Autentificare
updated 2:57 PM UTC, Jun 14, 2019

Monitorizarea puerperiumului la vaca

Contents[Hide]

Puerperiumul, la vaca, reprezinta perioada cuprinsa intre parturitie si revenirea uterului la dimensiunile dinaintea gestatiei. Gestatia si parturitia determina in organismul femelei numeroase transformari si in acelasi timp o supun unor eforturi deosebite.

Aceste modificari sunt inaparente clinic in prima jumatate a gestatiei, apoi devin din ce in ce mai evidente si ajung la valoarea maxima in momentul partu - ritiei. in timpul perioadei puerperale, capacitatea de aparare si de adaptare a organismului este redusa, ceea ce va determina aparitia complicatiilor puerperale, mai ales a bolilor aparatului genital si afectiunilor metabolice, care vor determina reducerea fecunditatii dupa fatare.

La nivelul aparatului genital sunt intalnite leziuni produse in timpul parturitiei (mai mult sau mai putin grave), iar la nivel uterin se afla lichide, tesuturi distruse (provenite de la nivelul endometrului sau invelitorilor fetale) si sange. Acest amestec lichid aflat intr-o cavitate inchisa si cu temperatura optima, constanta vor constitui un mediu deosebit de favorabil pentru dezvoltarea florei bacteriene, flora care isi poate exacerba patogenitatea. Secretia lactata contribuie si ea la suprasolicitarea organismului modificand homeostazia organismului.

Din punct de vedere endocrin, la majoritatea speciilor, lactatia este defavorabila involutiei uterine. La toate aceste modificari se pot adauga distociile (aparute in timpul parturitiei), care pot agrava modificarile genitale si perturba activitatea sistemului nervos precum si alte maladii care se pot acutiza in timpul acestor perioade.Datorita acestor considerente perioada puerperala este considerata o perioada critica in viata reproductiva a femelelor, aflanduse la hotarul dintre fiziologic si patologic.

La nivelul aparatului genital femel au loc urmatoarele procese fiziologice:

  • Involutia uterina;
  • inchiderea cervixului;
  • Eliminarea losiilor si resorbtia infiltratelor de la nivelul bazinului si a cailor genitale;
  • Refacerea epiteliului uterin;
  • Reluarea activitatii ovariene.
 
Orice modificare in evolutia acestor fenomene pot determina aparitia afectiunilor puerperale, care vor determina aparitia starilor de infecunditate/sterilitate sau mai rau, chiar moartea femelei


Aceasta perioada poate fi impartita in urmatoarele faze:

  1. Puerperium timpuriu - primele 9 zile
    • Dominat de involutia uterina
    • Risc de infectie
  2. Puerperium clinic - primele 3-4 saptamani
    • Uterul si caile genitale ajung la dimensiunile dinaintea gestatiei;
  3. Puerperium total - 6 saptamani
    • Realizarea completa a involutiei si refacerii histologice a aparatului genital

Monitorizarea completa a puerperiumului poate fi realizata prin urmatoarele analize si examene:

  • Controlul furajarii;
  • Estimarea conditiilor de intretinere;
  • Examenul femelelor
  • Examen clinic general
  • Examene de laborator (cand este cazul)
  • Examen clinic al aparatului genital
  • Inspectie
  • Examen vaginal
  • Examen transrectal
  • Examenul ecografic al aparatului genital
  • Examenul bacteriologic si executarea antibiogramei la vacile cu infectii genitale
  • Analiza activitatii de reproductie

Monitorizarea completa, pe baza acestor analize este necesara, in cazul unei frecvente mari a infectiilor puerperale si mai ales daca se coreleaza cu indici de reproductie redusi.

1. Controlul furajarii se executa prin:

Examen cantitativ al ratiei - efectuat per total ratie (inclusiv volumul ratiei si al substantei uscate), pe componente ale ratiei (categorii de nutreturi) si pe categorii de principii nutritivi, urmarindu-se cantitatea si proportia principiilor nutritivi. Acest examen trebuie corelat cu cu greutatea animalelor, productiile acestora si momentul puerperiumului. Un factor extrem de important in cadrul acestei analize il reprezinta examenul de laborator al nutreturilor, deoarece continutul si proportiile diferitelor substante nutritive difera in functie de conditiile climatice, tehnologia de cultura, modul de conservare, etc. Examenul calitativ al nutreturilor - determinarea contaminantilor, a fungilor si micotoxinelor.

Examenul frontului de furajare apreciindu- se: lungimea, inaltimea, posibilitatea accesului tuturor vacilor la furaje.

