crescut de proteine si cu continut redus de carbohidrati favorizeaza o conservare optima a masei musculare, comparativ cu o dieta de control (Laflamme si Hannah, 1988; Hannah, 1999). si studiile mai recente reafirma aceasta constatare (Dies et al, 2002; Jeusette et al, 2006b). Dietele pentru slabire cu continut crescut de proteine animale au pa-latabilitate mai buna si sunt mai satioase (la caini starea de satietate este data si de incarcatura calorica a intestinului) - Geoghegan et al, 1997.

Este demostrat ca o dieta bogata in proteine si fibre accentueaza starea de satietate la caini (Weber et al, 2007). Conform unui studiu menit sa compare doua diete pentru slabire, diferite in ceea ce priveste procentul de proteine, amidon si fibre, s-a observat ca ambele au dus la slabire, insa dieta bogata in proteine si cu continut moderat de amidon a determinat un ritm mai alert de slabire in timpul primelor 3 luni de regim, cu acelasi consum energetic, iar concentratiile plasmatice a trigliceridelor, a insulinei si a fructozaminei, dupa 6 luni de utilizare a dietei hiperproteice, au fost semnificativ mai scazute comparativ cu dieta cu continut redus de proteine si crescut de amidon si, in plus, nu s-au observat efecte secundare negative ale dietei hiperproteice (Rocksin et al, 2007). Grasimile. Dietele formulate pentru animale obeze trebuie sa contina cantitate scazuta de grasimi.

Aceasta este cea mai eficienta metoda de scadere a densitatii energetice a hranei si, ca urmare, permite animalului sa consume o cantitate relativ mare de alimente, cu aceeasi valoare energetica. inlocuirea grasimilor cu carbohidrati este benefica, pentru ca eficienta uti-lizarii acestora din urma este cu pana la 12% mai mica decat a grasimilor, astfel incat este redus continutul e-nergetic brut, dar creste consumul energetic metabolic.

Cu toate acestea, este necesara pastrarea unui procent minim de grasimi pentru a asigura aportul nutrientilor esentiali liposolubili, iar legiferatorul european in materie de alimentatie la caine si pisica recomanda in acest sens ca hrana sa contina minim 5% grasimi, pentru a putea fi considerata un aliment complet si pentru ca aportul de acizi grasi esentiali (linolenic, linoleic si arahidonic, la pisica) sa fie suficient (Jeusette et al, 2007). Hidratii de carbon. Cainii obezi pot avea dificultati de control al glicemiei, in sensul ca prezinta nivel crescut al acesteia, pentru perioade lungi de timp. Din acest motiv este important ca dieta sa contina o sursa de amidon care sa provoace un raspuns glicemic postprandial scazut. La caine, orzul determina un nivel mai scazut al insulinemiei, in intervalul 20-240 de minute postprandial, fata de porumb si orez. Fibrele Fibrele includ mai multe tipuri de substante biochimice [Fig. 3].

obezitate3

 

Exista probe contradictorii in ceea ce priveste includerea fibrelor in diete, deoarece acestea prezinta avantaje ca: diminueaza concentratia energetica a dietei; anumite fibre incetinesc absorbtia nutrientilor; accelereaza tranzitul intestinal; reduc nivelul glicemiei postprandial; contribuie la scaderea lipidemiei; confera senzatie de satietate. insa unele fibre prezinta cateva inconveniente, in cazul administrarii in cantitate prea mare: scad palatabilitatea dietei, scad digestibilitatea nutrientilor, cresc frecventa defecarii si volumul evacuat.

L-Carnitina este o substanta din clasa vitaminelor, care contribuie la oxidarea acizilor grasi la nivelul mitocondriilor. Conform studiilor efectuate de Gross et al (1998) si de Allen et al (1999), o dieta suplimentata cu 0,03% L-Carnitina a ajutat la pierderea greutatii, cu mentinerea masei musculare, la cainii supusi unui regim de slabire. Antioxidantii in medicina umana studiile indica evolutia asociata a obezitatii cu diverse surse de stres oxidativ: hiperglicemia, hiperleptinemia, nivelul crescut de lipide din tesuturi etc. Efectul antioxidativ in aceste cazuri este inadecvat, sunt produsi radicali liberi cu frecventa crescuta si apare o inflamatie cronica (Vincent si Taylor, 2006). La caine s-a demonstrat ca administrarea orala a polifenolilor (din ceai verde, extract de citrice) scade markerii biologici ai oxidarii sanguine, insulinorezistenta si imbunatateste profilul plasmatic al lipidelor (Torre et al, 2006; Sales, 2009; Serisier et al, 2008).

1. Concluzie

Obezitatea este o boala cu frecventa crescuta si crescanda la animalele de companie. Datorita consecintelor grave asupra sanatatii, pentru ca scade speranta de viata si altereaza calitatea acesteia, preventia si tratamentul sunt prioritati care trebuie abordate prin modificarea stilului de viata si a regimului alimentar al animalului afectat. Cheia pentru a atinge acest deziderat este ca medicul veterinar sa colaboreze strans cu proprietarul, sa il motiveze pe acesta din urma si sa il consilieze cu privire la programul de slabire propus, specific fiecarui caz in parte si sa implementeze, inca de la inceputul vietii animalului de companie, un program corespunzator si specific de hranire si exercitii fizice, ca o modalitate de prevenire a obezitatii.

Ultima modificareVineri, 10 August 2018 20:00