Autentificare
updated 5:56 PM UTC, Nov 20, 2019

Afectiunile podale la bovine Factorii de risc, mecanismele patogenice in general si ai laminitei in special

Pe masura ce intelegem cauzele si identificam mai corect factorii de risc va fi posibil sa prevenim si sa reducem efectele afectiunilor ongloanelor in general si ale sindromului laminitei in special.

Exista numeroase teorii in spatele factorului nutritional al disfunctiei vasculare care afecteaza atasarea osului copitei in interiorul capsulei copitei. Cand Nilsson a descris pentru prima data Laminita bovina in 1963, s-a presupus ca eliberarea de histamine din sursele proteice din ratie erau explicatia pentru aparitia Laminitei. Aceasta era deja o teorie a cauzei laminitei la cabaline in 1934. Akerblom (1977) in prima teza de doctorat despre laminita cabalina, a demonstrat experimental ca enzimele bacteriei E. coli puteau decraboxila histedinele in histamine in cerealele bogate in proteine.

Nu a fost insa posibil sa se reproduca simptome de laminita prin injectarea intravenoasa a histaminei nici la cabaline, nici la bovine. Dar cand taurasii au fost hraniti peste masura cu cereale si apoi li s-a administrat o injectie cu histamine, acestia au prezentat simptome severe de laminita care au durat de la o zi pana la patru zile (Takahachi si Young, 1981).

O alta explicatie a etiologiei laminitei este ca mari cantitati de endotoxine (toxine eliberate de bacterii G-negative cum ar fi E. coli) sunt produse si absorbite, ca atunci cand metabolismul gastro- intestinal este deranjat intr-un mediu acid.

Mucoasele stomacului bovinelor sunt rezistente in timp ce mucoasele intestinelor ar putea fi mai susceptibile, fapt care explica incidenta mai mare a laminitei la cabaline comparativ cu bovinele. in siste mul circulator endotoxinele sunt extrem de puternice si atrag dupa ele o reactie in lant de secretie a prostaglandinei. Urmeaza un dezechilibru al tromboxanelor prostaglandinice (in sensul cresterii) si a prostacilcinelor (scadere), se produc trombi care obstructioneaza capi larele dermei laminare din copita, circulatia este deteriorata local iar rezultatul este comparabil cu un atac de cord al picioarelor. Oxigenul scazut si aportul diminuat de nutrienti afecteaza producerea de celule ale dermei.

S-au observat niveluri crescute ale endoxinelor in laminita cabalina si s-a descoperit tromboza in derma bovina (Anderson si Bergman, 1980). S-au facut incercari de a induce laminita prin injectarea endotoxinelor in sistemul circulator al gambelor, dar rezultatele au fost dificil de interpretat (Mortensen si altii, 1986).

O ipoteza mai recenta a laminitei la cabaline este aceea ca enzimele, posibil metaloproteinele, au alterat membrana bazala a dermei laminare. Daca imbinarea lor este afectata, derma si cornul ar putea fi despartite, in raport cu severitatea leziunii (Pollitt, 1996).

Prezenta Streptococcus bovis in intestinele cabalinelor a fost sugerata ca posibil activator al metaloproteinelor in laminita acuta (Pollitt, 1999). Teoretic aceasta ar putea fi de asemenea un cadru pentru laminita bovina deoarece bacteriile producatoare de acid lactic sunt asociate cu aceasta boala. Totusi aceasta ipoteza nu a fost verificata la bovine.

Factori de risc pentru laminita altii decat regimul alimentar

Schimbari care apar in preajma fatarii in preajma fatarii, vacile de lapte primesc o dieta de lactatie si cel mai adesea sunt duse in alte locatii. La femelele primipare aceste schimbari sunt mai provocatorii fiind mai susceptibile la laminita decat vacile care au fatat de mai multe ori. Vermunt si Paul Greenough (1996) au observat hemoragii la talpi la juninci Holstein cu cateva luni inainte de a fata, iar leziunile erau mai grave la animalele din ferme decat cele crescute pe un teren uscat (acoperit cu paie). Unele dintre animale au dezvoltat ulceratii ale talpii imediat dupa fatare, iar incidenta a scazut la doua luni postpartum. Logue (2000) a identificat leziuni ale talpii la viteluse din diferite luni inainte de fatare. Leziunile liniei albe au avut un varf la doua luni dupa fatare si hemoragii ale talpii la patru luni dupa fatare. in studiul sau, Bergsten (1996) a identificat la 60 de viteluse afectiuni podale, la inceputul perioadei de gestatie, care erau legate de stabulatia pe podele de beton sau covoare de cauciuc si erau provocate de ratii alimentare concentrate. Valorile hemoragiei talpii erau in general scazute si nu a fost nicio diferenta intre grupuri. Aceleasi animale au pascut vara, s-au regrupat si au fost adapostite in locuri cu podele din beton sau covoare din cauciuc toamna. Lor li s-au administrat fie un regim alimentar cu concentrate inalte, fie concentrate scazute. Toate ongloanele au fost marcate pentru hemoragia talpilor la taiere doua saptamani inainte si apoi din nou 14 saptamani dupa fatare. Animalele crescute pe beton aveau valori semnificativ mai mari decat cele de pe covoare de cauciuc.