Estimarea conditiilor de intretinere urmareste:

  • Temperatura - cunoscandu-se faptul ca temperaturile ridicate au o influenta decisiva asupra activitatii de reproductie la vaca, inclusiv asupra evolutiei puerperiumului. 
  • Umiditatea - crescuta, corelata cu temperaturile ridicate pot influenta negativ evolutia puerperiumului. 
  • Curentii de aer - ventilatia nu trebuie sa induca formarea curentilor. 
  • Prezenta gazelor nocive (NH3, H2S, etc.)
  • Caracteristicile pardoselilor - acestea nu trebuie sa fie rugoase, dure dar nici sa nu permita alunecarea vacilor. De asemenea nu trebuie sa prezinte muchii ascutite. 
  • Asternutul - trebuie sa fie absorbant, uscat, elastic iar cand este format din fibre vegetale (paie, etc.) sa fie schimbat frecvent. 

2. Examenul clinic al femelelor se realizeaza prin:

  1. Examen clinic general (se executa zilnic) si are ca domenii de interes: 
  2. Examenul starii generale si a scorului corporal (Body condition) fiind cunoscut faptul ca vacile cu productii mari pot prezenta imediat dupa fatare o balanta energetica negativa care determina slabirea animalelor cu influenta deosebita asupra perioadei puerperale. Prezenta unor afectiuni la nivelul diferitelor aparate si sisteme cu atentionare speciala asupra aparatului locomotor si a glandei mamare. Identificarea unor posibile boli meta - bolice (cetoza, acidoza), care se confirma prin examene specifice. O atentie deosebita in aceasta perioada trebuie acordata diagnosticarii deplasarii de abomas. 
  3. Examenele de laborator - se pot realiza: Periodic - pe efectiv; Cand este cazul - pe grupe de indivizi sau de productie. 
  4. Examenele biochimice sanguine si hematologice sunt extrem de importante pentru identificarea unor boli metabolice, deoarece exista multe interferente in absorbtia si punerea la dispozitia organismului a diferitilor nutrienti, boli metabolice care pot evolua subclinic si insidios dar cu consecinte extrem de grave pentru evolutia puerperiumului. Prin aceste examene pot fi identificate: 
    • Cetoza subclinica; 
    • Acidoza rumenala subacuta; 
    • Hipocalcemia (subclinica); 
    • Hipofosforemia (subclinica); 
    • Hipovitaminoze (hipobetacarotenemia, hipovitaminoza A si/sau E). 

Pentru activitatea de reproductie trebuie analizate cu atentie deosebita aceste valori deoarece valori situate la limita inferioara sau imediat sub aceasta pentru calcemie, fosforemie si vitamine pot semnifica prezenta subclinica a acestor afectiuni, cu influenta deosebita pentru activitatea sexuala, inclusiv pentru realizarea involutiei uterine si epitelizarea endometrului.

Examenele pentru identificarea unor boli infectioase si/sau parazitare care evolueaza in efectiv si care pot influenta atat direct cat si indirect atat activitatea de reproductie in general cat si puerperiumul (IBR, BVD-MD, etc.).

3. Examenul aparatului genital femel se realizeaza prin metodele semiologice de baza.

Inspectia se realizeaza zilnic in puerperiumul precoce (primele 9 zile) pentru identificarea si monitorizarea afectiunilor uterine, cervicale, vaginale si vulvare.

Se vor examina:

  1. Secretiile: 
    • Aspect; 
    • Cantitate; 
    • Consistenta; 
    • Miros: 
  2. Vulva si regiunea perivulvara: 
    • Prezenta leziunilor; 
    • Prezenta edemelor. in puerperiumul precoce, losiile sunt rosii-brune cu tendinta de clarificare in timp, pe masura cresterii proportiei de mucus, de aspect si consistenta mucoasa, in cantitate descrescatoare pe masura evolutiei puerperiumului, aproape fara miros. 

Orice modificare a caracteristicilor acestora poate indica prezenta unor infectii genitale. in ceea ce priveste edemul vulvar, acesta este fiziologic in primele zile ale puerperiumului, dar dispare, in mod nor - mal, in 48-72 ore dupa fatare. Persistenta sau accentuarea acestuia poate indica prezenta unor afectiuni genitale grave (en dometrite sau vaginite necrotice sau gangrenoase, rupturi vaginale, etc.).

Examenul vaginal se executa cel mai frecvent, cu speculumul vaginal. Elementele de interes sunt reprezentate de: culoarea, integritatea, pliurile mucoasei vestibulo-vaginale, grosimea peretilor vaginali, starea glandelor vestibulare si a canalelor Gñrtner. De asemenea se apreciaza portiunea vaginala a cervixului, marimea acesteia, forma si aspectul florii involte.

