Autentificare
updated 10:14 AM UTC, Aug 10, 2019

Imobilizarea si anestezia animalelor salbatice - Introducere

Contents[Hide]

M-am surprins blocat mai bine de o ora in fata computerului incercand sa scriu primele randuri introductive ale acestei noi sectiuni a revistei. Am tot rasfoit carti de specialitate, analizat si reflectat care ar fi abordarea cea mai pragmatica si holistica a acestui subiect. Insiruirea unor substante chimice, clasificari de diferite niveluri de nociceptie sau metode si tipuri mai putin obisnuite de administrare a anestezicelor, ar parea a fi cea mai didactica si directa modalitate de a incepe. Dar, de fiecare data cand porneam cu un exemplu, constientizam ca imi pot gasi cu usurinta exceptii in seria animala care l-ar infirma. Asa ca am decis sa pornesc de la animalul salbatic ca atare.

Dar, de fiecare data cand porneam cu un exemplu, constientizam ca imi pot gasi cu usurinta exceptii in seria animala care l-ar infirma. Asa ca am decis sa pornesc de la animalul salbatic ca atare.

1. Ce face ca un animal salbatic sa fie salbatic?

Aici raspunsurile pot aparea cu usurinta: am putea spune ca a fi salbatic poate fi caracterizat de independenta totala fata de om, dar interdependenta fata de habitatul endemic speciei respective. Deasemena prin excitabilitatea ridicata (frica, temerea) la diferiti stimuli auditivi, olfactivi, optici, etc., sau prin comportamentul retiv, agresiv, de fuga, de autoaparare sau de atac in anumite conditii. Pe langa binecunoscutele raspunsuri de fuga sau lupta (flee or fight response), exista un al treilea raspuns fiziologic primar mai putin discutat, acela de imobilitate, de"inghetare". Acesta se instaleaza la unele specii in momentul in care pericolul este prea mare si iminent.

Evolutia a dezvoltat acest raspuns de imobilitate din doua motive esentiale: primul, acela de a"pacali" pradatorul intr-un ultim efort de a scapa, iar al doilea, s-a demonstrat ca odata intrat in aceasta stare, animalul percepe stimulii durerosi la un nivel mult scazut (o analgezie fiziologica). Un exemplu clasic este cel al impalei atacata de ghepard. in cazul in care impala este surprinsa de catre atacator si nu are nici o posibilitate de scapare, ea intra in aceasta stare de imobilitate, de nemiscare. De multe ori ghepardul prefera sa nu manance prada pe loc si sa o duca spre un loc ferit de alti pradatori. intr-un moment de neatentie al ghepardului, impala isi poate reveni din aceasta stare si are sansa de a scapa. Dar poate si mai important este faptul ca odata ce ghepardul incepe sa-si devoreze prada, aceasta nu simte durerea provocata de sfasiere.

Cu toate aceste adaptari innascute de protectie impotiva diferitilor stimuli periculosi, actul medical este perceput de animalele salbatice ca si un act"nefiresc", nefiziologic."Vanatoarea" in scopul imobilizarii mecanice sau chimice, manualitatile medicale in sine, transportul, even tu al adapostirea pentru o perioada de timp, si apoi eliberarea in acelasi mediu sau unul diferit, declanseaza stimuli cu care animalul salbatic nu este adaptat evolutiv. In functie de intensitatea si durata acestora, ei pot reprezenta un stres cu implicatii psihosomatice negative imediate sau care se pot instala dupa o perioada de timp. incercarea de a trata zilnic o vrabie care si-a fracturat o aripa este in sine o trauma ce poate duce la moartea animalului. Vrabia devine coplesita de noii stimuli si de neputinta ei in fata acestora.

Ca urmare, medicul veterinar trebuie sa tina cont de foarte multi factori atunci cand doreste sa abordeze un animal salbatic. Trebuie sa tina cont de habitatul animalului (topografie, conditii meteo etc.), Imobilizarea si anestezia animalelor salbatice  de comportamentul si fiziologia acestuia, de statutul sau social, de pradatorii lui, de particularitatile corporale si nu in ultimul rand de capacitatile acestuia de autoaparare si de atac.

Cu exceptia unor specii precum hipopotamii, ce prezinta un reflex de plutire, animalele nu trebuie niciodata anesteziate in vecinatatea unor cursuri de apa sau lacuri. Pana la instalarea completa a anesteziei, acestea pot ajunge la apa si datorita incoordonarii si nivelului scazut de constienta se pot ineca. Similar, trebuiesc luate in consideratie zonele abrupte sau speciile arboricole, existand riscul caderii acestora de la inaltime odata cu instalarea efectului anestezicelor. Trebuie tinut cont si de pradatorii animalelor pe care le anesteziati sau le treziti din anestezie. Animalul trebuie protejat si atent supravegheat pana cand toate functiile vitale sunt reluate si este constient de mediul inconjurator. Un animal somnolent nesupravegheat este o prada usoara pentru alte animale salbatice din vecinatate. Comportamentul specific speciei este detrimential in abordarea unui animal salbatic.

Exista animale care sunt capabile sa suporte mai bine stresul datorita energiei eliminate prin agresivitate (diavolul tasmanian), pe cand altele se"inchid in sine" (unele rapitoare nocturne precum buha). Desi par a fi mai usor de abordat, prin inhibarea energiei, acestea din urma pot suferi traume psihologice de neremediat. Este nevoie sa se stie despre metodele specifice de aparare si atac ale animalelor. Vulturii spre exemplu se apara si ataca cu ghearele, pe cand grifonii isi folosesc ciocul. Masculii de porc mistret ataca cu coltii printr-o miscare de secerare verticala, pe cand femelele secera orizontal. Unele specii sunt mai periculoase in anumite perioade ale anului, care de obicei coincid cu perioada de imperechere. Sunt binecunoscute atacurile masculilor de elefant si cerb in perioada de rut. Exista si specii cu metode de aparare mai putin obisnuite dar cu un grad ridicat de periculozitate. Lorisul, un prosiminan asiatic, prezinta o secretie axilara pe care o linge in cazul unei amenintari si o administreaza prin muscatura. Au fost raportate cazuri de oameni care au intrat in soc anafilactic ulterior unor astfel de muscaturi.

Statusul social este deasemenea foarte important cand se incearca capturarea unor animale de grup. Imobilizarea unui animal submisiv implica mai putine proble me decat a unuia cu un rang ierarhic ridicat. Spre exemplu incercarea de a captura o femela alfa sau a unui pui intr-o comunitate de macaci starneste o reactie protectiva si agresiva considerabil marita din partea membrilor grupului, spre deo sebire de incercarea capturarii unui membru de rang inferior. De asemeni, inlaturarea unui mascul alfa va provoaca un mare dezechilibru grupului, fiind urmata de lupte sangeroase intre ceilalti masculi pentru revendicarea rangului ramas liber. In cazul reintroducerii dupa o perioada de timp a masculului capturat, acesta nu va mai fi considerat de catre grup avand rang de alfa, si din nou se vor crea lupte pentru suprematie.Desi la prima vedere toate aceste amanunte nu fac scopul meseriei de medic veterinar, ele sunt la fel de importante ca actul medical in sine si trebuiesc studiate si aplicate specific fiecarei specii si situatii in parte. in numarul urmator voi incerca sa abordez cateva dintre metodele si sistemele de imobilizare mecanica si chimica mai des utilizate la animalele salbatice

Ultima modificareMarți, 31 Iulie 2018 22:18