Mai mult, combinatia de hranire cu concentrate inalte si podelele de beton a rezultat in mai multe hemoragii ale talpii decat regimul alimentar cu concentrate scazute si covoare de cauciuc. Webster (2000) a gasit rezultate similare; animalele gazduite in locuri cu podele de beton aveau semnificativ mai multe leziuni ale talpii decat cele gazduite pe terenuri de paie, independente de regimurile alimentare. Leziunile au atins valorile cele mai ridicate aproximativ opt saptamani dupa fatare. in aceeasi serie de experimente, un alt grup de viteluse a fost gazduit pe podele de beton in timpul iernii inainte de fatarea din primavara. Prezenta hemoragiilor talpii s-a comparat cu valorile hemoragiilor talpii viteluselor care au fatat pe podele de beton toamna anterioara avand acelasi regim alimentar. Vacile din primavara aveau valori mai mari decat cele din toamna inainte de fatare, dar aveau valori semnificativ mai scazute dupa fatare. Interpretarea acestor rezultate a fost aceea ca vacile din primavara au avut o perioada mai lunga de adaptare la podelele de beton inainte de fatare decat cele din toamna, care au venit de la pasune doar cu cateva saptamani inainte de fatare.

S-ar putea concluziona din cele doua experimente ca fatarea in sine si schimbarile de mediu si organizare inainte de fatare sunt factori principali care contribuie la laminita subclinica.

Podelele si miscarea

Asa cum s-a vazut in experimentele prezentate mai sus si de asemenea in domeniul de studiu (Bergsten, 1994) podelele tari cresc riscul pentru laminita subclinica. Cand s-au comparat vacile crescute pe covoare de cauciuc cu vacile crescute in stabulatie libera cu covoare de cauciuc si podele de beton s-au descoperit semnificativ mai multe hemoragii la linia alba in grupul al doilea (Bergsten si Herlin, 1996). Alte studii au dezvaluit de asemenea ca animalele tinute pe covoare de cauciuc au mai putine leziuni ale onglonului decat cele din sisteme unde animalele trebuie sa se miste pe podele de beton (Thysen, 1987, Rowlands 1983). Mai mult, o ruptura a peretelui hemoragic slabit, ca atunci cand animalul se roteste, poate cauza o fisura intre perete si talpa la linia alba si un abces la linia alba. Chiar si bovinele fac laminita, fiind susceptibile la diferite conditii de viata si tehnologii de crestere (in stabulatie legata, stabulatie libera, pe pardoseala de beton sau covoare de cauciuc etc.) Naert in 1999 a comparat ratiile alimentare cu cantitati diferite de fibre si diferite tipuri de adapost pentru tauri incercand sa stabileasca corelatia dintre acestea si aparitia si gravitatea sindromului laminitic. Daca nivelul de fibre din ratie nu influenta aparitia laminitei, lipsa de miscare crestea semnificativ frecventa acestui sindrom.

Confortul si comportamentul vacii intr-un mediu confortabil vacile de lapte vor sta culcate 12 pana la 15 ore pe zi si cel mai adesea atunci cand rumega. Medii confortabile inseamna un culcus moale si spatiu de ajuns pentru a se ridica si a sta jos. in grajduri neconfortabile, vacile stau adesea jumatate in locurile libere si cu picioarele din spate pe alee. Orele lungi de stat in picioare cresc sarcina si expunerea la conditii neigienice, mai ales pentru picioarele din spate. in 1994, Leonard a ilustrat efectul sederii in picioare datorita adaposturilor neconfortabile. Vitelusele au fost asezate fie in grajduri confortabile echipate cu covoare de cauciuc si separatoare deschise, ingaduind un spatiu mai bun pentru ridicare si culcare, fie in nise de beton, fara culcus, cu separatoare mai inchise pe parti, fara spatiu de manej.

Cercetatorii au evaluat timpul de sedere culcat si valorile hemoragiei talpilor inainte si dupa ce vacile fusesera asezate in grajduri la fatare. La fatare vitelusele stateau semnificativ mai mult timp culcate in adaposturile confortabile. Doua luni de la fatare, animalele din adaposturi neconfortabile aveau semnificativ mai multe hemoragii ale talpilor. Hemoragiile talpilor reflectau astfel timpul de sedere in picioare mai indelungat datorita confortului scazut prezent cu doua luni in urma.

Comportamentul animalelor atunci cand sunt hranite poate fi o alta cauza a laminitei. Unii cercetatori au evaluat comportamentul animalelor in timpul hranirii si au observat cum concurenta pentru mancare provoaca interactiuni intre animale. Ea se reflecta in timp prin hemoragii ale talpii. Mai mult, distantele mai mari de parcurs, intervalele mai lungi de hranire, si asteptarea indelungata pentru muls, reduc timpul de odih na, forteaza animalul sa stea mai mult in picioare si astfel creste sarcina pe picioa re si riscul leziunilor. Manson in 1989 a observat ca vacile schioape si-au pierdut randul in turma, mancau intr-un timp mai scurt, consumau mai putina materie uscata si aveau o rata a mancatului mai mare decat alte vaci din turma.

Ultima modificareMarți, 31 Iulie 2018 22:01
Dr Dan Eugen Gisca

Medic veterinar CMVI dr. Dan Gasca, jud Galati