Floarea involta este situata central, in fundul vaginului, uneori putand fi deviata lateral, asa cum se intampla in cazul colectiilor uterine mari. Cu aceasta ocazie se poate decela sediul secretiilor genitale puerperale. in cazul cervicitelor si metritelor se poate observa, la nivelul ostiumului cervical vaginal, puroi sau secretii mu copurulente. Daca acest orificiu este intredeschis dar fara a prezenta secretii patologice, sediul inflamatiei se afla la nivel vestibular sau vaginal.

Examenul transrectal poate evidentia stadiul involutiei uterine, dimensiunile uterului, consistenta si grosimea peretilor uterini, dimensiunile si consistenta cervixului, iar in urma masajului usor se pot exterioriza secretiile uterine fiziologice sau patologice. Acest examen se poate executa la 4,7,14 si 21 zile p.p. in primele patru zile p.p. executarea examenului transrectal este contraindicata deoarece peretele uterin este foarte sensibil si pot aparea foarte usor perimetrita sau diferite aderente utero-ovariene. Totusi in caz de absoluta necesitate poate fi executata aceasta manopera, cu multa blandete.

Involutia uterina incepe imediat dupa eliminarea produsului de conceptie si a invelitorilor fetale. Astfel, la 2-3 ore dupa parturitia normala uterul este mult retractat, carunculii venind in contact unii cu altii ocupand toata cavitatea uterina. La 2-4 zile p.p. uterul este involuat la jumatate (aproximativ) iar la 8 zile p.p. este redus la aproximativ o treime din dimensiunile la fatare. La 14 zile p.p. ajunge aproape la dimensiunile normale putand fi cuprins in mana. Involutia uterina este incheiata la 21-25 zile p.p., uterul fiind situat in cavitatea uterina si avand dimensiunile aproximativ egale cu cele dinaintea parturitiei.

Orice modificare aparuta, in ceea ce priveste reducerea dimensiunilor uterine comparativ cu datele prezentate mai sus semnifica instalarea unei afectiuni patologice mergand de la subinvolutie uterina pana la endometrita sau metrita. in cazul existentei uneia dintre afectiunile enumerate mai sus se constata eliminarea unor secretii patologice, cu aspect modificat comparativ cu aspectul losiilor si uneori ingrosarea sau subtierea peretelui uterin. Tot prin examen transrectal pot fi apre ciate dimensiunile si consistenta cervixului care ofera date privind stadiul de involutie si inchidere a cervixului. inchiderea cervixului este corelata cu involutia uterina si se realizeaza in doua etape: reconturarea cervixului si cervixul intredeschis. Reconturarea cervixului se realizeaza in primele 2-4 zile p.p. si consta in reducerea rapida a dimensiunilor acestuia. La sfarsitul acestei perioade cervixul poate fi identificat prin examen transrectal dar dimensiunile acestuia sunt inca mari. Canalul cervical se reduce in dimensiuni nemaipermitand introducerea mainii.

Cea de-a doua etapa - cervixul intredeschis se caracterizeaza prin continuarea lenta a reducerii diametrului cervical inclusiv a canalului acestuia care va permite introducerea unui singur deget. Cervixul este complet inchis la 12-14 zile, in cazul unui puerperium normal. Mentinerea intredeschisa a acestuia semnifica prezenta unei afectiuni cervicale sau uterine. De asemenea mentinerea unui diametru crescut al cervixului si uneori prezenta unei sensibilitati cervicale crescute denota existenta unei cervicite acute care se poate croniciza, determinand aparitia unor stari de infecunditate de lunga durata. Cervixul se poate mentine intredeschis o perioada mai lunga comparativ cu durata normala si in cazul starilor de subinvolutie uterina, fapt ce poate favoriza aparitia unor infectii uterine tardive.

Examenul ecografic al aparatului genital femel poate fi realizat, la vaca, prin ecografie endorectala, cu sonde cu frecvente cuprinse intre 5-8 MHz. Sonda poate fi introdusa endorectal neprotejata sau poate fi protejata prin introducerea ei intr-o manusa obstetricala in care in prealabil a fost introdus gel ecografic. in acest fel creste durata de functionare a sondei. in momentul introducerii endorectale a sondei trebuie avut grija ca partea activa a acesteia sa fie in contact di rect cu peretele rectal in asa fel incat sa nu se suprapuna intre cele doua structuri, materii fecale sau gaze, care impiedica transferul ultrasunetelor catre struc - turile ce trebuie examinate.

Pentru a realiza acest deziderat trebuie ca ampula rectala sa fie cat mai bine vidata. Examinarea aparatului genital incepe cu identificarea si examinarea cervixului (situat la marginea anterioara a planseului bazinului si partea posterioara a abdomenului), urmata de examinarea uterului si daca este posibil a ovarelor. Cervixul, in puerperium la vaca, este o structura hipoecogena care prezinta central canalul cervical intredeschis, frecvent cu continut anecogen. Dupa ce se realizeaza inchiderea cervixului, canalul cervical nu mai poate fi identificat decat cel mult ca o zona hiperecogena, subtire, situata central, reprezentata de mucoasa cervicala. Tot hiperecogena si subtire se prezinta si seroasa cervicala. Musculoasa cervicala este stratul cel mai bine reprezentat, avand un aspect fin granular, hipoecogen comparativ cu celelalte straturi cervicale. in cazul puerperiumului complicat prin prezenta infectiilor uterine si a cervicitelor, cervixul este ingrosat, iar canalul cervical mult marit, cu continut anecogen, deoarece la acest nivel se realizeaza drenajul colectiilor uterine. De asemenea, pot fi identificate prin examen ecografic endorectal si unele abcese prezente la nivel cervical, aparute ca urmare a desirarilor cervicale in timpul parturitiei, urmate de infectarea acestora si care pot genera dificultati sau imposibilitatea I.A. , iar uneori instalarea starilor de infecunditate.

Urmatorul segment care poate fi abordat este uterul. Peretele uterin prezinta un aspect granular, delimitat de doua regiuni hiperecogene - seroasa si mucoasa. in primele zile dupa fatare uterul este marit, peretele uterin usor ingrosat, se identifica carunculii care sunt apropiati iar in interiorul cavitatii uterine se identifica o cantitate redusa de lichid anecogen cu"spoturi in suspensie - reflexe floculare". Seroasa este hiperecogena insa mucoasa poate prezenta ecogenitati diferite. La 14 zile p.p. se constata o reducere marcanta in dimensiuni a carunculilor uterini, concomitent cu prezenta unei cantitati reduse de lichid anecogen in lumenul uterin.

Prin examen ecografic pot fi diagnosticate diferite afectiuni uterine cum sunt endometrita catarala puerperala (lohiometrita) sau endometrita purulenta puerperala. Endometrita catarala puerperala (lohiometrita) se caracterizeaza ecografic printr-o distensie accentuata a uterului, existenta unei cantitati mari de lichid in uter, lichid care contine"fine spoturi in suspensie" datorate celularitatii intense, perete uterin cu grosime relativ redusa si imposibilitatea observarii carunculilor. Endometrita purulenta puerperala se caracterizeaza ecografic printr-o distensie mai redusa a peretelui uterin care este mai ingrosat, imposibilitatea identificarii carunculilor uterini si existenta lichidului intrauterin care contine, de asemenea, acele"spoturi in suspensie" datorate celularitatii intense. Pot fi identificate si unele abcese situate la nivelul peretilor uterini, precum si prezenta peri- si parametritelor. Ovarele pot fi abordate atat prin examen transrectal cat si ecografic, catre sfarsitul puerperiumului, respectiv dupa minim trei saptamani p.p., in cazul unui puerperium normal.

Examenul ovarelor, in aceasta perioada poate da indicatii privind troficitatea acestora cat si reluarea activitatii ovariene dupa fatare. Nu este indicat a se forta identificarea si examinarea ovarelor mai devreme de aceasta perioada, deoarece pot aparea diferite leziuni care pot genera aparitia aderentelor ovaro-bursale sau la peretii cavitatii pelvine sau abdominale. Examenul bacteriologic si executarea antibiogramei la vacile cu infectii genitale se efectueaza in scopul identificarii germenilor patogeni si rezistentei acestora la antibiotice pentru stabilirea conduitei terapeutice si profilactice.

Analiza activitatii de reproductie trebuie efectuata periodic in scopul identificarii cauzelor care pot genera cresterea frecventei afectiunilor puerperale care la randul lor pot genera stari de infecunditate cu repercusiuni grave asupra economiei exploatatiei. Cunoscand toate fenomenele care au loc in timpul puerperiumului si importanta acestora pentru o activitate normala de reproducere, putem afirma ca monitorizarea puerperiumului si interventia rapida pentru rezolvarea diferitelor situatii aparute, trebuie sa fie o preocupare permanenta a medicului veterinar care asigura asistenta intr-o exploatatie de bovine.

{else} ARTICOLUL COMPLET POATE FI CITIT DOAR DE ABONATI. INREGISTREAZA-TE AICI SAU ABONEAZA-TE {/fua_part}

Ultima modificareVineri, 10 August 2018 19:48